ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1925/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1925/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași
sub nr. 8600/99/2010, Parohia "S.A.P.P." Iași a solicitat, în
contradictoriu cu Municipiul Iași și Primarul Municipiului Iași, pronunțarea
unei hotărâri judecătorești prin care să se constate dreptul de proprietate al
reclamantei asupra construcțiilor - Biserică, Casă Parohială și anexe, precum
și asupra terenului în suprafață de 2284 mp situat în Iași, str. M.V. nr. 22 -
24.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a învederat că Parohia "S.A.P.P." Iași este
atestată documentar de peste 30 de ani. Imobilele mai sus amintite au fost
dintotdeauna în posesia și folosința Parohiei "S.A.P.P." Iași,
posesie pe care o continuă și astăzi în mod netulburat și sub nume de
proprietar. Parohia "S.A.P.P." Iași a învestit mereu în aceste
clădiri, întreținându-le și stăpânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără
întrerupere și sub nume de proprietar. Întrucât la vremea edificării acestor
construcții, legislația timpului nu presupunea existența unor autorizații de
construcții sau a unor cărți funciare, Parohia "S.A.P.P." Iași nu deține
acte de proprietate autentice ci doar niște acte preliminare în dovedirea
dreptului de proprietate. În acest sens, nu poate uza de calea realizării
dreptului și de aceea a apelat la procedura prevăzută de art. 111 C. proc. civ.
În prezent, toate
aceste clădiri necesită intervenții urgente la structura de rezistență, la
ziduri și acoperiș, lucrări care trebuie să aibă la bază autorizație de
construcție. Pe de altă parte, pentru a elibera aceste autorizații, Primăria
Iași îi solicită acte autentice de proprietate. Întrucât, de peste 30 de ani,
posesia pe care o exercită asupra acestor imobile este pașnică, efectivă,
netulburată și sub nume de proprietar, a solicitat, conform art. 111 C. proc.
civ., să se constate că ea este unicul proprietar al acestor imobile.
Uzucapiunea este
unicul mod originar de dobândire a proprietății prin posesia continuă,
neîntreruptă și sub nume de proprietar, în intervalul de timp prevăzut de art.
1837 C. civ. Cel care probează împrejurarea că a dobândit în acest mod
imobilul, este scutit de orice altă dovadă suplimentară. A precizat că în toată
această perioadă a plătit impozitul aferent acestor imobile.
Pârâții au formulat
"precizări" cu caracter de întâmpinare, prin care au invocat excepția
inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că art. 111 C. proc. civ. impune,
ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în constatare, lipsa unei căi în
realizarea dreptului, or, în cauza de față reclamanta nu a prezentat niciun act
de proprietate.
Este admis faptul că,
în astfel de cereri de chemare în judecată, privind constatarea dreptului de
proprietate, ca urmare a posesiei continuă, publică, netulburată și neechivocă
de 30 de ani, calitatea procesuală pasivă nu poate avea decât proprietarul
nediligent, având în vedere că acesta, prin pasivitatea sa îndelungată, s-a
desesizat de bun, permițând intrarea unei alte persoane în posesia acestuia.
Potrivit art. 1169 C.
civ. "cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o
dovedească", deci este firesc ca reclamanta să-și dovedească pretenția pe
care a supus-o judecății.
Reclamanta fiind cea
care inițiază cererea de chemare în judecată, avea obligația să facă dovada
calității procesuale în cauză, inclusiv cea a pârâților, concluzie ce rezultă
din art. 112 C. proc. civ., în condițiile în care legitimarea procesuală pasivă
presupune existența unei identități între persoana pârâtului și subiectul pasiv
al raportului juridic depus judecății.
Totodată pârâții au
invocat lipsa calității procesuale pasive a Unității Administrativ Teritoriale
și a Primarului Municipiului Iași, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 215/2001,
republicată, cu modificările și completările ulterioare. Reclamanta trebuie să
justifice calitatea procesuală pasivă.
