ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1925/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1925/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași

sub nr. 8600/99/2010, Parohia "S.A.P.P." Iași a solicitat, în

contradictoriu cu Municipiul Iași și Primarul Municipiului Iași, pronunțarea

unei hotărâri judecătorești prin care să se constate dreptul de proprietate al

reclamantei asupra construcțiilor - Biserică, Casă Parohială și anexe, precum

și asupra terenului în suprafață de 2284 mp situat în Iași, str. M.V. nr. 22 -

24.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a învederat că Parohia "S.A.P.P." Iași este

atestată documentar de peste 30 de ani. Imobilele mai sus amintite au fost

dintotdeauna în posesia și folosința Parohiei "S.A.P.P." Iași,

posesie pe care o continuă și astăzi în mod netulburat și sub nume de

proprietar. Parohia "S.A.P.P." Iași a învestit mereu în aceste

clădiri, întreținându-le și stăpânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără

întrerupere și sub nume de proprietar. Întrucât la vremea edificării acestor

construcții, legislația timpului nu presupunea existența unor autorizații de

construcții sau a unor cărți funciare, Parohia "S.A.P.P." Iași nu deține

acte de proprietate autentice ci doar niște acte preliminare în dovedirea

dreptului de proprietate. În acest sens, nu poate uza de calea realizării

dreptului și de aceea a apelat la procedura prevăzută de art. 111 C. proc. civ.

În prezent, toate

aceste clădiri necesită intervenții urgente la structura de rezistență, la

ziduri și acoperiș, lucrări care trebuie să aibă la bază autorizație de

construcție. Pe de altă parte, pentru a elibera aceste autorizații, Primăria

Iași îi solicită acte autentice de proprietate. Întrucât, de peste 30 de ani,

posesia pe care o exercită asupra acestor imobile este pașnică, efectivă,

netulburată și sub nume de proprietar, a solicitat, conform art. 111 C. proc.

civ., să se constate că ea este unicul proprietar al acestor imobile.

Uzucapiunea este

unicul mod originar de dobândire a proprietății prin posesia continuă,

neîntreruptă și sub nume de proprietar, în intervalul de timp prevăzut de art.

1837 C. civ. Cel care probează împrejurarea că a dobândit în acest mod

imobilul, este scutit de orice altă dovadă suplimentară. A precizat că în toată

această perioadă a plătit impozitul aferent acestor imobile.

Pârâții au formulat

"precizări" cu caracter de întâmpinare, prin care au invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că art. 111 C. proc. civ. impune,

ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în constatare, lipsa unei căi în

realizarea dreptului, or, în cauza de față reclamanta nu a prezentat niciun act

de proprietate.

Este admis faptul că,

în astfel de cereri de chemare în judecată, privind constatarea dreptului de

proprietate, ca urmare a posesiei continuă, publică, netulburată și neechivocă

de 30 de ani, calitatea procesuală pasivă nu poate avea decât proprietarul

nediligent, având în vedere că acesta, prin pasivitatea sa îndelungată, s-a

desesizat de bun, permițând intrarea unei alte persoane în posesia acestuia.

Potrivit art. 1169 C.

civ. "cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o

dovedească", deci este firesc ca reclamanta să-și dovedească pretenția pe

care a supus-o judecății.

Reclamanta fiind cea

care inițiază cererea de chemare în judecată, avea obligația să facă dovada

calității procesuale în cauză, inclusiv cea a pârâților, concluzie ce rezultă

din art. 112 C. proc. civ., în condițiile în care legitimarea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana pârâtului și subiectul pasiv

al raportului juridic depus judecății.

Totodată pârâții au

invocat lipsa calității procesuale pasive a Unității Administrativ Teritoriale

și a Primarului Municipiului Iași, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 215/2001,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. Reclamanta trebuie să

justifice calitatea procesuală pasivă.

