ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7086/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7086/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

fața, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului

Iași, sub nr. 2707/99/2009, reclamanta Parohia „A.M.D." B. din Iași a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu

pârâții Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași să se constate

dreptul de proprietate asupra terenului situat în Municipiul Iași, în suprafață

de 2.460 mp, pe care sunt amplasate construcții (biserică, magazie, garaj,

anexe, turn intrare), cu suprafața construită de 595 mp.

Tribunalul Iași, prin

Sentința civilă nr. 549 din 17 martie 2010, a respins excepțiile admisibilității

acțiunii și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Iași; a

admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia A.M.D. B. Iași, în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași, prin Primar, și Consiliul Local al

Municipiului Iași; a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul

de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.460 mp, situat în Iași,

delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16,

17, 18, 18,1 din planul de situație, anexa 1 la raportul de expertiză întocmit

de ing. C.V., și a următoarelor construcții situate pe acest teren: C1:

Biserica B. Iași - suprafață ocupată 324 mp; C2: Magazie, suprafață ocupată 42

mp; C3: Garaj, suprafață ocupată 17 mp; C4: Grup social, suprafață ocupată 7

mp; C5: lumânărar - suprafață ocupată 10 mp; C6: Turn intrare, suprafață

ocupată 195 mp, identificate în raportul de expertiză întocmită de ing. S.E.,

ce fac parte integrantă din prezenta sentință.

În soluționarea

excepțiilor, tribunalul a reținut că reclamanta, posesoare netulburată de peste

30 de ani, își motivează acțiunea pe art. 1890 C. civ. În aceste condiții, ea

nu poate uza de calea realizării dreptului de proprietate, deoarece parohia

stăpânește netulburat aceste clădiri și terenuri aferente, în mod efectiv, fără

întrerupere și sub nume de proprietar, din anul 1627 și până în prezent (Cartea

de proprietate - Fișa definitivă a proprietății, procese-verbale de

inventariere, planuri de situație). Acțiunea în constatare este astfel legală

și admisibilă, întrucât reclamanta nu poate recurge la acțiune în realizarea

dreptului, pe calea dreptului comun.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului Iași este

nefondată, acesta fiind, în prezent, deținătorul terenului a cărui uzucapiune

se solicită. Mai mult, reclamanta a precizat că acțiunea sa este pozitivă,

declaratorie și interogatorie, deoarece solicită instanței să se constate, prin

hotărâre judecătorească, existența dreptului de proprietate, care, deși nu a

fost încălcat, s-ar putea ca, în viitor, să fie contestat. Parohia nu a chemat

în judecată Consiliul Local al Municipiului Iași, pentru a fi sancționat (având

în vedere faptul că acesta este titularul unui drept de administrare), ci

pentru a-i fi opozabilă acțiunea, în eventualitatea contestării ei de către

aceasta.

Pe fondul cauzei,

tribunalul a reținut că, din actele depuse, rapoartele de expertiză efectuate

în cauză, coroborate cu declarațiile martorilor audiați, a rezultat că

reclamanta stăpânește terenul și clădirile situate pe aceasta (așa cum au fost

indicate în acțiune și individualizate în raportul de expertiză) de peste 30 de

ani, în mod continuu, netulburat, legitim, cu bună-credință și sub nume de

proprietar, în cauză, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1859 și urm.

C. civ.

Împotriva sentinței

pronunțate de Tribunalul Iași, au declarat apel Municipiul Iași, prin Primar,

și Consiliul Local Iași, invocând următoarele motive:

- excepția lipsei de

interes în promovarea acțiunii, în condițiile în care Municipiul Iași nu a

contestat dreptul de proprietate al reclamantei. În procedura Legii nr. 1/2000,

s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7.676

mp, pe amplasamentul din Iași, ce se află în curs de soluționare;

- calitate procesuală

pasivă poate avea numai proprietarul nediligent în cauză; conform art. 1169 C.

civ., reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților.

Consiliul local, conform art. 21 alin. (1) și art. 36 alin. (2) din Legea nr.

215/2001, este numai titularul dreptului de administrare al domeniului public

și privat al municipiului, unitățile administrative fiind persoane juridice ce

au capacitate deplină și patrimoniu.

Prin Decizia civilă

nr. 114 din 14 iulie 2011, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins apelul declarat de Municipiul Iași, prin

Primar și Consiliul Local Iași.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamanta a învestit

instanța cu acțiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin

uzucapiune asupra imobilului compus din teren și construcții, situat în raza

teritorială a Municipiului Iași, unitate administrativ-teritorială cu

personalitate juridică.

În raport cu

dispozițiile art. 645 și art. 1837 C. civ., acțiunea, deși poartă denumirea de

„acțiune în constatare", este o acțiune în realizarea unui drept real, și

anume dreptul de proprietate.

În art. 1890, C. civ.

reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil,

dacă se face dovada că cel ce invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și

sub nume de proprietar, într-un interval de timp mai mare de 30 de ani.

