ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7086/2011

Asupra cauzei de fața, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 2707/99/2009, reclamanta Parohia „A.M.D." B. din Iași a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași să se constate dreptul de proprietate asupra terenului situat în Municipiul Iași, în suprafață de 2.460 mp, pe care sunt amplasate construcții (biserică, magazie, garaj, anexe, turn intrare), cu suprafața construită de 595 mp. Tribunalul Iași, prin Sentința civilă nr. 549 din 17 martie 2010, a respins excepțiile admisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Iași; a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia A.M.D.

B. Iași, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului Iași; a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.460 mp, situat în Iași, delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 18,1 din planul de situație, anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de ing. C.V., și a următoarelor construcții situate pe acest teren: C1: Biserica B. Iași - suprafață ocupată 324 mp; C2: Magazie, suprafață ocupată 42 mp; C3: Garaj, suprafață ocupată 17 mp; C4: Grup social, suprafață ocupată 7 mp; C5: lumânărar - suprafață ocupată 10 mp; C6: Turn intrare, suprafață ocupată 195 mp, identificate în raportul de expertiză întocmită de ing.

S.E., ce fac parte integrantă din prezenta sentință. În soluționarea excepțiilor, tribunalul a reținut că reclamanta, posesoare netulburată de peste 30 de ani, își motivează acțiunea pe art. 1890 C. civ. În aceste condiții, ea nu poate uza de calea realizării dreptului de proprietate, deoarece parohia stăpânește netulburat aceste clădiri și terenuri aferente, în mod efectiv, fără întrerupere și sub nume de proprietar, din anul 1627 și până în prezent (Cartea de proprietate - Fișa definitivă a proprietății, procese-verbale de inventariere, planuri de situație). Acțiunea în constatare este astfel legală și admisibilă, întrucât reclamanta nu poate recurge la acțiune în realizarea dreptului, pe calea dreptului comun.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului Iași este nefondată, acesta fiind, în prezent, deținătorul terenului a cărui uzucapiune se solicită. Mai mult, reclamanta a precizat că acțiunea sa este pozitivă, declaratorie și interogatorie, deoarece solicită instanței să se constate, prin hotărâre judecătorească, existența dreptului de proprietate, care, deși nu a fost încălcat, s-ar putea ca, în viitor, să fie contestat. Parohia nu a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Iași, pentru a fi sancționat (având în vedere faptul că acesta este titularul unui drept de administrare), ci pentru a-i fi opozabilă acțiunea, în eventualitatea contestării ei de către aceasta.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, din actele depuse, rapoartele de expertiză efectuate în cauză, coroborate cu declarațiile martorilor audiați, a rezultat că reclamanta stăpânește terenul și clădirile situate pe aceasta (așa cum au fost indicate în acțiune și individualizate în raportul de expertiză) de peste 30 de ani, în mod continuu, netulburat, legitim, cu bună-credință și sub nume de proprietar, în cauză, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1859 și urm. C. civ. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, au declarat apel Municipiul Iași, prin Primar, și Consiliul Local Iași, invocând următoarele motive: - excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, în condițiile în care Municipiul Iași nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantei.

În procedura Legii nr. 1/2000, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7.676 mp, pe amplasamentul din Iași, ce se află în curs de soluționare; - calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul nediligent în cauză; conform art. 1169 C. civ., reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților. Consiliul local, conform art. 21 alin. (1) și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este numai titularul dreptului de administrare al domeniului public și privat al municipiului, unitățile administrative fiind persoane juridice ce au capacitate deplină și patrimoniu. Prin Decizia civilă nr. 114 din 14 iulie 2011, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași.

Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta a învestit instanța cu acțiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra imobilului compus din teren și construcții, situat în raza teritorială a Municipiului Iași, unitate administrativ-teritorială cu personalitate juridică. În raport cu dispozițiile art. 645 și art. 1837 C. civ., acțiunea, deși poartă denumirea de „acțiune în constatare", este o acțiune în realizarea unui drept real, și anume dreptul de proprietate. În art. 1890, C. civ. reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil, dacă se face dovada că cel ce invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar, într-un interval de timp mai mare de 30 de ani.