Cu referire la
uzucapiunea de 30 de ani, intimații au susținut că, pentru a face dovada
faptului că reclamanta a exercitat posesia asupra terenului timp de 30 de ani,
sub nume de proprietar și nu a unui detentor precar, este necesar să depună
copii ale actelor fiscale privind plata impozitului pentru suprafața de teren
solicitată, pentru întreaga perioadă în care s-a exercitat posesia, în caz
contrar posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar. În lipsa acestor
înscrisuri, se consideră că imobilul a fost posedat prin simpla îngăduință a
proprietarului, posesorul fiind un detentor precar. Unitatea Administrativ
Teritorială și Primarul Municipiului Iași administrează domeniul public și
privat al orașului, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu
titularul dreptului de proprietate, ori într-o uzucapiune nu poate avea
calitate procesuală și nu poate fi sancționat decât proprietarul nediligent.
Tribunalul Iași, prin
Sentința civilă nr. 2727 din 31 octombrie 2012, a respins excepția
inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive invocată
de pârâtul Municipiul Iași .
A fost respinsă, pe
excepția lipsei calității procesual pasive, acțiunea formulată de reclamanta
Parohia "S.A.P.P." Iași, prin reprezentanți legali, în contradictoriu
cu pârâtul Primarul Municipiului Iași.
A fost admisă în
parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Parohia
"S.A.P.P." Iași, prin reprezentanți legali, în contradictoriu cu
pârâtul Municipiul Iași prin Primar.
S-a constatat că
reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin accesiune imobiliară asupra
următoarelor construcții situate în Iași, str. M.V. nr. 22 - 24: Biserica
"S.A.P.P." Iași cu suprafață construită de 169 mp, magazie cu
suprafață construită de 18 mp, garaj cu suprafață construită de 23 mp, Casa
Parohială cu suprafață construită de 193 mp și Paraclis Bisericesc cu suprafață
construită de 84 mp, identificate C4, C2, C3, C1 și C5 în suplimentul la
expertiza efectuată de expert K.V. și amplasate în T3 parcela CC353
(construcțiile C1, C2, C3, C4) și respectiv în parcela A360 (construcția C5).
A fost respinsă
cererea reclamantei privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate
prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra imobilului - teren în suprafață de 2368
mp, și compus din suprafețele amplasate în T3 - S1-1311 mp parcela 351/1, S2-48
mp parcela 351/2, S3 -172 mp parcela 351/4, S4-381 mp, parcela 351/6 S5-372 mp
respectiv suprafețele amplasate în T4 - S5-372 mp parcela 361/1 și S6-84 mp
parcela 361/2, identificate în suplimentul la expertiza efectuată de expert
K.V. și configurate pe schița anexă la acest raport.
A fost obligată
Parohia "S.A.P.P." Iași să plătească în contul Biroului Local de
Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Iași, pentru expert K.V.
suma de 590 RON, reprezentând diferență onorariu expert.
A fost obligat
Municipiul Iași să plătească reclamantei suma de 620 RON, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța
astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat constatarea dobândirii
dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului și
respectiv, prin efect al accesiunii imobiliare pentru construcții. Pretențiile
reclamantei au fost întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 1890 C. civ.,
art. 492 C. civ. și ale Legii nr. 455/2006 potrivit căreia, acțiunile și
cererile în justiție, formulate de cultele religioase recunoscute din România
pentru constatarea, în condițiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a
dreptului de proprietate, cele de revendicare care privesc construcții și
terenuri aferente sau terenurile libere aflate în intravilanul localităților,
precum și cele pentru constatarea existenței dreptului de proprietate asupra
unor asemenea bunuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Dispozițiile legale
menționate îi permit reclamantei exercițiul dreptului de chemare în judecată în
vederea constatării unui drept de proprietate prin efectul uzucapiunii și
respectiv accesiunii imobiliare astfel că, în considerarea respectării
principiului liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție,
instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin
întâmpinare, reținând, totodată, și faptul că argumentele expuse în susținerea
acestei excepții de către pârâți vizează fie fondul litigios (necesitatea
probării pretențiilor), fie legitimarea procesual pasivă (identitatea între
persoana pârâtului și subiectul pasiv al raportului juridic litigios).
Referitor la excepția
lipsei calității procesual pasive a Municipiului Iași, instanța a constatat că
nici aceasta nu poate fi reținută în cauză.