Cu referire la

uzucapiunea de 30 de ani, intimații au susținut că, pentru a face dovada

faptului că reclamanta a exercitat posesia asupra terenului timp de 30 de ani,

sub nume de proprietar și nu a unui detentor precar, este necesar să depună

copii ale actelor fiscale privind plata impozitului pentru suprafața de teren

solicitată, pentru întreaga perioadă în care s-a exercitat posesia, în caz

contrar posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar. În lipsa acestor

înscrisuri, se consideră că imobilul a fost posedat prin simpla îngăduință a

proprietarului, posesorul fiind un detentor precar. Unitatea Administrativ

Teritorială și Primarul Municipiului Iași administrează domeniul public și

privat al orașului, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu

titularul dreptului de proprietate, ori într-o uzucapiune nu poate avea

calitate procesuală și nu poate fi sancționat decât proprietarul nediligent.

Tribunalul Iași, prin

Sentința civilă nr. 2727 din 31 octombrie 2012, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive invocată

de pârâtul Municipiul Iași .

A fost respinsă, pe

excepția lipsei calității procesual pasive, acțiunea formulată de reclamanta

Parohia "S.A.P.P." Iași, prin reprezentanți legali, în contradictoriu

cu pârâtul Primarul Municipiului Iași.

A fost admisă în

parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Parohia

"S.A.P.P." Iași, prin reprezentanți legali, în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul Iași prin Primar.

S-a constatat că

reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin accesiune imobiliară asupra

următoarelor construcții situate în Iași, str. M.V. nr. 22 - 24: Biserica

"S.A.P.P." Iași cu suprafață construită de 169 mp, magazie cu

suprafață construită de 18 mp, garaj cu suprafață construită de 23 mp, Casa

Parohială cu suprafață construită de 193 mp și Paraclis Bisericesc cu suprafață

construită de 84 mp, identificate C4, C2, C3, C1 și C5 în suplimentul la

expertiza efectuată de expert K.V. și amplasate în T3 parcela CC353

(construcțiile C1, C2, C3, C4) și respectiv în parcela A360 (construcția C5).

A fost respinsă

cererea reclamantei privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate

prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra imobilului - teren în suprafață de 2368

mp, și compus din suprafețele amplasate în T3 - S1-1311 mp parcela 351/1, S2-48

mp parcela 351/2, S3 -172 mp parcela 351/4, S4-381 mp, parcela 351/6 S5-372 mp

respectiv suprafețele amplasate în T4 - S5-372 mp parcela 361/1 și S6-84 mp

parcela 361/2, identificate în suplimentul la expertiza efectuată de expert

K.V. și configurate pe schița anexă la acest raport.

A fost obligată

Parohia "S.A.P.P." Iași să plătească în contul Biroului Local de

Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Iași, pentru expert K.V.

suma de 590 RON, reprezentând diferență onorariu expert.

A fost obligat

Municipiul Iași să plătească reclamantei suma de 620 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat constatarea dobândirii

dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului și

respectiv, prin efect al accesiunii imobiliare pentru construcții. Pretențiile

reclamantei au fost întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 1890 C. civ.,

art. 492 C. civ. și ale Legii nr. 455/2006 potrivit căreia, acțiunile și

cererile în justiție, formulate de cultele religioase recunoscute din România

pentru constatarea, în condițiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a

dreptului de proprietate, cele de revendicare care privesc construcții și

terenuri aferente sau terenurile libere aflate în intravilanul localităților,

precum și cele pentru constatarea existenței dreptului de proprietate asupra

unor asemenea bunuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Dispozițiile legale

menționate îi permit reclamantei exercițiul dreptului de chemare în judecată în

vederea constatării unui drept de proprietate prin efectul uzucapiunii și

respectiv accesiunii imobiliare astfel că, în considerarea respectării

principiului liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție,

instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin

întâmpinare, reținând, totodată, și faptul că argumentele expuse în susținerea

acestei excepții de către pârâți vizează fie fondul litigios (necesitatea

probării pretențiilor), fie legitimarea procesual pasivă (identitatea între

persoana pârâtului și subiectul pasiv al raportului juridic litigios).

Referitor la excepția

lipsei calității procesual pasive a Municipiului Iași, instanța a constatat că

nici aceasta nu poate fi reținută în cauză.

Potrivit art. 477 C.

civ. "toate averile vacante și fără stăpâni, precum și a persoanelor care

mor fără moștenitori sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului

public". Textul menționat este explicitat de dispozițiile art. 25 din

Legea nr. 213/1998 potrivit cărora "în accepțiunea prezentei legi, prin

sintagma domeniu public cuprinsă în art. 477 C. civ., se înțelege domeniu

privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz".