Dat fiind posesia

îndelungată dovedită în cauză, biserica este construită în anul 1627, regimul juridic

al terenurilor, reglementat prin Legea fondului funciar, la data învestirii

instanței, Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, Curtea a reținut ca fiind

incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 18/1991, în soluționarea

excepțiilor.

Imobilul este situat

în Iași, în intravilanul localității, pentru care nu se cunosc moștenitorii,

astfel că, prin lege, a trecut în proprietatea municipiului Iași.

În speță, imobilul nu

a fost deținut niciodată de unitatea administrativ-teritorială; s-a aflat în

posesia continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar a Parohiei, de la care

statul a preluat prin expropriere, în anul 1992, suprafața de 5.100 mp și casa

parohială demolată.

În consecință,

calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al terenului,

în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul terenului a decedat, iar

succesiunea este vacantă.

În procesele

privitoare la dreptul de proprietate, unitățile administrativ-teritoriale sunt

reprezentate de consiliile locale, reprezentarea este legală, stabilită prin

art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia.

În consecință,

calitate procesuală pasivă și reprezentare în cauză, potrivit dispozițiilor

citate și Legii nr. 215/2001, au Municipiului Iași, reprezentat de Primar, și

Consiliul Local.

Interesul reclamantei

este născut, legitim juridic, actual, personal și direct. Scopul urmărit de

reclamantă este de a-și constitui titlul de proprietate cerut în procedura

reglementată prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare

pentru intabularea dreptului său, respectiv, hotărârea ori alt înscris, pe care

nu-l deține.

Împrejurarea că

autoritatea administrativ-locală nu a împiedicat reclamanta să-și exercite

posesia, ori nu i-a contestat dreptul nu constituie o condiție de

admisibilitate a acțiunii.

Acțiunea întemeiată

pe art. 111 C. proc. civ. este deschisă și celui care se găsește în posesia

bunului și care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a dobândi

proprietatea prin uzucapiune.

De altfel, la data

preluării de către stat a suprafeței de 5.100 mp și construcțiilor, s-a

instituit prezumția, în lipsa altor probe contrare, că reclamanta este

proprietară, drept ce poate fi valorificat în procedura legii speciale de acordare

a măsurilor reparatorii.

În speță, hotărârea

este necesară pentru efectuarea lucrărilor de publicitate imobiliară,

obligatorii conform Legii nr. 7/1996, în care dovada dreptului de proprietate

poate fi făcută numai în modalitatea stabilită de lege, ce cuprinde și

hotărârea judecătorească.

Curtea a reținut că

reclamanta a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților-intimați

pentru considerentele expuse și că, pe fondul cauzei, a îndeplinirii

condițiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin

uzucapiune, nu sunt formulate critici.

Împotrivi acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții Municipiul Iași, prin

Primar, și Consiliul Local al Municipiului lași, solicitând admiterea

recursului și, pe cale de consecință, „desființarea sentinței".

În dezvoltarea

criticilor, pârâții au arătat următoarele:

Rolul activ al

instanței, ca principiu fundamental al procesului civil, nu trebuie confundat

cu obligația acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei deduse

judecații, în lipsa unor diligențe depuse de reclamant. O astfel de

interpretare ar intra în contradicție cu un alt principiu al procesului civil,

cel al disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează

cadrul procesual, învestește instanța cu soluționarea unei anumite cauze, iar,

conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ. și art. 1169 C. civ., are obligația

procesuală de a-și proba pretențiile.

Reclamanta a

precizat, în acțiunea introductivă, că interesul promovării acestei acțiuni îl constituie

consolidarea dreptului de proprietate și efectuarea formalităților de

publicitate imobiliară la Oficiul de Cadastru.

Totodată, atât prima

instanță, cât și instanța ce a judecat cererea de apel nu au luat în

considerare faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de

proprietate pentru suprafața de teren de 7.676 mp, potrivit Legii nr. 1/2000,

cerere ce se află în curs de soluționare.

Astfel, în mod

nelegal și netemeinic, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii,

excepție susținută de faptul că cererea în constatarea dreptului de proprietate

are un caracter subsidiar față de cererea în realizarea dreptului, câtă vreme

intimata-reclamantă a uzat de prevederile legilor privind reconstituirea

dreptului de proprietate.

Recurenții au

susținut că acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește

în posesia imobilului, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească

prin care i se recunoaște dreptul sau dacă dovedește că acest drept îi este

contestat. Așadar, reclamanta nu are nevoie de o hotărâre judecătorească,

dreptul său fiind recunoscut prin lege, iar, pe de altă parte, aceasta nu a

dovedit ca i-ar fi fost contestat de pârât.

În mod nelegal, a

fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

Local Iași.

Potrivit art. 21

alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, au

capacitate deplină și patrimoniu.

Având în vedere art.