Potrivit art. 477 C.
civ. "toate averile vacante și fără stăpâni, precum și a persoanelor care
mor fără moștenitori sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului
public". Textul menționat este explicitat de dispozițiile art. 25 din
Legea nr. 213/1998 potrivit cărora "în accepțiunea prezentei legi, prin
sintagma domeniu public cuprinsă în art. 477 C. civ., se înțelege domeniu
privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz".
Potrivit adresei nr.
27196 din 01 aprilie 2011 emisă de OCPI Iași, în evidențele acestei instituții
nu se regăsesc date relative la terenul situat în Iași, str. M.V. nr. 22 - 24,
solicitat de reclamantă în prezentul litigiu.
În raport de cele
expuse, s-a reținut legitimarea procesual pasivă a Municipiului Iași în
virtutea aptitudinii generale conferite de prevederile legale sus-arătate, de a
dobândi în proprietate bunurile fără stăpân, independent de faptul că acestea
au fost sau nu inventariate în domeniul public sau privat al unității
administrativ-teritoriale. Mai mult, prin completările formulate la
întâmpinare, Municipiul Iași a revenit asupra poziției procesuale inițial
exprimate, susținând că terenul în litigiu face parte din domeniul public al
unității administrativ-teritoriale.
În considerarea celor
expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a
Municipiului Iași.
În ce privește
excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului Municipiului Iași,
instanța a apreciat că aceasta este întemeiată și a admis-o.
Potrivit
dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale,
unitățile administrativ-teritoriale - comunele, orașele, municipiile și
județele, sunt persoane juridice de drept public, având un patrimoniu propriu
și capacitate juridică deplină; astfel cum prevede art. 23 din același act
normativ, primarii reprezintă autorități ale administrației publice prin care
se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, funcționează ca
autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice ale
localităților, în condițiile legii.
Potrivit art. 61 și
62 din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește o funcție de autoritate
publică și reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice,
cu persoanele juridice române sau străine, precum și în justiție.
Din dispozițiile
citate reiese că autoritatea publică - primarul - este organ executiv al
administrației publice locale, având un mandat legal de reprezentare a unității
administrativ-teritoriale în relațiile cu terții.
Întrucât calitatea de
proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate
avea doar unitatea administrativ-teritorială - comuna, orașul, municipiul sau
județul -, care, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, este
persoană juridică de drept public, instanța a reținut că Primarul Municipiului
Iași nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Prin urmare, instanța
a respins, pe excepția lipsei calității procesual pasive, acțiunea formulată în
contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași.
În ce privește fondul
litigios, din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a
reținut că, prin ordinul nr. 242 din 12 martie 2008 emis de Prefectul Județului
Iași, s-a validat propunerea Comisiei Municipale Iași de fond funciar privind
admiterea în parte a cererii Parohiei "S.A.P.P." Iași, în sensul
reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3868 mp teren
situat în Iași, str. M.V. nr. 24.
Deși nu a fost efectuată
o punere în posesie a terenului ce a făcut obiectul ordinului sus-menționat,
suprafața reconstituită este aferentă bisericii, conform schiței întocmite de
Comisia Municipală Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra
terenurilor.
Raportul de expertiză
K.V., astfel cum a fost refăcut pentru termenul din 01 februarie 2012 (filele
139-159), a identificat terenul în suprafață de 3868 mp în T3 parcela A 360 cu
suprafața de 906 mp; CC 353- cu suprafața de 2228 mp și LV 352 cu suprafața de 734
mp și a evidențiat faptul că pe terenul CC 353 se află edificate construcțiile:
casa parohială C 1 cu suprafața construită de 193 mp, anexa C 2 - magazie cu
suprafața construită de 18 mp, anexa C 3 - garaj cu suprafața construită de 23
mp, Biserica "S.A.P.P." cu suprafața construită 169 mp - C4 și
paraclis bisericesc cu suprafața construită de 84 mp.
