ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2010

Obiectul acțiunii. Reclamantul B.C.O. a chemat în judecată Inspectoratul de Stat în Construcții, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 emis de pârât, cerere care formează obiectul dosarului nr. 2510/54/2009 al Curții de Apel Craiova.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat acțiunea. Reclamantul a arătat că la sfârșitul lunii aprilie a primit adresa nr. 2428 din 24 aprilie 2009 emisă de intimată prin care i se confirma faptul că funcția pe care o deținea va fi desființată, începând cu data de 25 mai 2009. La data de 25 mai 2009 reclamantul a formulat o cerere de suspendare a ordinului sus amintit, cerere care i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 288 din 16 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Apărările pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes, arătând că desființarea funcției de inspector-șef teritorial, deținută anterior de petent, s-a realizat ca urmare a aplicării dispozițiilor imperative ale art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, în vigoare la acel moment, nicidecum prin ordinul contestat care a fost emis în executarea actului normativ sus menționat, oferindu-i totodată alternativa unei funcții de execuție.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 452 din 19 noiembrie 2009 a respins excepția lipsei calității de interes invocată de Inspectoratul de Stat în Construcții și a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 emis de pârât. Totodată, a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Instanța a reținut că excepția lipsei de interes este neîntemeiată, deoarece prin demersul procesual inițiat, reclamantul urmărește reintegrarea în funcția deținută anterior. Faptul că postul ocupat anterior a fost desființat, nu este de natură să lipsească de interes acțiunea reclamantului. Pe fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond că, prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, efectele deciziei răsfrângându-se pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția, iar pe de altă parte și în alte cauze, decizia fiind definitivă și obligatorie.

Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții. Motive de recurs ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Pe cale de excepție. Excepția lipsei de interes. Recurentul-pârât consideră că reclamantul nu mai are posibilitatea să solicite anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 întrucât postul pe care acesta îl ocupa nu mai există din data de 25 mai 2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009. Chiar dacă ordinul este anulat, reclamantul nu-și mai poate exercita activitatea în funcția pe care a deținut-o, această funcție continuând să rămână desființată prin efectul O.U.G. nr. 37/2009 abrogată prin O.U.G. nr. 105/1999, care a preluat în esență, conținutul actului normativ abrogat. Reclamantul și-a exprimat voința de a participa la concursul organizat pentru ocuparea noilor posturi de directori coordonatori/ adjuncți înființate prin O.U.G. nr. 37/2009. Reclamantul și-a dat acordul cu privire la modificarea contractului individual de muncă și a acceptat îndeplinirea funcției de inspector de specialitate gr. IA, în cadrul ITC Sud-Vest Oltenia. 6.2. Pe fondul cauzei, recurentul critică sentința în ceea ce privește raportarea la Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale. Deși Curtea Constituțională a considerat că abrogarea unei ordonanțe de urgență nu constituie un impediment pentru realizarea controlului de constituționalitate, O.U.G. nr. 37/2009 și-a încetat aplicabilitatea înainte de toate, ca urmare a abrogării și nu a considerării prevederilor acesteia ca fiind neconstitutionale. Ca efect al abrogării, actul normativ și-a încetat aplicabilitatea doar pentru viitor. Prin urmare, Ordinul nr. 288 din 22 mai 2009, la momentul emiterii a avut ca temei de drept O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în vigoare la acea dată, fiind legal emis și producând efecte în mod justificat, în condițiile legii. 6.3. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, modificată și completată, nu-și mai găsește aplicabilitatea, întrucât raporturile petentului cu angajatorul sunt raporturi de muncă și nu de serviciu. 6.4. Susținerile petentului nu sunt întemeiate, deoarece i s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată.

Concluzii scrise formulate de intimatul-reclamant B.C.O. 7.1. Instanța de fond a dat o dezlegare corectă excepției lipsei de interes, deoarece opțiunea de a ocupa o funcție de execuție în cadrul aceleiași instituții a fost determinată de conduita recurentei, care prin notificarea nr. 2428 din 24 aprilie 2009 a adus la cunoștința intimatului aspectul referitor la desființarea funcției de conducere de inspector teritorial șef. Acordul intimatului pentru încadrarea pe noul post a fost constrâns de comunicarea situației privitoare la eliberarea din funcție. Afirmația recurentei în sensul că desființarea funcției de inspector teritorial șef s-a realizat ca urmare a aplicării dispozițiilor imperative ale art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009 este lipsită de relevanță, deoarece interesul în promovarea acțiunii trebuie să se raporteze la obiectul cauzei și anume, anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 care este dat în executarea O.U.G. nr. 37/2009. Î n raport de considerentele Deciziei Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, actul normativ prin care funcția publică de conducere ocupată de intimat a fost desființată, fiind declarat neconstitutional, efectul este că autoritatea publică revine la organigrama anterioară, cu consecința existenței în continuare a funcției publice de conducere deținută de intimat. Nu are relevanță că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată. Important este că Ordinul nr. 288 din 22 mai 2009, care face obiectul controlului judecătoresc în cauza de față, a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituțională. Este nefondată critica recurentului referitoare la lipsa aplicabilității Legii nr. 188/1999, deoarece intimatul are calitatea de funcționar public în temeiul Ordinului nr. 43 din 22 august 2005. Contractul de muncă a fost semnat ca un act subsecvent ordinului de încadrare în funcția publică de inspector teritorial șef. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Excepția lipsei de interes a fost respinsă în mod corect de judecătorul fondului. Interesul reclamantului în promovarea acțiunii este acela de a obține anularea unui act administrativ vătămător și repararea pagubei cauzate. Aprecierile recurentului referitoare la desființarea funcției de inspector teritorial șef, deținută anterior de reclamant, nu conduc la constatarea unei lipse de interes în promovarea acțiunii, deoarece, strict teoretic, repararea pagubei cauzate prin emiterea de acte administrative nelegale, poate să îmbrace și alte forme, în afara celei de reintegrare în postul deținut anterior. Există interes în promovarea acțiunii și în situația în care reclamantul a optat pentru ocuparea unui post de execuție vacant în cadrul instituției. Dreptul reclamantului de a ataca un act administrativ ilegal și vătămător nu poate fi afectat de o astfel de împrejurare. Nu există nici un act normativ care să prevadă o atare limitare a dreptului la acțiune. 3. Excepția lipsei de interes este neîntemeiată și din perspectiva incidenței în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009 care a statuat că prin O.U.G. nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstitutionalitatea. S-a mai reținut că O.U.G. nr. 37/2009 a fost emisă de către Guvern într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale. De remarcat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. l din O.U.G. nr. 105/2009, sunt neconstituționale. Inițial, Curtea Constituțională a fost sesizată cu neconstitutionalitatea O.U.G. nr. 37/2009, iar la o dată ulterioară sesizării Curții, actul normativ criticat a fost abrogat expres prin art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009. Aplicând jurisprudența sa, Curtea Constituțională a hotărât că se poate pronunța asupra unui act normativ abrogat și preluat în integralitatea sa, fără modificări de esență în cuprinsul actului normativ abrogator (O.U.G. nr. 105/2009). Prin aceeași Decizie nr. 1629 din 3 decembrie2009, Curtea Constituțională a arătat că „prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogat și declarat neconstituțional - O.U.G. nr. 37/2009 - să producă în continuare efecte juridice sub forma unui act nou - O.U.G. nr. 105/2009. O astfel de situație, se arată în Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 „pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului fată de Parlament și, nu în cele din urmă, fată de Curtea Constituțională". 4. Este adevărat că O.U.G. nr. 37/2009 și-a încetat aplicabilitatea prin abrogare, dar nu trebuie să omitem faptul că, deși abrogat actul normativ, prevederile sale au fost preluate fără modificări de O.U.G. nr. 105/2009 declarată neconstituțională, cu privire la dispozițiile preluate. Nu se mai poate afirma, astfel cum se arată în motivele de recurs, că urmare abrogării, O.U.G. nr. 37/2009 și-a încetat aplicabilitatea doar pentru viitor. Neconstitutionalitatea actului normativ atrage inaplicabilitatea din momentul emiterii acestuia, astfel încât postul deținut anterior de reclamant nu a fost desființat, iar interesul în formularea acțiunii subzistă. 5. Criticile aduse prin motivele de recurs asupra fondului cauzei, referitoare la aplicabilitatea O.U.G. nr. 37/2009 urmează să fie subsumate analizei deja efectuate, la pct. 3 și 4 sus-menționate. 6. Criticile ce privesc aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 nu sunt fondate. Reclamantul este funcționar public, în temeiul Ordinului nr. 43 din 22 august 2005 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții, însă în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond nu a făcut aprecieri cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999. 7. Susținerile reclamantului referitoare la faptul că nu i s-a răspuns la plângerea prealabilă nu au fost reținute în considerentele sentinței de fond. Ca atare, motivul de recurs va fi respins ca nefondat.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul urmează să fie respins ca nefondat.