Potrivit adresei nr.

27196 din 01 aprilie 2011 emisă de OCPI Iași, în evidențele acestei instituții

nu se regăsesc date relative la terenul situat în Iași, str. M.V. nr. 22 - 24,

solicitat de reclamantă în prezentul litigiu.

În raport de cele

expuse, s-a reținut legitimarea procesual pasivă a Municipiului Iași în

virtutea aptitudinii generale conferite de prevederile legale sus-arătate, de a

dobândi în proprietate bunurile fără stăpân, independent de faptul că acestea

au fost sau nu inventariate în domeniul public sau privat al unității

administrativ-teritoriale. Mai mult, prin completările formulate la

întâmpinare, Municipiul Iași a revenit asupra poziției procesuale inițial

exprimate, susținând că terenul în litigiu face parte din domeniul public al

unității administrativ-teritoriale.

În considerarea celor

expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a

Municipiului Iași.

În ce privește

excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului Municipiului Iași,

instanța a apreciat că aceasta este întemeiată și a admis-o.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale,

unitățile administrativ-teritoriale - comunele, orașele, municipiile și

județele, sunt persoane juridice de drept public, având un patrimoniu propriu

și capacitate juridică deplină; astfel cum prevede art. 23 din același act

normativ, primarii reprezintă autorități ale administrației publice prin care

se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, funcționează ca

autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice ale

localităților, în condițiile legii.

Potrivit art. 61 și

62 din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește o funcție de autoritate

publică și reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice,

cu persoanele juridice române sau străine, precum și în justiție.

Din dispozițiile

citate reiese că autoritatea publică - primarul - este organ executiv al

administrației publice locale, având un mandat legal de reprezentare a unității

administrativ-teritoriale în relațiile cu terții.

Întrucât calitatea de

proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate

avea doar unitatea administrativ-teritorială - comuna, orașul, municipiul sau

județul -, care, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, este

persoană juridică de drept public, instanța a reținut că Primarul Municipiului

Iași nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța

a respins, pe excepția lipsei calității procesual pasive, acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași.

În ce privește fondul

litigios, din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a

reținut că, prin ordinul nr. 242 din 12 martie 2008 emis de Prefectul Județului

Iași, s-a validat propunerea Comisiei Municipale Iași de fond funciar privind

admiterea în parte a cererii Parohiei "S.A.P.P." Iași, în sensul

reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3868 mp teren

situat în Iași, str. M.V. nr. 24.

Deși nu a fost efectuată

o punere în posesie a terenului ce a făcut obiectul ordinului sus-menționat,

suprafața reconstituită este aferentă bisericii, conform schiței întocmite de

Comisia Municipală Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra

terenurilor.

Raportul de expertiză

K.V., astfel cum a fost refăcut pentru termenul din 01 februarie 2012 (filele

139-159), a identificat terenul în suprafață de 3868 mp în T3 parcela A 360 cu

suprafața de 906 mp; CC 353- cu suprafața de 2228 mp și LV 352 cu suprafața de 734

mp și a evidențiat faptul că pe terenul CC 353 se află edificate construcțiile:

casa parohială C 1 cu suprafața construită de 193 mp, anexa C 2 - magazie cu

suprafața construită de 18 mp, anexa C 3 - garaj cu suprafața construită de 23

mp, Biserica "S.A.P.P." cu suprafața construită 169 mp - C4 și

paraclis bisericesc cu suprafața construită de 84 mp.