Aceeași expertiză a
evidențiat că suprafața de teren în litigiu este diferită de terenul
reconstituit prin ordinul nr. 242 din 12 martie 2008 și este compusă din mai
multe trupuri de teren, după cum urmează: S1 - 1311 mp amenajată ca spațiu
verde identificată cadastral în T 3 parcela 351/1 și delimitată de punctele
1-13 în schița anexă la raport; S 2 - 48 mp amenajată ca spațiu verde
identificată cadastral în T 3 parcela 351/2, delimitată de punctele
14-15-16-17-14; S3 - 172 mp amenajată ca spațiu verde identificată cadastral în
T 3 parcela 351/4, delimitată de punctele 16-17-18-19-20-16; S4 - 381 mp
amenajată ca spațiu verde identificată cadastral în T 3 parcela 351/2,
delimitată de punctele 21-22-23-24-21; S5 - 372 mp amenajată ca spațiu verde
identificată cadastral în T 3 parcela 361/1, delimitată de punctele
27-28-35-36-37-31-32-44-33-34-27 pe care este amplasată o construcție
provizorie notată cu C6, cub de beton tip S., fără temelie sau structură de
rezistență, amplasată de către o societate de pompe funebre; S6 amenajată ca
parcare identificată cadastral în T 4 parcela 361/2, delimitată de punctele
28-29-30-31-37-36-35-28.
Configurarea
suprafețelor de teren ce au făcut obiectul reconstituirii și a celor în litigiu
s-a efectuat de către expert K. în schița anexă la raportul de expertiză -
anexa 1.
Cu privire la
construcțiile ce fac obiectul prezentului litigiu, s-a reținut, în principal,
că sunt edificate pe terenul aflat deja în proprietatea reclamantei, în urma
reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Ordinului nr. 242 din 12
martie 2008 emis de Prefectul Județului Iași.
Potrivit art. 492 C.
civ., orice construcție, plantație sau lucrare făcută asupra pământului, este
prezumată a fi făcută de proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că
sunt ale lui până la proba contrară.
A rezultat, astfel,
că dispozițiile art. 492 C. civ. instituie în favoarea proprietarului terenului
o prezumție relativă de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren,
prezumție ce poate fi combătută, în sensul dovedirii prin orice mijloc de probă
de către terți, a faptului că el este proprietarul construcțiilor edificate,
iar nu proprietarul terenului. Or, în speță, nu a fost răsturnată prezumția
instituită de art. 492 C. civ., condiții în care instanța a reținut că, prin
efectul accesiunii imobiliare artificiale, reclamanta este proprietara
construcțiilor C1, C2, C3, C4, identificate de expert K. și configurate astfel
pe schița anexă la expertiză, cu destinațiile anterior arătate.
În ce privește
terenul în suprafață de 2368 mp, ce nu a făcut obiectul reconstituirii și cu
privire la care reclamanta a solicitat să i se constate dreptul de proprietate
prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, s-a reținut că expertiza K., refăcută,
evidențiază faptul că terenul în litigiu face parte din suprafața totală de
2,1521 ha ce a constituit proprietatea Parohiei, expropriată în timpul
regimului comunist ; suprafața de 2368 mp este compusă din mai multe corpuri
individualizate în expertiză S1, S2, S3, S4, S5 și S6 cu suprafețele și
destinațiile sus-menționate. Astfel, după cum a reieșit din schița anexă la
expertiză (fila 150), cele șase trupuri de teren nu au continuitate, fiind "legate"
de suprafețele de teren aflate în administrarea Consiliului Local al
Municipiului Iași, suprafețele S1-S6 reprezentând, practic, extinderea
Cimitirului "S.A.P.P.".
Aceeași situație este
menționată și în referatul Comisiei Municipale Iași de fond funciar care a stat
la baza emiterii Ordinului nr. 242 din 12 martie 2008, referat în care se arată
că, din suprafața de aproximativ 2 ha cu care Epitropia Bisericii
"S.P.P." figura la secția Financiară în perioada 1952-1954, a rămas
în folosința lăcașului de cult 3868 mp, diferența de teren fiind inclusă în
Cimitirul "S.A.P.P." Iași, care aparține domeniului public al
Municipiului Iași.
Prin adresa nr. 14079
din 20 februarie 2012 a DAPPP din cadrul Municipiului Iași se atestă faptul că
terenul aferent Cimitirului "S.A.P.P." Iași, în suprafață de 184.968
mp, inclusiv parcarea de 2368 mp, aparține domeniului public, fiind inclusă în
inventarul însușit prin HCL nr. 72/2011, tot în suprafața de 184.968 mp fiind
incluse și suprafețele S1-S6. La această adresă a fost anexată HCL nr. 72/2011
ce conține inventarul bunurilor ce constituie domeniul public al unității
administrativ-teritoriale, la ordinea 335 din acest inventar figurând terenul
aferent cimitirului "S.A.P.P." Iași (inclusiv parcarea aferentă), în suprafață
de 184.968 mp din care 4.670 mp alei asfaltate.