36 alin. (2) lit. c) din acest act normativ, Consiliul Local administrează

domeniul public și privat al orașului, fiind doar titularul unui drept de

administrare, nu titularul dreptului de proprietate, or, într-o acțiune în

constatarea dreptului de proprietate, ca urmare a posesiei de 30 de ani, nu

poate avea calitate procesuală și nu poate fi sancționat decât proprietarul

nediligent.

Instanța, în mod

greșit, a reținut că pârâtul Consiliul Local Iași ar avea calitate procesuală

pasivă, întrucât calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în

domeniul public sau privat o poate avea doar unitatea

administrativ-teritorială, respectiv, comuna, orașul sau județul, care, conform

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata, cu modificările și completările

ulterioare, este persoana juridică de drept public.

Prevederile art. 12

alin. (5) din Legea nr. 213/2008, privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, pe care își întemeiază instanța respingerea excepției

invocată de pârâtul apelant, fac referire la litigiile privitoare la dreptul de

administrare, or, în cazul dat, este vorba de constatarea dreptul de

proprietate asupra unui imobil ce nu a fost concesionat sau închiriat, condiție

prevăzută de legiuitor, ce conferă consiliilor locale calitate procesuală

pasivă.

Intimata-reclamantă

Parohia „A.M.D." B. din Iași a formulat întâmpinare, în condițiile art.

308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat.

Examinând criticile

formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru

considerentele ce vor succede:

Sub un prim aspect se

constată că, prin motivele de recurs formulate, nu se invocă aspecte ce țin de

neîndeplinirea condițiilor necesare pentru a opera prescripția achizitivă

lungă, ci se reiterează criticile privind inadmisibilitatea unei acțiuni în

constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în raport de

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și cele privind soluționarea excepției

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași.

În acest context,

instanța reține că inadmisibilitatea invocată de recurenți vizează ipoteza

descrisă de art. 111 C. proc. civ., conform căreia cererea în constatarea

existenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea

dreptului.

Potrivit celor

reglementate de art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acțiunii în

constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și,

prin acțiune, să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei

stări de fapt.

Acțiunea în

constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției

achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței

unui drept, în sensul art. 111 C. proc. civ., ci o acțiune cu caracter complex,

reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea

judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al

uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine

titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra

bunului posedat în tot timpul cerut de lege.

Hotărârea

judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este

astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente

constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând

eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de

dobândire a dreptului de proprietate.

Având în vedere

efectul declarativ al hotărârii pronunțate în această materie, posesorul urmând

a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza

finală a art. 111 C. proc. civ. privind caracterul subsidiar al acțiunii în

constatare, față de acțiunea în realizare, este străină pricinii.

În consecință, a

exclude posibilitatea introducerii unei acțiuni în prescripție achizitivă, pe

temeiul art. 111 C. proc. civ., în absența dovedirii existenței unui titlu care

să justifice existența unui drept de proprietate actual asupra imobilelor în

litigiu, dar a îndeplinirii condițiilor legale pentru dobândirea dreptului de

proprietate prin prescripție achizitivă, constatată într-o procedură

jurisdicțională contradictorie, ar însemna o atingere a însuși dreptului de

acces al reclamantei la un tribunal independent și imparțial, componentă a

procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În același sens, nu

poate fi reținut nici argumentul conform căruia reclamanta nu ar avea interesul

introducerii unei astfel de acțiuni, în absența contestării dreptului de

proprietate de către pârât, câtă vreme acțiunea este deschisă și celui care se

găsește în posesia bunului și care îndeplinește condițiile cerute de lege

pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune, iar consacrarea judiciară se

poate solicita, chiar în absența unei dispute asupra dreptului.

Asupra motivului de

recurs privind nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale

pasive a Consiliului Local Iași, din perspectiva Legii nr. 215/2001,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.

213/2008, instanța reține că acest pârât a fost chemat în judecată alături de

Municipiul Iași, prin Primar - titular al patrimoniului imobiliar - în calitate

de administrator al acestui patrimoniu și din rațiuni de opozabilitate, astfel

încât nu se poate retine greșita aplicare a legii, circumscrisă motivului de

recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Asupra criticilor

privind manifestarea rolului activ al instanței, care ar contraveni, în opinia

recurenților, principiului disponibilității, instanța constată că recurenții nu

concretizează în ce modalitate ar fi fost afectat acest ultim principiu și care

este interesul invocării acestei critici, câtă vreme nu se invocă, prin

intermediul recursului, aspecte ce țin de fondul cauzei, ci se invocă doar

excepții procesuale.

În același sens, în

cauză, se observă că, în etapa apelului, nu au fost administrate probe, la cererea

părților sau dispuse, ex officio, de către instanță, astfel încât nu se poate

reține, în sensul pretins de recurenți, depășirea limitelor rolului activ al

instanței reglementat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, constatând că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul declarat de pârâții Municipiul Iași, prin Primar și

Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 114 din 14 iulie

2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Iași, prin Primar și

Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 114 din 14 iulie

2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 octombrie 2011.