Aceeași expertiză a

evidențiat că suprafața de teren în litigiu este diferită de terenul

reconstituit prin ordinul nr. 242 din 12 martie 2008 și este compusă din mai

multe trupuri de teren, după cum urmează: S1 - 1311 mp amenajată ca spațiu

verde identificată cadastral în T 3 parcela 351/1 și delimitată de punctele

1-13 în schița anexă la raport; S 2 - 48 mp amenajată ca spațiu verde

identificată cadastral în T 3 parcela 351/2, delimitată de punctele

14-15-16-17-14; S3 - 172 mp amenajată ca spațiu verde identificată cadastral în

T 3 parcela 351/4, delimitată de punctele 16-17-18-19-20-16; S4 - 381 mp

amenajată ca spațiu verde identificată cadastral în T 3 parcela 351/2,

delimitată de punctele 21-22-23-24-21; S5 - 372 mp amenajată ca spațiu verde

identificată cadastral în T 3 parcela 361/1, delimitată de punctele

27-28-35-36-37-31-32-44-33-34-27 pe care este amplasată o construcție

provizorie notată cu C6, cub de beton tip S., fără temelie sau structură de

rezistență, amplasată de către o societate de pompe funebre; S6 amenajată ca

parcare identificată cadastral în T 4 parcela 361/2, delimitată de punctele

28-29-30-31-37-36-35-28.

Configurarea

suprafețelor de teren ce au făcut obiectul reconstituirii și a celor în litigiu

s-a efectuat de către expert K. în schița anexă la raportul de expertiză -

anexa 1.

Cu privire la

construcțiile ce fac obiectul prezentului litigiu, s-a reținut, în principal,

că sunt edificate pe terenul aflat deja în proprietatea reclamantei, în urma

reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Ordinului nr. 242 din 12

martie 2008 emis de Prefectul Județului Iași.

Potrivit art. 492 C.

civ., orice construcție, plantație sau lucrare făcută asupra pământului, este

prezumată a fi făcută de proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că

sunt ale lui până la proba contrară.

A rezultat, astfel,

că dispozițiile art. 492 C. civ. instituie în favoarea proprietarului terenului

o prezumție relativă de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren,

prezumție ce poate fi combătută, în sensul dovedirii prin orice mijloc de probă

de către terți, a faptului că el este proprietarul construcțiilor edificate,

iar nu proprietarul terenului. Or, în speță, nu a fost răsturnată prezumția

instituită de art. 492 C. civ., condiții în care instanța a reținut că, prin

efectul accesiunii imobiliare artificiale, reclamanta este proprietara

construcțiilor C1, C2, C3, C4, identificate de expert K. și configurate astfel

pe schița anexă la expertiză, cu destinațiile anterior arătate.

În ce privește

terenul în suprafață de 2368 mp, ce nu a făcut obiectul reconstituirii și cu

privire la care reclamanta a solicitat să i se constate dreptul de proprietate

prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, s-a reținut că expertiza K., refăcută,

evidențiază faptul că terenul în litigiu face parte din suprafața totală de

2,1521 ha ce a constituit proprietatea Parohiei, expropriată în timpul

regimului comunist ; suprafața de 2368 mp este compusă din mai multe corpuri

individualizate în expertiză S1, S2, S3, S4, S5 și S6 cu suprafețele și

destinațiile sus-menționate. Astfel, după cum a reieșit din schița anexă la

expertiză (fila 150), cele șase trupuri de teren nu au continuitate, fiind "legate"

de suprafețele de teren aflate în administrarea Consiliului Local al

Municipiului Iași, suprafețele S1-S6 reprezentând, practic, extinderea

Cimitirului "S.A.P.P.".

Aceeași situație este

menționată și în referatul Comisiei Municipale Iași de fond funciar care a stat

la baza emiterii Ordinului nr. 242 din 12 martie 2008, referat în care se arată

că, din suprafața de aproximativ 2 ha cu care Epitropia Bisericii

"S.P.P." figura la secția Financiară în perioada 1952-1954, a rămas

în folosința lăcașului de cult 3868 mp, diferența de teren fiind inclusă în

Cimitirul "S.A.P.P." Iași, care aparține domeniului public al

Municipiului Iași.

Prin adresa nr. 14079

din 20 februarie 2012 a DAPPP din cadrul Municipiului Iași se atestă faptul că

terenul aferent Cimitirului "S.A.P.P." Iași, în suprafață de 184.968

mp, inclusiv parcarea de 2368 mp, aparține domeniului public, fiind inclusă în

inventarul însușit prin HCL nr. 72/2011, tot în suprafața de 184.968 mp fiind

incluse și suprafețele S1-S6. La această adresă a fost anexată HCL nr. 72/2011

ce conține inventarul bunurilor ce constituie domeniul public al unității

administrativ-teritoriale, la ordinea 335 din acest inventar figurând terenul

aferent cimitirului "S.A.P.P." Iași (inclusiv parcarea aferentă), în suprafață

de 184.968 mp din care 4.670 mp alei asfaltate.