Din cuprinsul H.G.
nr. 412 din 20 aprilie 2012, publicată în M.O. 328 bis/12.05.2011 (prin care
s-a modificat anexa 2 "inventarul bunurilor care aparțin domeniului public
al Municipiului Iași la H.G. nr. 1354/2001), a rezultat că în inventarul
domeniului public a fost inclusă doar suprafața de 10 ha teren aferentă
cimitirului "S.A.P.P." Iași și suprafața de 980 mp parcare (pozițiile
5713, 5714 din anexă).
Chiar și în prezența
acestor inadvertențe relative la întinderea suprafeței de teren ce reprezintă
Cimitirul "S.A.P.P." Iași, instanța a reținut că, în mod cert,
suprafețele de teren ce fac obiectul litigiului sunt incluse în Cimitirul
"S.A.P.P." Iași, independent de faptul că sunt sau nu inventariate ca
atare în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, întrucât ele au
acest regim în baza art. 3 alin. (14) din Legea nr. 213/1998 și pct. III.10 din
anexa la lege.
Reținând că terenul
solicitat de reclamantă face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale,
în considerarea dispozițiilor art. 136 pct. 4 din Constituție și art. 11 alin.
(1) din Legea nr. 213/1998, tribunalul a constatat că nu poate face obiectul
dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, prin uzucapiunea de 30
de ani.
Parohia
"S.A.P.P." Iași a declarat apel, considerând că sentința tribunalului
este nelegală și netemeinică.
În motivarea
apelului, se susține că, în mod eronat, s-a afirmat că această suprafață de
2368 mp. ar fi teren aferent Cimitirului " S.A.P.P." Iași deoarece,
în realitate, aceasta este amenajată, îngrădită și administrată de mai bine de
30 de ani de către parohie, fiind parte componentă a curții parohiale. De
asemenea, așa cum este menționat și în cap. 2 pct. C2 din Suplimentul la raportul
de expertiza efectuat de către expert K.V. pe aceasta suprafața de 2368 mp este
amplasata o construcție cub de beton tip "S.".
Totodată, s-a
susținut că această suprafață de 2368 mp ar aparține domeniul public al
Municipiului Iași din anul 2011, conform Hotărârii Consiliului Local 72/2011,
poziția 335 din inventarul domeniului public, și, ca urmare, nu poate fi
înstrăinată, operând dispozițiile Legii 213/1998, anexa III, punctul 10.
La data emiterii
Hotărârii Consiliului Local 72/2011, prin care Consiliul Local Iași și-a
însușit inventarul cu bunurile care fac parte din domeniul public al
Municipiului Iași, care evidențiază la poziția nr. 335 și suprafața de 2368 mp,
termenul de 30 de ani necesar prescripției achizitive era deja împlinit, iar
terenul făcea parte din patrimoniul reclamantei-apelante și nu din domeniul
public al Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului Iași.
Astfel, deși atestată
documentar încă din anii 1803 - 1830, momentul începerii posesiei de către
reclamanta asupra terenului în litigiu în suprafața de 2368 mp este din anii
1858 - 1865, împrejurare ce rezulta din înscrisurile depuse și din registrele
matriculare aferente acestei perioade, acte din care reiese că suprafața de
teren revendicată se află în posesia parohiei de mai bine de 100 de ani.
Or, în aceste
condiții, atâta timp cât termenul de prescripție achizitiva necesar uzucapiunii
de 30 de ani era deja împlinit la data emiterii Hotărârii Consiliului Local
72/2011, prin care aceasta suprafața, de 2368 mp, era trecuta în domeniul
public, apreciază apelanta că, raportat la situația de fapt reținuta de
instanța de fond, aceasta a procedat la o aplicare greșită a prevederilor
legale mai sus menționate.
