ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.04.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7003/2012

HOTĂRÂRE
18.04.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7003/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 4 octombrie 2010,

P.O."Sf.Ș." din Iași a chemat în judecată pe pârâtul Unitatea

Administrativ Teritorială (U.A.T.) a Municipiului Iași prin Primar și Primarul

Municipiului Iași, pentru a se constata în temeiul art. 111 C. proc. civ.

dreptul de proprietate al imobilelor situate în Municipiul Iași, str. A.,

compuse din teren, biserică, casă parohială, prăznicar, magazie.

Tribunalul din oficiu

a invocat excepția lipsei calității procesuale a Primarului Municipiului Iași

în temeiul art. 19 a Legii administrației publice locale, iar în ședința

publică din 18 aprilie 2011, reclamanta a precizat că înțelege să se judece

numai cu Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași prin Primar.

Prin Sentința civilă

nr. 1528 din 4 iulie 2011, Tribunalul Iași, secția civilă, admite acțiunea și

constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 30

de ani asupra imobilului identificat și delimitat prin expertiza tehnică

topografică efectuată de expert M.I., lucrare ce face parte integrantă din

hotărâre. A fost obligată reclamanta să plătească suma de 430 RON, cu titlu de

diferență onorar expertiză.

Pentru a pronunța

hotărârea, prima instanță a constatat că reclamanta a dovedit condițiile cerute

de art. 1890, 1847 C. civ.

Momentul începerii

posesiei de către reclamantă asupra imobilelor în litigiu este din anul 1965,

împrejurare ce rezultă din înscrisul intitulat Inventar - Jurnal care atestă că

la data de 20 decembrie 1965 au fost inventariate imobilele compuse din:

biserică, curtea acesteia, casa parohială cu grădina și curtea acesteia, precum

și magazia situată în spatele curții casei parohiale.

Posesia asupra

acestor imobile a fost exercitată de reclamantă în mod continuu, neîntreruptă,

netulburată și nerevendicată de nimeni. Expertiza tehnică topo cadastrală

efectuată în cauză a evidențiat faptul că suprafața totală de teren

identificată ca fiind în posesia reclamantei este de 3844 m.p. ce reprezintă

Parohia Bisericii Ortodoxe Sf. Ș. Iași, prăznicar, casa parohială, magazie și

terenul arabil aferent, situat în Iași, strada A. și amplasat în sectorul

cadastral SC X. S-a constatat că biserica este construită pe actualul

amplasament în anul 1810, restaurată în anul 1878, Casa Parohială a fost

reconstruită în anul 1962, având limitele proprietății delimitate prin

împrejmuire cu garduri pe toate laturile, terenuri și clădiri aflate în posesia

reclamantei încă din anul 1965, deci o posesie a terenului revendicat de peste

45 de ani.

Prin Decizia civilă

nr. 5 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a respins

apelul declarat de pârâtul Municipiul Iași prin Primar.

S-a reținut că

imobilul se află în raza teritorială a Municipiului Iași, unitatea

administrativ teritorială cu personalitate juridică conform art. 21 din Legea

nr. 215/2001 a administrației publice locale, ce sunt reprezentate în justiție,

după caz, de primar sau președintele Consiliului Județean. Cu ocazia adoptării

diverselor acte normative legiuitorul nu a fost consecvent în folosirea

acelorași termeni pentru desemnarea persoanelor juridice de drept public ori cu

privire la reprezentanții legali ai acestora, însă instanțele judecătorești, în

baza rolului activ, le revine obligația de a califica și reține

"denumirea" acestor persoane juridice pe care o apreciază a fi cea

mai indicată în raport de litigiul dedus judecății și de actele normative

apreciate a fi incidente raportului juridic dedus judecății.

Prin Legea nr.

213/1999 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

legiuitorul definește proprietatea publică și privată a statului și unităților

administrativ-teritoriale stabilind prin art. 5 alin. (2) că domeniul privat

este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel,

dispoziție ce se regăsește și în art. 121 alin. (1) și (2) din Legea nr.

215/2001.

Incidente sunt în

cauză și dispozițiile Legii nr. 455/2006 pentru stabilirea unor măsuri privind

acțiunile și cererile în justiție formulate de cultele religioase recunoscute

în România, dispoziții care prevăd faptul că acestea pot cere constatarea

dreptului de proprietate, conferindu-li-se calitatea procesuală activă, cât și

cine are calitate procesuală pasivă, autoritățile sau alte persoane interesate,

respectiv unitățile administrativ-teritoriale, în raza teritorială a cărora

sunt situate imobilele.