Din cuprinsul H.G.

nr. 412 din 20 aprilie 2012, publicată în M.O. 328 bis/12.05.2011 (prin care

s-a modificat anexa 2 "inventarul bunurilor care aparțin domeniului public

al Municipiului Iași la H.G. nr. 1354/2001), a rezultat că în inventarul

domeniului public a fost inclusă doar suprafața de 10 ha teren aferentă

cimitirului "S.A.P.P." Iași și suprafața de 980 mp parcare (pozițiile

5713, 5714 din anexă).

Chiar și în prezența

acestor inadvertențe relative la întinderea suprafeței de teren ce reprezintă

Cimitirul "S.A.P.P." Iași, instanța a reținut că, în mod cert,

suprafețele de teren ce fac obiectul litigiului sunt incluse în Cimitirul

"S.A.P.P." Iași, independent de faptul că sunt sau nu inventariate ca

atare în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, întrucât ele au

acest regim în baza art. 3 alin. (14) din Legea nr. 213/1998 și pct. III.10 din

anexa la lege.

Reținând că terenul

solicitat de reclamantă face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale,

în considerarea dispozițiilor art. 136 pct. 4 din Constituție și art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 213/1998, tribunalul a constatat că nu poate face obiectul

dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, prin uzucapiunea de 30

de ani.

Parohia

"S.A.P.P." Iași a declarat apel, considerând că sentința tribunalului

este nelegală și netemeinică.

În motivarea

apelului, se susține că, în mod eronat, s-a afirmat că această suprafață de

2368 mp. ar fi teren aferent Cimitirului " S.A.P.P." Iași deoarece,

în realitate, aceasta este amenajată, îngrădită și administrată de mai bine de

30 de ani de către parohie, fiind parte componentă a curții parohiale. De

asemenea, așa cum este menționat și în cap. 2 pct. C2 din Suplimentul la raportul

de expertiza efectuat de către expert K.V. pe aceasta suprafața de 2368 mp este

amplasata o construcție cub de beton tip "S.".

Totodată, s-a

susținut că această suprafață de 2368 mp ar aparține domeniul public al

Municipiului Iași din anul 2011, conform Hotărârii Consiliului Local 72/2011,

poziția 335 din inventarul domeniului public, și, ca urmare, nu poate fi

înstrăinată, operând dispozițiile Legii 213/1998, anexa III, punctul 10.

La data emiterii

Hotărârii Consiliului Local 72/2011, prin care Consiliul Local Iași și-a

însușit inventarul cu bunurile care fac parte din domeniul public al

Municipiului Iași, care evidențiază la poziția nr. 335 și suprafața de 2368 mp,

termenul de 30 de ani necesar prescripției achizitive era deja împlinit, iar

terenul făcea parte din patrimoniul reclamantei-apelante și nu din domeniul

public al Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului Iași.

Astfel, deși atestată

documentar încă din anii 1803 - 1830, momentul începerii posesiei de către

reclamanta asupra terenului în litigiu în suprafața de 2368 mp este din anii

1858 - 1865, împrejurare ce rezulta din înscrisurile depuse și din registrele

matriculare aferente acestei perioade, acte din care reiese că suprafața de

teren revendicată se află în posesia parohiei de mai bine de 100 de ani.

Or, în aceste

condiții, atâta timp cât termenul de prescripție achizitiva necesar uzucapiunii

de 30 de ani era deja împlinit la data emiterii Hotărârii Consiliului Local

72/2011, prin care aceasta suprafața, de 2368 mp, era trecuta în domeniul

public, apreciază apelanta că, raportat la situația de fapt reținuta de

instanța de fond, aceasta a procedat la o aplicare greșită a prevederilor

legale mai sus menționate.