Dat fiind posesia îndelungată dovedită în cauză, biserica este construită în anul 1627, regimul juridic al terenurilor, reglementat prin Legea fondului funciar, la data învestirii instanței, Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, Curtea a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 18/1991, în soluționarea excepțiilor. Imobilul este situat în Iași, în intravilanul localității, pentru care nu se cunosc moștenitorii, astfel că, prin lege, a trecut în proprietatea municipiului Iași. În speță, imobilul nu a fost deținut niciodată de unitatea administrativ-teritorială; s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar a Parohiei, de la care statul a preluat prin expropriere, în anul 1992, suprafața de 5.100 mp și casa parohială demolată.

În consecință, calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al terenului, în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul terenului a decedat, iar succesiunea este vacantă. În procesele privitoare la dreptul de proprietate, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, reprezentarea este legală, stabilită prin art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. În consecință, calitate procesuală pasivă și reprezentare în cauză, potrivit dispozițiilor citate și Legii nr. 215/2001, au Municipiului Iași, reprezentat de Primar, și Consiliul Local. Interesul reclamantei este născut, legitim juridic, actual, personal și direct.

Scopul urmărit de reclamantă este de a-și constitui titlul de proprietate cerut în procedura reglementată prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare pentru intabularea dreptului său, respectiv, hotărârea ori alt înscris, pe care nu-l deține. Împrejurarea că autoritatea administrativ-locală nu a împiedicat reclamanta să-și exercite posesia, ori nu i-a contestat dreptul nu constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii. Acțiunea întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. este deschisă și celui care se găsește în posesia bunului și care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune. De altfel, la data preluării de către stat a suprafeței de 5.100 mp și construcțiilor, s-a instituit prezumția, în lipsa altor probe contrare, că reclamanta este proprietară, drept ce poate fi valorificat în procedura legii speciale de acordare a măsurilor reparatorii.

În speță, hotărârea este necesară pentru efectuarea lucrărilor de publicitate imobiliară, obligatorii conform Legii nr. 7/1996, în care dovada dreptului de proprietate poate fi făcută numai în modalitatea stabilită de lege, ce cuprinde și hotărârea judecătorească. Curtea a reținut că reclamanta a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților-intimați pentru considerentele expuse și că, pe fondul cauzei, a îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu sunt formulate critici.

Împotrivi acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții Municipiul Iași, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului lași, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, „desființarea sentinței". În dezvoltarea criticilor, pârâții au arătat următoarele: Rolul activ al instanței, ca principiu fundamental al procesului civil, nu trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei deduse judecații, în lipsa unor diligențe depuse de reclamant. O astfel de interpretare ar intra în contradicție cu un alt principiu al procesului civil, cel al disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învestește instanța cu soluționarea unei anumite cauze, iar, conform art. 129 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 1169 C. civ., are obligația procesuală de a-și proba pretențiile. Reclamanta a precizat, în acțiunea introductivă, că interesul promovării acestei acțiuni îl constituie consolidarea dreptului de proprietate și efectuarea formalităților de publicitate imobiliară la Oficiul de Cadastru. Totodată, atât prima instanță, cât și instanța ce a judecat cererea de apel nu au luat în considerare faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 7.676 mp, potrivit Legii nr. 1/2000, cerere ce se află în curs de soluționare. Astfel, în mod nelegal și netemeinic, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, excepție susținută de faptul că cererea în constatarea dreptului de proprietate are un caracter subsidiar față de cererea în realizarea dreptului, câtă vreme intimata-reclamantă a uzat de prevederile legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Recurenții au susținut că acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia imobilului, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care i se recunoaște dreptul sau dacă dovedește că acest drept îi este contestat. Așadar, reclamanta nu are nevoie de o hotărâre judecătorească, dreptul său fiind recunoscut prin lege, iar, pe de altă parte, aceasta nu a dovedit ca i-ar fi fost contestat de pârât. În mod nelegal, a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași. Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, au capacitate deplină și patrimoniu.