Prin Decizia civilă
nr. 128 din 8 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis
apelul declarat de Parohia S.A.P.P. și a schimbat în parte sentința primei
instanțe, în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate prin
uzucapiune de 30 de ani de către reclamantă și asupra terenului în suprafață de
2368 mp, compus din suprafețele amplasate în T3 - S1 - 1311 mp, parcela 351/1,
S2 - 48 mp parcela 351/2, S3 - 172 mp parcela 351/4, S4 - 381 mp parcela 351/6,
S5 - 372 mp, respectiv suprafețele amplasate în T4 - S5 - 372 mp parcela 361/1
și S6 - 84 mp parcela 361/2, identificate în suplimentul la expertiza efectuată
de expert K.V. și configurate în schița anexă la raport.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a reținut că suprafața de 2368 mp pentru care
reclamanta a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin
uzucapiune reprezintă spațiu verde (S1 - 1311 mp, S2 - 48 mp, S3 - 172 mp, S4 -
381 mp), iar suprafața S5 - 372 mp este ocupată de o construcție provizorie,
astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic
I.G.
Curtea de apel a mai
reținut că din adresa nr. 24232/2011 emisă de Municipiul Iași - Serviciul GIS
Cadastru rezultă că suprafețele S1, S2, S3, S4 se află în administrarea
Consiliului Local, cu destinația "parcuri", iar suprafața S5 are
mențiunea "Cimitir Eternitatea".
Tot astfel, s-au avut
în vedere menținerile Ordinului nr. 242 din 12 martie 2008, emis de Prefectul
Județului Iași în sensul că, potrivit procesului-verbal din 1848,
certificatului nr. 2861 din 25 iulie 1995, eliberat de Arhivele Statului Iași
și inventarului bunurilor parohiei din 1948, Parohia "S.A.P.P." Iași
a avut în proprietate suprafața de 15.000 mp teren, situat în Iași, Str. M.V.
nr. 24, prin acest ordin reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru
apelantă pentru suprafața de 3868 mp teren.
S-a reținut că
expertul tehnic a constatat că suprafața menționată s-a aflat în posesia
Parohiei "S.A.P.P." Iași timp de 30 ani, această împrejurare fiind
confirmată și de către martorul M.C.
S-a avut în vedere și
expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul tehnic K.V., care a precizat
că Parohia "S.A.P.P." Iași a figurat cu teren încă din anul 1918, iar
în anul 1955 limitele proprietății au suferit modificări nesemnificative.
Față de toate probele
administrate în cauză, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut
în mod eronat că suprafața de teren ce face obiectul litigiului este inclusă în
Cimitirul "S.A.P.P." Iași și face parte din domeniul public al unității
administrativ-teritoriale, neputând fi uzucapată.
S-a constatat că, la
data emiterii HCL nr. 72/2011, prin care Consiliul Local al Municipiului Iași
și-a însușit inventarul cu bunurile care fac parte din domeniul public al
Municipiului, care nu includ și terenul în litigiu, termenul de 30 de ani,
necesar prescripției achizitive, era deja împlinit, astfel că acesta nu mai
putea fi înscris în domeniul public al municipiului.
Împotriva deciziei
menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială
Municipiul Iași prin Primar, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute
de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele
de recurs, pârâta a susținut că suprafața de teren de 2368 mp pentru care s-a
constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani face
parte din domeniul public, conform pct. III.10 din Legea nr. 213/1998, fiind
teren aferent Cimitirului S.A.P.P., cuprins în suprafață totală a acestuia, de
184.968 mp, conform HCL nr. 72/2011.
S-a învederat că,
potrivit H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al Județului
Iași, anexa 2, poz. 12, publicată în M.Of. nr. 326 bis din 16 mai 2002, Partea
I, Cimitirul S.A.P.P. a fost atestat cu apartenența la domeniul public al
Municipiului Iași, iar prin H.G. nr. 412/2011 s-a modificat anexa 2 din H.G.
nr. 1354/2001, în sensul însușirii de către Municipiul Iași a suprafeței de 10
ha teren aferent cimitirului, din care 4670 mp alei asfaltate și 980 mp teren
aferent parcării cimitirului.
Recurenta a susținut
că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat prevederile Legii nr.
213/1998, care au limitat domeniul bunurilor supuse prescripției achizitive,
precum și HCL nr. 72/2011, hotărâre ce nu a fost atacată, continuând să își
producă efectele juridice.