O.U.G. nr. 94/2010 nu

poate fi temei de drept în constituirea dreptului de proprietate al

reclamantei, imobilul se află în posesia acesteia și nu face parte din

categoria imobilelor preluate abuziv de stat, ci doar a celor față de care

U.A.P. a Municipiului Iași prin reprezentanții săi legali ar putea formula

pretenții.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Iași prin primar.

Arată că, având în

vedere obiectul acțiunii, respectiv uzucapiune, calitate procesuală nu poate

avea decât proprietarul nediligent ori, Municipiul Iași, nu este proprietarul

nediligent împotriva căruia ar trebui să se îndrepte reclamanta.

Potrivit principiului

disponibilității, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învestind

instanța cu soluționarea unei anumite cauze, iar conform art. 129 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 1169 C. civ., acesta are obligația procesuală de a-și proba

pretențiile.

Așa cum a statuat și

practica judiciară în materie, acțiunea în constatare este deschisă

proprietarului care se găsește în posesia imobilului, atunci când îi este

necesară o hotărâre judecătorească prin care i se recunoaște dreptul sau dacă

dovedește că acest drept îi este contestat. Așadar, reclamanta nu a dovedit că

dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului ar fi fost contestat de

pârâți.

Prin expertiza

topo-cadastrală judiciară s-a reținut faptul că în posesia reclamantei se află

suprafața de 3844 mp teren, posesie ce se consideră a fi începută din anul

1965.

Urmare verificărilor

efectuate de către Serviciul G.C. din cadrul Primăriei Municipiului Iași, atât

în planurile cadastrale cât și în registrele cadastrale ale posesorilor,

imobilul situat în str. A. ce apare ca și situație juridică în posesia

reclamantei are suprafața de 3433 mp.

Evidența cadastrală

este declarativ procesuală fiind întocmită în baza declarațiilor posesorilor.

Având în vedere că

există neconcordanțe între suprafața de teren solicitată de reclamantă prin

acțiune și cea care reiese din evidențele cadastrale ale unității

administrativ-teritoriale, solicită instanței admiterea recursului formulat și

pe cale de consecință modificarea deciziei civile pronunțată în contradictoriu

cu Municipiul Iași.

Analizând recursul

din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de

pârâtul Municipiul Iași prin primar este nefondat urmând a fi respins pentru

considerentele ce preced:

Pentru dobândirea

dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani de către reclamanta P.O.

S.Ș. Iași, se cere a fi îndeplinită o singură condiție și anume: exercitarea pe

durata termenului de 30 de ani, prevăzut de art. 1847 C. civ., a unei posesii

neviciate, continuă, publică și sub nume de proprietar.

Reclamanta a dovedit

faptul că posesia asupra imobilului a început în anul 1965, actele de stăpânire

efectivă rezultând din înscrisul intitulat "Inventar - jurnal" din

care reiese că la data de 20 decembrie 1965 au fost inventariate imobilele

compuse din biserică, curtea acesteia, casa parohială și o magazie.

Actele materiale de

stăpânire au demonstrat intenția reclamantei de a se comporta ca titular al

dreptului de proprietate.

Cu referire la

critica că ar exista neconcordanțe între suprafața de teren solicitată de

reclamantă prin acțiune și cea care rezultă din evidențele cadastrale, Înalta

Curte constată că această critică a fost invocată pentru prima dată în recurs

astfel încât nu poate fi analizată.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca

nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâtul MUNICIPIUL IAȘI PRIN PRIMAR împotriva Deciziei civile nr. 5

din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași Ia data de 3 noiembrie 2011, reclamanta Biserica A.C. cu sediul în municipiul Iași a che
ÎCCJ 2011-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7086/2011
ins apelul declarat de Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași. Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta a învestit instanța cu acțiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit
ÎCCJ 2012-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 560/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1582 din 123 iulie 2010 a Tribunalului Iași a dispus următoarele: A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți. A admis excepția lipsei calității proc
ÎCCJ 2014-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1925/2014
fi înstrăinată, operând dispozițiile Legii 213/1998, anexa III, punctul 10. La data emiterii Hotărârii Consiliului Local 72/2011, prin care Consiliul Local Iași și-a însușit inventarul cu bunurile care fac parte din domeniul public al Munic
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81857)
Reclamanta Parohia A.M.D. B. din Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași să se constate dreptul de proprietate asupra terenului situat în Municipiul Iași, în suprafață de 2.460 m.p
Sursă