ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 645/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2008, reclamanta SC A.C. SRL Rovinari a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 24260 din 27 mai 2005 și a raportului de inspecție fiscală din 25 mai 2005 întocmite de pârâta D.G.F.P. Gorj, precum și anularea deciziei nr. 232 din 23 aprilie 2008 emisă de pârâta A.N.A.F. cu privire la suma de 528.079 lei, reprezentând TVA și accesorii aferente. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate a fost nelegal stabilită obligația sa suplimentară de plăti TVA, ca urmare a neacceptării la deducere a documentelor contabile considerate de organele de control că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru documentele justificative, deși acestea nu au fost procurate de societate, fiind aduse de furnizorii bunurilor achiziționate.

Reclamanta a precizat că expertiza contabilă efectuată în dosarul de urmărire penală a stabilit fără dubiu că facturile de aprovizionare îndeplinesc condițiile de documente justificative conform dispozițiilor din Legea nr. 82/1991, din Legea nr. 345/2002 și din Legea nr. 571/2003. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 220 din 9 iunie 2009, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia de impunere nr. 24260 din 27 mai 2005, raportul de inspecție fiscală încheiat la 25 mai 2005 de D.G.F.P. Gorj și decizia nr. 132 din 23 aprilie 2008 emisă de A.N.A.F. cu privire la suma de 200.891 lei, reprezentând TVA, precum și cu privire la accesoriile aferente acestui debit.

Instanța de fond a considerat că reclamanta nu datorează obligația suplimentară stabilită de autoritățile pârâte pentru TVA în sumă de 200.891 lei și accesoriile aferente, deoarece prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 211/P/2007 din 6 iunie 2007 s-a stabilit că facturile avute în vedere de organele de control îndeplinesc condițiile de documente justificative, fiind înregistrate în contabilitatea societății, fără a se fi înregistrat un prejudiciu. Constatând că ordonanța susmenționată a fost menținută prin sentința penală nr. 3022 din 15 octombrie 2007 a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă prin decizia nr. 296 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Gorj, ca urmare a respingerii plângerii formulate de organul fiscal, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 214 alin. (4) C. proc.

fisc., care prevăd că hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă. Pentru celelalte debite contestate, a fost respinsă cererea reclamantei de anulare, cu motivarea că facturile fiscale nu cuprind toate elementele prevăzute de art. 155 alin. (8) C. fisc. și nu constituie documente justificative, astfel că în mod corect nu au fost acceptate pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

Recurenta a susținut că instanța de fond a respins neîntemeiat apărările invocate prin întâmpinare și obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă, aplicând greșit dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 3/1992, art. 19 lit. A) și art. 25 lit. B) din O.U.G. nr. 17/2000 și pct. 10.6 lit. g) din H.G. nr. 401/2000, conform cărora, în perioada supusă controlului societatea intimată avea obligația de a verifica întocmirea corectă a facturilor primite de la furnizori/prestatori de servicii, respectiv de a verifica dacă acestea cuprind toate datele cerute de formular. Din acest considerent, s-a arătat că intimata-reclamantă a dedus nelegal TVA în sumă de 200.891 lei în baza unor facturi de aprovizionare cu fier vechi și mijloace fixe emise de societăți care nu există în baza de date a organelor fiscale și care nu îndeplinesc condițiile de documente justificative.

Referitor la dreptul de deducere a TVA, recurenta a învederat că instanța de fond nu a avut în vedere și decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M.Of. nr. 732 din 30 octombrie 2007 și prin care s-a stabilit că TVA nu poate fi dedusă dacă documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care s-a solicitat deducerea TVA. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 214 alin. (4) C. proc.

fisc., republicat, care prevăd că, hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă. În cauză, s-a apreciat eronat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, deși nu s-au depus la dosar sentința penală nr. 3.022 din 15 octombrie 2007 a Judecătoriei Târgu-Jiu și decizia nr. 296 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Gorj, reținute în considerentele hotărârii atacate.

Instanța de fond nu a avut de asemenea în vedere că prin aceste hotărâri judecătorești a fost soluționată plângerea depusă de organul fiscal împotriva Ordonanței nr. 211/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului și contabilului societății intimate, astfel că nu era îndeplinită cerința impusă de reglementarea menționată anterior, în sensul existenței unei hotărâri penale definitive asupra acțiunii civile, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă. Ordonanța nr. 211/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nu a avut ca obiect răspunderea societății intimate, ca persoană juridică și nu poate constitui temei pentru exonerarea acesteia de răspunderea fiscală stabilită prin actele administrativ-fiscale deduse judecății, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor care-i revin în calitate de plătitor de TVA.

Hotărârea instanței de fond s-a întemeiat greșit și pe concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, dat fiind că acestea nu corespund dispozițiilor legale avute în vedere la stabilirea obligațiilor de plată ale intimatei-reclamante. Atât concluziile raportului de expertiză, cât și răspunsurile la obiecțiunile depuse de D.G.F.P. Gorj nu au fost raportate la prevederile art. 19 din O.G. nr. 3/1992 art. 19 lit. A) și art. 25 lit. B) din O.U.G. nr. 17/2000, pct. 10.6 lit. g) din H.G. nr. 401 /2000 și art. 6 din H.G. nr. 831/1997, care au constituit temeiul juridic al obligației de plată stabilită în sarcina intimatei-reclamante. Instanța de fond nu a analizat incidența în cauză a acestor dispoziții legale și nu a avut în vedere decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în M.Of.

nr. 732 din 30 octombrie 2007, prin care s-a decis că TVA nu poate fi dedusă în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că se impune rejudecarea cauzei, pentru a se verifica legalitatea actelor administrativ-fiscale în funcție de situația concretă a documentelor contabile depuse de intimata-reclamantă și de dispozițiile legale referitoare la exercitarea dreptului de deducere a TVA în perioada supusă controlului fiscal. În consecință, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea instanței de fond și în baza dispozițiilor art. 313 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Gorj în nume propriu și pentru A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 220 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.