Recurenta a reiterat,
totodată, faptul că în anul 2005, Parohia "S.A.P.P." a solicitat
reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha, cerere ce a
fost admisă în parte, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, pentru terenul aferent
bisericii, de 3868 mp, cu motivarea că restul terenului fiind afectat de
cimitir care aparține domeniului public al Municipiului Iași conform H.G. nr.
1354/2001.
Intimata reclamantă
Parohia S.A.P.P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca
nefondat.
Examinând criticile
invocate de pârâta recurentă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat
pentru considerentele ce succed:
Într-adevăr,
dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, a cărei greșită aplicare
a fost invocată prin motivele de recurs, instituie regimul juridic al bunurilor
din domeniul public, ca fiind bunuri inalienabile, insesizabile și
imprescriptibile. Ca atare, bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite de
către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectele posesiei de bună credință
asupra bunurilor mobile.
Recurenta a susținut
că în cauză sunt incidente dispozițiile pct. III.10 din Legea nr. 213/1998,
potrivit cărora cimitirele fac parte din domeniul public al municipiului,
învederând faptul că suprafața de teren în litigiu de 2368 (alcătuită din S1 -
S 6) este inclusă în Cimitirul "S.A.P.P." și, prin urmare, nu putea
fi uzucapată.
Curtea va reține că,
deși recurenta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 213/1998,
care limitează domeniul bunurilor supuse prescripției achizitive, în realitate
criticile sale au vizat modul în care instanța a stabilit situația de fapt,
respectiv nereținerea de către instanța de apel a afectării terenului de 2368
mp cimitirului "S.A.P.P.", ca parte integrantă a suprafeței totale de
18496 mp (conform HCL nr. 72/2011).
Or, o asemenea
critică implică practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului
deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitelor
presupuse de art. 304 C. proc. civ.
Așa cum a rezultat
din expertiza topometrică efectuată în cauză de expert K.V., anexa 1 la planul
de situație, parcelele din care se compune suprafața de 2368 mp au categoriile
spațiu verde și teren arabil în interiorul perimetrului curții bisericii.
Într-adevăr,
cimitirul este localizat în imediata apropiere a bisericii, fiind împrejmuit
separat, cu o suprafață totală de 10596 mp, având un amplasament distinct și nereprezentând
un tot unitar cu suprafața în litigiu, de 2368 mp
Prin urmare,
susținerile recurentei pârâte referitoare la destinația terenului, de cimitir,
ce ar conduce la incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) și 4 din Legea nr.
213/1998 nu pot fi primite, fiind infirmate de concluziile expertizei efectuate
în cauză, în sensul că terenul în litigiu are o categorie de folosință și un
amplasament distincte.
Un argument în plus
în sensul reținerii unui alt regim juridic decât cel atras de pretinsa destinație
de cimitir îl constituie faptul că pe terenul în litigiu sunt amplasate și
construcții cu caracter provizoriu.
De altfel, din adresa
nr. 15380 din 7 martie 2012 emisă de Municipiul Iași - Serviciul GIS Cadastru
reiese că terenul în discuție, cel puțin parțial (S5 și S6), nu este
inventariat în domeniul public sau privat al Municipiului Iași.
Curtea va reține,
totodată, că actul administrativ privind inventarul bunurilor aparținând
domeniului public al Municipiului Iași, respectiv HCL nr. 72/2011, a fost adoptat
ulterior introducerii acțiunii (la 1 noiembrie 2010), astfel încât nu putea
constitui, prin el însuși, un temei pentru refuzul constatării dobândirii
dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Motivul de recurs
întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi examinat, având în vedere
că niciuna dintre criticile aduse deciziei recurate nu se referă la
interpretarea eronată a vreunui act juridic dedus judecății, astfel că nu se
circumscriu acestui motiv de nelegalitate.
Pentru toate aceste
considerente, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 274
C. proc. civ., Curtea va admite cererea intimatei reclamante și va dispune
obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de
onorariul de avocat, cheltuieli ce vor fi reduse conform alin. (3) raportat la
criteriile valorii pricinii și muncii depuse de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială
Municipiului Iași prin primar împotriva Deciziei nr. 128 din 08 noiembrie 2013
a Curții de Apel Iași, secția civilă.
Obligă pe
recurenta-pârâtă la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă
Parohia "S.A.P.P. reduse, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV