ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei.

Reclamantul B.C.O. a

chemat în judecată Inspectoratul de Stat în Construcții, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună anularea

Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 emis de pârât,

cerere

care formează obiectul dosarului nr. 2510/54/2009 al Curții de Apel

Craiova.

2.

Motivele de fapt și de

drept pe care s-a întemeiat acțiunea.

Reclamantul a

arătat că la sfârșitul lunii aprilie a primit adresa nr. 2428 din

24 aprilie 2009 emisă de intimată prin care i se confirma faptul

că funcția pe care o deținea va fi desființată,

începând cu data de 25 mai 2009.

La data de 25 mai

2009 reclamantul a formulat o cerere de suspendare a ordinului sus amintit,

cerere care i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 288 din

16 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, hotărâre rămasă

irevocabilă prin nerecurare.

3.

Apărările pârâtului Inspectoratul

de Stat în Construcții.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes, arătând

că desființarea funcției de inspector-șef teritorial,

deținută anterior de petent, s-a realizat ca urmare a aplicării

dispozițiilor imperative ale art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice, în vigoare la acel moment,

nicidecum prin ordinul contestat care a fost emis în executarea actului

normativ sus menționat, oferindu-i totodată alternativa unei

funcții de execuție.

4.

Hotărârea

instanței de fond.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 452 din 19 noiembrie 2009 a respins excepția

lipsei calității de interes invocată de Inspectoratul de Stat în

Construcții și a admis acțiunea formulată de reclamant,

dispunând anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 emis de pârât.

Totodată, a

dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută

anterior.

5.

Motivele

de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii

instanței.

Instanța a

reținut că excepția lipsei de interes este neîntemeiată,

deoarece prin demersul procesual

inițiat, reclamantul urmărește reintegrarea în funcția

deținută anterior.

Faptul că postul ocupat anterior a fost desființat, nu este de

natură să lipsească de interes acțiunea reclamantului.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut de către instanța de fond că, prin decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că

Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională,

efectele deciziei răsfrângându-se pe de o parte, direct și nemijlocit

chiar în cauza în care a fost invocată excepția, iar pe de altă

parte și în alte cauze, decizia fiind definitivă și obligatorie.

6.

Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții.

Motive de recurs ce pot fi încadrate la cele

prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

6.1. Pe cale de excepție.

Excepția lipsei de interes.

Recurentul-pârât consideră că reclamantul nu mai are

posibilitatea să solicite anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009

întrucât postul pe care acesta îl ocupa nu mai există din data de 25 mai 2009,

în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Chiar dacă ordinul este anulat, reclamantul nu-și mai poate

exercita activitatea în funcția pe care a deținut-o, această

funcție continuând să rămână desființată prin

efectul O.U.G. nr. 37/2009 abrogată prin O.U.G. nr. 105/1999, care a

preluat în esență, conținutul actului normativ abrogat.

Reclamantul și-a exprimat voința de a participa la concursul

organizat pentru ocuparea noilor posturi de directori coordonatori/

adjuncți înființate prin O.U.G. nr. 37/2009.

Reclamantul și-a dat acordul cu privire la modificarea contractului

individual de muncă și a acceptat îndeplinirea funcției de

inspector de specialitate gr. IA, în cadrul ITC Sud-Vest Oltenia.

6.2.

Pe

fondul cauzei, recurentul critică sentința în ceea ce privește raportarea

la Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale.

Deși Curtea Constituțională a considerat că

abrogarea unei ordonanțe de urgență nu constituie un impediment

pentru realizarea controlului de constituționalitate, O.U.G. nr. 37/2009

și-a încetat aplicabilitatea înainte de toate, ca urmare a abrogării

și nu a considerării prevederilor acesteia ca fiind

neconstitutionale.

Ca efect al abrogării, actul normativ și-a încetat

aplicabilitatea doar pentru viitor.

Prin urmare, Ordinul nr. 288 din 22 mai 2009, la momentul emiterii a

avut ca temei de drept O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în vigoare la acea

dată, fiind legal emis și producând efecte în mod justificat, în

condițiile legii.

6.3.

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,

modificată și completată, nu-și mai găsește

aplicabilitatea, întrucât raporturile petentului cu angajatorul sunt raporturi

de muncă și nu de serviciu.

6.4.

Susținerile petentului nu sunt întemeiate, deoarece i s-a răspuns la plângerea

prealabilă formulată.

7.1. Instanța de fond a dat

o dezlegare corectă excepției lipsei de interes, deoarece

opțiunea de a ocupa o funcție de execuție în cadrul

aceleiași instituții a fost determinată de conduita recurentei,

care prin notificarea nr. 2428 din 24 aprilie 2009 a adus la

cunoștința intimatului aspectul referitor la desființarea

funcției de conducere de inspector teritorial șef.

Acordul intimatului pentru încadrarea pe noul post a fost constrâns de

comunicarea situației privitoare la eliberarea din funcție.

Afirmația recurentei în

sensul că desființarea funcției de inspector teritorial șef

s-a realizat ca urmare a aplicării dispozițiilor imperative ale art. III

alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009 este lipsită de relevanță,

deoarece interesul în promovarea acțiunii trebuie să se raporteze la

obiectul cauzei și anume, anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 care

este dat în executarea O.U.G. nr. 37/2009.

Î

n raport de considerentele Deciziei Constituționale nr. 1257 din 7

octombrie 2009, actul normativ prin care funcția publică de conducere

ocupată de intimat a fost desființată, fiind declarat

neconstitutional, efectul este că autoritatea publică revine la organigrama

anterioară, cu consecința existenței în continuare a

funcției publice de conducere deținută de intimat.

Nu are relevanță că O.U.G. nr. 37/2009 a fost

abrogată.

Important este că Ordinul nr. 288 din 22 mai 2009, care face

obiectul controlului judecătoresc în cauza de față, a fost emis

în baza O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituțională.

Este nefondată critica recurentului referitoare la lipsa

aplicabilității Legii nr. 188/1999, deoarece intimatul are calitatea

de funcționar public în temeiul Ordinului nr. 43 din 22 august 2005.

Contractul de muncă a fost semnat ca un act subsecvent ordinului de

încadrare în funcția publică de inspector teritorial șef.

II.

Considerentele

instanței de recurs.

1.

Recursul

este nefondat.

2.

Excepția

lipsei de interes a fost respinsă în mod corect de judecătorul

fondului.

Interesul reclamantului în promovarea acțiunii este acela de a

obține anularea unui act administrativ vătămător și

repararea pagubei cauzate.

Aprecierile recurentului referitoare la desființarea funcției

de inspector teritorial șef, deținută anterior de reclamant, nu

conduc la constatarea unei lipse de interes în promovarea acțiunii,

deoarece, strict teoretic, repararea pagubei cauzate prin emiterea de acte

administrative nelegale, poate să îmbrace și alte forme, în afara

celei de reintegrare în postul deținut anterior.

Există interes în promovarea acțiunii și în situația

în care reclamantul a optat pentru ocuparea unui post de execuție vacant

în cadrul instituției.

Dreptul reclamantului de a ataca un act administrativ ilegal și

vătămător nu poate fi afectat de o astfel de împrejurare.

Nu există nici un act normativ care să prevadă o atare

limitare a dreptului la acțiune.

3.

Excepția

lipsei de interes este neîntemeiată și din perspectiva incidenței

în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009

care a statuat că prin O.U.G. nr. 37/2009, așa cum a fost

aprobată prin lege de către

Parlament, a fost

afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage

neconstitutionalitatea.

S-a mai reținut că O.U.G. nr. 37/2009 a fost emisă de

către Guvern într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din

Constituție, este sustras competenței sale.

De remarcat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea

Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct. 1-5

și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. l din O.U.G.

nr. 105/2009, sunt neconstituționale.

Inițial, Curtea Constituțională a fost sesizată cu

neconstitutionalitatea O.U.G. nr. 37/2009, iar la o dată ulterioară

sesizării Curții, actul normativ criticat a fost abrogat expres prin

art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009.

Aplicând jurisprudența sa, Curtea Constituțională a

hotărât că se poate pronunța asupra unui act normativ abrogat

și preluat în integralitatea sa, fără modificări de

esență în cuprinsul actului normativ abrogator (O.U.G. nr. 105/2009).

Prin aceeași Decizie nr. 1629 din 3 decembrie2009, Curtea

Constituțională a arătat că „prin procedeul legislativ

utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogat și

declarat neconstituțional - O.U.G. nr. 37/2009 - să producă în

continuare efecte juridice sub forma unui act nou - O.U.G. nr. 105/2009.

O astfel de situație, se arată în Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 „pune în discuție comportamentul constituțional de

ordin legislativ al Executivului fată de Parlament și, nu în cele din

urmă, fată de Curtea Constituțională".

4.

Este

adevărat că O.U.G. nr. 37/2009 și-a încetat aplicabilitatea prin

abrogare, dar nu trebuie să omitem faptul că, deși abrogat actul

normativ, prevederile sale au fost preluate fără modificări de

O.U.G. nr. 105/2009 declarată neconstituțională, cu privire la

dispozițiile preluate.

Nu se mai poate afirma, astfel cum se arată în motivele de recurs,

că urmare abrogării, O.U.G. nr. 37/2009 și-a încetat

aplicabilitatea doar pentru viitor.

Neconstitutionalitatea actului normativ atrage inaplicabilitatea din

momentul emiterii acestuia, astfel încât postul deținut anterior de

reclamant nu a fost desființat, iar interesul în formularea acțiunii

subzistă.

5.

Criticile aduse prin motivele de recurs asupra fondului cauzei,

referitoare la aplicabilitatea O.U.G. nr. 37/2009 urmează să fie

subsumate analizei deja efectuate, la pct. 3 și 4 sus-menționate.

6.

Criticile ce privesc aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 nu

sunt fondate.

Reclamantul este funcționar public, în temeiul Ordinului nr. 43 din

22 august 2005 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții, însă în

considerentele hotărârii atacate, instanța de fond nu a făcut

aprecieri cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999.

7.

Susținerile

reclamantului referitoare la faptul că nu i s-a răspuns la plângerea

prealabilă nu au fost reținute în considerentele sentinței de

fond.

Ca atare, motivul de recurs va fi respins ca nefondat.

8.

Față

de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, recursul urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Inspectoratul de Stat în Construcții împotriva sentinței civile nr. 452

din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 aprilie 2010.