ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2346/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 251 din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București în

Dosarul nr. 4963/3/2009 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de

revizuire formulată de condamnatul S.E. împotriva sentinței penale nr. 859/2006

a Tribunalului București.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că motivele invocate de revizuentul condamnat - lipsa unor probe certe

care să dovedească vinovăția sa - nu se circumscriu cazurilor de revizuire

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța

de fond a declarat apel revizuentul condamnat S.E. solicitând desființarea

acesteia și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire apreciind ca

fiind îndeplinite condițiile legii.

Prin Decizia penală nr. 109/ A din

23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4963/3/2009 s-a dispus respingerea

ca nefondat a apelului declarat de revizuentul condamnat S.E.

A obligat apelantul condamnat la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că

motivele invocate de revizuentul condamnat nu se încadrează în dispozițiile art.

394 C. proc. pen., în cadrul acestei proceduri extraordinare neputându-se

dispune prelungirea probatoriului.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs revizuentul S.E. solicitând casarea acesteia și în cadrul

rejudecării admiterea cererii de revizuire.

În susținerea recursului, revizuentul

condamnat a făcut referire la două acte istoric de rol al imobilelor cu privire

la care s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune necunoscute de

instanțele care au soluționat cauza în căile ordinare de atac.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate și din

oficiu ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin sentința penală nr. 859 din 14

iulie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 2261/2005

s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului S.E. la o pedeapsă

rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., (două infracțiuni) și art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. reținându-se, în esență, că în

cursul lunii decembrie 1999 a determinat, cu intenție, pe D.N. și T.V. să facă

declarații mincinoase într-o cauză succesorală înregistrată la Biroul Notarului

Public L.S.

Același inculpat, în perioada 1999 -

februarie 2001, împreună cu C.M. și T.P., prin mijloace frauduloase, a încercat

obținerea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, sector

2, aflat în Patrimoniul Primăriei Municipiului București.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia

penală nr. 2423 din 9 iulie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosarul nr. 14958/3/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. - temei de drept invocat de revizuent în susținerea

cererii sale – o hotărâre judecătorească definitivă poate fi supusă revizuirii atunci

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei.

Din conținutul dispozițiilor legale

enunțate rezultă că nu poate fi înfrântă autoritatea de lucru judecat a unei

hotărâri judecătorești, decât atunci când se constată existența unor

împrejurări noi necunoscute de instanțele investite cu judecarea cauzei în

căile ordinare de atac.

În calea extraordinară de atac a

revizuirii nu pot fi invocate aspecte ce țin de judecarea cauzei în căile

ordinare de atac, nu este permisă prelungirea probatoriului și nici invocarea

unor aspecte legate de încadrarea juridică, de individualizarea judiciară a

pedepsei respectiv modalitatea de executare a acesteia.

Cât privește cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta există atunci când

un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat

acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere, dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

Acest caz de revizuire se bazează pe o fraudă procesuală, fiind săvârșită o

infracțiune în legătură cu o cauză de către unul din participanții oficiali la

urmărirea și la judecata ei.

Aceste condiții nu sunt îndeplinite

în cauză astfel încât nici acest caz, invocat de revizuentul condamnat, nu

poate fi însușit.

Neputându-se reține niciun caz de

revizuire astfel cum sunt prevăzute în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., în mod

corect a fost respinsă cererea de revizuire.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuentul condamnat S.E. împotriva Deciziei penale nr. 109/ A din

23 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat S.E. împotriva Deciziei penale nr. 109/ A din 23 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei

de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.