Având în vedere art. 36 alin. (2) lit. c) din acest act normativ, Consiliul Local administrează domeniul public și privat al orașului, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu titularul dreptului de proprietate, or, într-o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, ca urmare a posesiei de 30 de ani, nu poate avea calitate procesuală și nu poate fi sancționat decât proprietarul nediligent. Instanța, în mod greșit, a reținut că pârâtul Consiliul Local Iași ar avea calitate procesuală pasivă, întrucât calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate avea doar unitatea administrativ-teritorială, respectiv, comuna, orașul sau județul, care, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata, cu modificările și completările ulterioare, este persoana juridică de drept public.

Prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/2008, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pe care își întemeiază instanța respingerea excepției invocată de pârâtul apelant, fac referire la litigiile privitoare la dreptul de administrare, or, în cazul dat, este vorba de constatarea dreptul de proprietate asupra unui imobil ce nu a fost concesionat sau închiriat, condiție prevăzută de legiuitor, ce conferă consiliilor locale calitate procesuală pasivă. Intimata-reclamantă Parohia „A.M.D." B. din Iași a formulat întâmpinare, în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce vor succede: Sub un prim aspect se constată că, prin motivele de recurs formulate, nu se invocă aspecte ce țin de neîndeplinirea condițiilor necesare pentru a opera prescripția achizitivă lungă, ci se reiterează criticile privind inadmisibilitatea unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și cele privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași. În acest context, instanța reține că inadmisibilitatea invocată de recurenți vizează ipoteza descrisă de art. 111 C. proc.

civ., conform căreia cererea în constatarea existenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Potrivit celor reglementate de art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și, prin acțiune, să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art. 111 C. proc.

civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege. Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunțate în această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza finală a art. 111 C. proc. civ. privind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, față de acțiunea în realizare, este străină pricinii. În consecință, a exclude posibilitatea introducerii unei acțiuni în prescripție achizitivă, pe temeiul art. 111 C. proc. civ., în absența dovedirii existenței unui titlu care să justifice existența unui drept de proprietate actual asupra imobilelor în litigiu, dar a îndeplinirii condițiilor legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, constatată într-o procedură jurisdicțională contradictorie, ar însemna o atingere a însuși dreptului de acces al reclamantei la un tribunal independent și imparțial, componentă a procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În același sens, nu poate fi reținut nici argumentul conform căruia reclamanta nu ar avea interesul introducerii unei astfel de acțiuni, în absența contestării dreptului de proprietate de către pârât, câtă vreme acțiunea este deschisă și celui care se găsește în posesia bunului și care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune, iar consacrarea judiciară se poate solicita, chiar în absența unei dispute asupra dreptului.

Asupra motivului de recurs privind nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași, din perspectiva Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 213/2008, instanța reține că acest pârât a fost chemat în judecată alături de Municipiul Iași, prin Primar - titular al patrimoniului imobiliar - în calitate de administrator al acestui patrimoniu și din rațiuni de opozabilitate, astfel încât nu se poate retine greșita aplicare a legii, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Asupra criticilor privind manifestarea rolului activ al instanței, care ar contraveni, în opinia recurenților, principiului disponibilității, instanța constată că recurenții nu concretizează în ce modalitate ar fi fost afectat acest ultim principiu și care este interesul invocării acestei critici, câtă vreme nu se invocă, prin intermediul recursului, aspecte ce țin de fondul cauzei, ci se invocă doar excepții procesuale. În același sens, în cauză, se observă că, în etapa apelului, nu au fost administrate probe, la cererea părților sau dispuse, ex officio, de către instanță, astfel încât nu se poate reține, în sensul pretins de recurenți, depășirea limitelor rolului activ al instanței reglementat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâții Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 114 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 114 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2011.