Prin Decizia civilă

nr. 128 din 8 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis

apelul declarat de Parohia S.A.P.P. și a schimbat în parte sentința primei

instanțe, în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate prin

uzucapiune de 30 de ani de către reclamantă și asupra terenului în suprafață de

2368 mp, compus din suprafețele amplasate în T3 - S1 - 1311 mp, parcela 351/1,

S2 - 48 mp parcela 351/2, S3 - 172 mp parcela 351/4, S4 - 381 mp parcela 351/6,

S5 - 372 mp, respectiv suprafețele amplasate în T4 - S5 - 372 mp parcela 361/1

și S6 - 84 mp parcela 361/2, identificate în suplimentul la expertiza efectuată

de expert K.V. și configurate în schița anexă la raport.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că suprafața de 2368 mp pentru care

reclamanta a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin

uzucapiune reprezintă spațiu verde (S1 - 1311 mp, S2 - 48 mp, S3 - 172 mp, S4 -

381 mp), iar suprafața S5 - 372 mp este ocupată de o construcție provizorie,

astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic

I.G.

Curtea de apel a mai

reținut că din adresa nr. 24232/2011 emisă de Municipiul Iași - Serviciul GIS

Cadastru rezultă că suprafețele S1, S2, S3, S4 se află în administrarea

Consiliului Local, cu destinația "parcuri", iar suprafața S5 are

mențiunea "Cimitir Eternitatea".

Tot astfel, s-au avut

în vedere menținerile Ordinului nr. 242 din 12 martie 2008, emis de Prefectul

Județului Iași în sensul că, potrivit procesului-verbal din 1848,

certificatului nr. 2861 din 25 iulie 1995, eliberat de Arhivele Statului Iași

și inventarului bunurilor parohiei din 1948, Parohia "S.A.P.P." Iași

a avut în proprietate suprafața de 15.000 mp teren, situat în Iași, Str. M.V.

nr. 24, prin acest ordin reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru

apelantă pentru suprafața de 3868 mp teren.

S-a reținut că

expertul tehnic a constatat că suprafața menționată s-a aflat în posesia

Parohiei "S.A.P.P." Iași timp de 30 ani, această împrejurare fiind

confirmată și de către martorul M.C.

S-a avut în vedere și

expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul tehnic K.V., care a precizat

că Parohia "S.A.P.P." Iași a figurat cu teren încă din anul 1918, iar

în anul 1955 limitele proprietății au suferit modificări nesemnificative.

Față de toate probele

administrate în cauză, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut

în mod eronat că suprafața de teren ce face obiectul litigiului este inclusă în

Cimitirul "S.A.P.P." Iași și face parte din domeniul public al unității

administrativ-teritoriale, neputând fi uzucapată.

S-a constatat că, la

data emiterii HCL nr. 72/2011, prin care Consiliul Local al Municipiului Iași

și-a însușit inventarul cu bunurile care fac parte din domeniul public al

Municipiului, care nu includ și terenul în litigiu, termenul de 30 de ani,

necesar prescripției achizitive, era deja împlinit, astfel că acesta nu mai

putea fi înscris în domeniul public al municipiului.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială

Municipiul Iași prin Primar, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâta a susținut că suprafața de teren de 2368 mp pentru care s-a

constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani face

parte din domeniul public, conform pct. III.10 din Legea nr. 213/1998, fiind

teren aferent Cimitirului S.A.P.P., cuprins în suprafață totală a acestuia, de

184.968 mp, conform HCL nr. 72/2011.

S-a învederat că,

potrivit H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al Județului

Iași, anexa 2, poz. 12, publicată în M.Of. nr. 326 bis din 16 mai 2002, Partea

I, Cimitirul S.A.P.P. a fost atestat cu apartenența la domeniul public al

Municipiului Iași, iar prin H.G. nr. 412/2011 s-a modificat anexa 2 din H.G.

nr. 1354/2001, în sensul însușirii de către Municipiul Iași a suprafeței de 10

ha teren aferent cimitirului, din care 4670 mp alei asfaltate și 980 mp teren

aferent parcării cimitirului.

Recurenta a susținut

că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat prevederile Legii nr.

213/1998, care au limitat domeniul bunurilor supuse prescripției achizitive,

precum și HCL nr. 72/2011, hotărâre ce nu a fost atacată, continuând să își

producă efectele juridice.

Recurenta a reiterat,

totodată, faptul că în anul 2005, Parohia "S.A.P.P." a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha, cerere ce a

fost admisă în parte, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, pentru terenul aferent

bisericii, de 3868 mp, cu motivarea că restul terenului fiind afectat de

cimitir care aparține domeniului public al Municipiului Iași conform H.G. nr.

1354/2001.

Intimata reclamantă

Parohia S.A.P.P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând criticile

invocate de pârâta recurentă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Într-adevăr,

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, a cărei greșită aplicare

a fost invocată prin motivele de recurs, instituie regimul juridic al bunurilor

din domeniul public, ca fiind bunuri inalienabile, insesizabile și

imprescriptibile. Ca atare, bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite de

către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectele posesiei de bună credință

asupra bunurilor mobile.

Recurenta a susținut

că în cauză sunt incidente dispozițiile pct. III.10 din Legea nr. 213/1998,

potrivit cărora cimitirele fac parte din domeniul public al municipiului,

învederând faptul că suprafața de teren în litigiu de 2368 (alcătuită din S1 -

S 6) este inclusă în Cimitirul "S.A.P.P." și, prin urmare, nu putea

fi uzucapată.

Curtea va reține că,

deși recurenta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 213/1998,

care limitează domeniul bunurilor supuse prescripției achizitive, în realitate

criticile sale au vizat modul în care instanța a stabilit situația de fapt,

respectiv nereținerea de către instanța de apel a afectării terenului de 2368

mp cimitirului "S.A.P.P.", ca parte integrantă a suprafeței totale de

18496 mp (conform HCL nr. 72/2011).

Or, o asemenea

critică implică practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului

deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitelor

presupuse de art. 304 C. proc. civ.

Așa cum a rezultat

din expertiza topometrică efectuată în cauză de expert K.V., anexa 1 la planul

de situație, parcelele din care se compune suprafața de 2368 mp au categoriile

spațiu verde și teren arabil în interiorul perimetrului curții bisericii.

Într-adevăr,

cimitirul este localizat în imediata apropiere a bisericii, fiind împrejmuit

separat, cu o suprafață totală de 10596 mp, având un amplasament distinct și nereprezentând

un tot unitar cu suprafața în litigiu, de 2368 mp

Prin urmare,

susținerile recurentei pârâte referitoare la destinația terenului, de cimitir,

ce ar conduce la incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) și 4 din Legea nr.

213/1998 nu pot fi primite, fiind infirmate de concluziile expertizei efectuate

în cauză, în sensul că terenul în litigiu are o categorie de folosință și un

amplasament distincte.

Un argument în plus

în sensul reținerii unui alt regim juridic decât cel atras de pretinsa destinație

de cimitir îl constituie faptul că pe terenul în litigiu sunt amplasate și

construcții cu caracter provizoriu.

De altfel, din adresa

nr. 15380 din 7 martie 2012 emisă de Municipiul Iași - Serviciul GIS Cadastru

reiese că terenul în discuție, cel puțin parțial (S5 și S6), nu este

inventariat în domeniul public sau privat al Municipiului Iași.

Curtea va reține,

totodată, că actul administrativ privind inventarul bunurilor aparținând

domeniului public al Municipiului Iași, respectiv HCL nr. 72/2011, a fost adoptat

ulterior introducerii acțiunii (la 1 noiembrie 2010), astfel încât nu putea

constitui, prin el însuși, un temei pentru refuzul constatării dobândirii

dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi examinat, având în vedere

că niciuna dintre criticile aduse deciziei recurate nu se referă la

interpretarea eronată a vreunui act juridic dedus judecății, astfel că nu se

circumscriu acestui motiv de nelegalitate.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., Curtea va admite cererea intimatei reclamante și va dispune

obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de

onorariul de avocat, cheltuieli ce vor fi reduse conform alin. (3) raportat la

criteriile valorii pricinii și muncii depuse de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială

Municipiului Iași prin primar împotriva Deciziei nr. 128 din 08 noiembrie 2013

a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Obligă pe

recurenta-pârâtă la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă

Parohia "S.A.P.P. reduse, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV