ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

La 22 februarie 2010 a fost înregistrată plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., de petentul B.G. împotriva rezoluției din 15 octombrie 2010 dată în dosarul nr. 336/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii magistrați procurori M.C., A.M.I., C.A., V.B. și O.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

A motivat că a formulat plângeri penale împotriva făptuitorilor care în perioada anilor 2005 - 2007 în care și-a desfășurat activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, în scop de răzbunare și cu intenția vădită de a-1 înlătura din sistem, ca urmare a unor conflicte de serviciu, ce au degenerat în injurii, insulte, amenințări publice la adresa sa și sesizarea din partea sa a Consiliului Superior al Magistraturii, M.C. în conivență cu A.M.I. procuror șef D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timiș, în toamna anului 2005, C.A. fost procuror șef adjunct al D.I.I.C.O.T., V.B., șef serviciu D.I.I.C.O.T. și O.C., șef serviciu D.I.I.C.O.T., cu intenție directă au întocmit în fals, acte, referate, note etc, în care au consemnat aspecte nereale cu privire la calitatea muncii sale, volumul și operativitatea lucrărilor realizate de către el, de natură a-i atrage calificativul de incompetență profesională și insubordonare, toate concretizate în referatul nr. 407/2007 din 30 august 2007, întocmit de procuror șef D.I.I.C.O.T.

Prin referatul din 30 august 2007 s-a solicitat revocarea din funcția de procuror la Biroul teritorial Timiș al D.I.I.C.O.T. și destituirea din aceeași funcție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, fapt realizat prin Ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A susținut că soluția dispusă în cauză este nelegală și netemeinică deoarece nu s-a urmărit aflarea adevărului, în sensul valorificării actelor și faptelor cauzei, de către magistrații procurori și care contravin dispozițiilor legale, luarea măsurilor de tragere la răspundere penală a acestora, și mai degrabă s-a urmărit după o tergiversare a urmăririi penale de aproape 3 ani de zile, acoperirea acelor fapte prin diferite moduri. Totodată, prin această soluție s-a încercat justificarea actelor nelegale și măsurilor abuzive luate de sus-numiții împotriva sa, legitimându-se acea activitate abuzivă și nelegală ce contravine bunei-credințe și sfidarea bunului simț prin încercarea ipocrită de a justifica respectivele măsuri prin atragerea culpei sale profesionale.

A cerut admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neurmărire și a celei prin care plângerea - conform art. 275-278 C. proc. pen. - a fost respinsă ca neîntemeiată, și constatând că sunt suficiente probe pentru judecarea cauzei să se procedeze conform art. 278

1

alin. (7) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor 5 făptuitori pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

Pentru soluționarea plângerii, s-a luat măsura atașării dosarelor nr. 336/P/2008 și nr. 9969/4329/II/2/2009 care au fost cerute de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică.

Verificând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, menținută prin rezoluția procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei Înalta Curte constată următoarele :

I.

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. 336/P/2008 B.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a solicitat cercetarea penală a procurorului șef al D.I.I.C.O.T. C.O. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material și uz de fals prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., pentru că prin raportul nr. 407/2007 din 30 august 2007 a propus și solicitat revocarea sa din funcția de procuror în cadrul Biroului teritorial Timiș al D.I.I.C.O.T. și revenirea în aceeași funcție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

Petentul a susținut că O.C. i-a imputat prin referat în mod nelegal, nereal și nejustificat deficiențe în activitatea profesională și pe care le-a apreciat ca fiind de o deosebită gravitate și a invocat incidența, în cauză, a prevederilor art. 75 alin. 11 și alin. (11)

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

După ce a prezentat conținutul referatului petentul a combătut fiecare din acuzele aduse, prezentând activitatea pe care a desfășurat-o în perioada 2004 - 2007.

Referindu-se la concluzia emisă în referat că a ignorat cu desăvârșire principiul subordonării ierarhice a susținut că aceste acuze nu au un substrat real ci sunt pure invenții și că nu a sfidat dispozițiile legale și de serviciu ale șefilor ierarhici însă a ignorat cu desăvârșire „solicitările nelegale și abuzive" - în această privință făcând referire la procurorul C.M. - șef birou teritorial Timiș și A.M.I. - procuror șef al Serviciului teritorial Timiș.

A anexat un tabel întocmit pe baza evidențelor proprii cuprinzând dosarele soluționate în anul 2006 și de la 01 ianuarie 2007 până la data de 28 iunie 2007.

Printr-o sesizare ulterioară, petentul, referindu-se la procurorul șef al D.I.I.C.O.T. – C.O., a susținut că prin referatul redactat de acesta, a reținut că cele 51 dosare aflate pe rolul său prezintă „un stoc mare de cauze aflate în lucru ... multe din ele de o complexitate redusă și care nu justifică menținerea lor în nelucrare". Prin același referat a precizat că s-a constatat „tergiversarea nejustificată în soluționarea cauzelor repartizate", exemplificând că, la data controlului avea pe rol 5 cauze înregistrate în cursul anului 2005 și 16 cauze înregistrate în cursul anului 2006.

De asemenea, a reținut că „o mare parte din aceste cauze se află în lucru la organele de poliție judiciară teritorială prin delegări dar termenul fixat pentru îndeplinirea activităților dispuse a fost depășit nejustificat, fără ca procurorul să fi urmărit modul de realizare a acestora și respectarea termenului impus".

Din cele expuse - a susținut petentul - „rezultă un prim aspect de impostură și fals", deoarece procurorul șef a reținut „cu bună știință și în mod tendențios" că din stocul de dosar pe care îl avea pe rol fac parte și cele 20 de cauze cu autori neidentificați.

Deoarece procurorii C.A. și V.B. i-au verificat din cele 51 de dosare numai 9, din care 6 cu autori neidentificați, a susținut petentul, se pune întrebarea cum s-a ajuns la concluzia că nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în activitatea de urmărire penală proprie și prin ce „elemente concrete ar fi dat dovadă de imobilism, ignorare, lipsă de maturitate și totală neimplicare în activitățile profesionale specifice, lucruri în contradicție totală cu specificul activităților D.I.I.C.O.T.".

În perioada în care a lucrat în structura D.I.I.C.O.T., i-au fost repartizate 330 dosare de urmărire penală proprie, din care, până la data revocării a soluționat 302, în restul de 28 a efectuat acte de urmărire penală conform uzanțelor profesionale și nu a înregistrat restituiri sau achitări, ci numai o infirmare de soluție.

II.

Prin plângerea înregistrată la Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 337/P/2008 petentul a solicitat cercetarea penală a procurorului șef al Biroului teritorial Timiș al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism C.M., pentru aceleași infracțiuni.

În fapt, petentul începând cu data de 1 decembrie 2004 când a fost numit în funcția de procuror la Biroul teritorial Timiș al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a devenit coleg cu procurorul C.M. care îndeplinea atributul procurorului șef de repartizare a dosarelor. în toamna anului 2006 C.M. a fost numită în funcția de procuror șef al Biroului teritorial Timiș al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În cursul lunii noiembrie 2005, în prezența unui ofițer de poliție procurorul C.M., după ce i-a cerut un punct de vedere într-o cauză penală instrumentată în parte de ea, l-a injuriat și amenințat că va întreprinde tot ce se poate pentru a fi revocat din funcția de procuror la Biroul teritorial Timiș. în același timp l-a acuzat de incompetență profesională, lipsă de activitate, necunoașterea legilor și comportament necorespunzător față de polițiști, toate aceste acuze fiind aduse la cunoștința procurorului șef de serviciu A.M.I.. Acesta nu numai că „s-a aliat respectivelor acuze" ci 1-a acuzat că în respectiva cauză penală a fost necinstit în sensul că a primit bani de la niște țigani - procurorul șef de serviciu confirmându-i „că aceste fapte i-ar fi fost transmise de M.C.".

S-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii care a delegat un procuror inspector pentru a verifica aspectele sesizate de el. În cursul investigațiilor efectuate de persoana delegată a constatat „că faptele petrecute nu au fost recunoscute de către M.C., nici de către susținătorul acesteia A.M.I. și nici de către tânărul polițist G.D.".

În informările nr. 134/11/2007 și 300/II/6/2007 pe care le-a redactat și înaintat organelor superioare, procurorul șef C.M. „prin abuz și fals" a prezentat unele aspecte în contradicție totală cu realitatea. în această privință petentul a enumerat pasajele din cele după informă potrivit cărora la finele controlului i s-a recomandat „să procedeze la urmărirea frecventă a actelor de urmărire penală", că i s-a atras atenția „că nu a efectuat acte de urmărire penală pentru care s-a angajat la data primului control efectuat, mai mult că recurge la soluții de compromis cum sunt conexările și declinările ceea ce nu este demn pentru un procuror care pretinde că are 25 de ani de experiență în materie" și că „i s-a solicitat să renunțe la practica personală de a lua decizii și de a pronunța soluții fără a se consulta cu șefii și colegii de la Biroul teritorial Timiș emițând soluții după ureche la sfatul foștilor colegi".

Deosebit de faptul că recomandările sunt „puerile și lipsite de cele mai elementare cunoștințe profesionale în domeniu", atenționările nu au avut loc în realitate pentru că atât lui cât și celuilalt coleg, procurorul șef C.M. nu i-a solicitat și în prezența sa nu i-a efectuat nici un control al dosarelor aflate în lucru. Controalele se puteau însă face în lipsa sa prin utilizarea dublurilor cheilor fișetelor în care avea depozitate lucrările, aflate la secretariat.

Petentul a mai precizat că toată perioada în care a lucrat la Biroul teritorial Timiș, C.M. nu a organizat nicio ședință de lucru „în care să se fi discutat aspecte legate de soluționarea dosarelor penale, asupra soluțiilor pronunțate de instanța de judecată, de dezbatere a unor acte normative controversate etc."

Cele expuse, a mai susținut petentul, și consecința acestora, revocarea sa din funcție „constituie un grav abuz în serviciu comis de sus-numita și totodată realizarea unui sadea fals intelectual".

În fine, petentul a susținut că procurorul șef C.M., după finalizarea prin rechizitoriu a dosarelor nr. 219/D/P/2006, nr. 452/D/P/2005 și nr. 376/D/2005 a eliberat avocaților inculpaților adeverințe prin care a atestat că persoanele trimise în judecată beneficiază de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și art. 20 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, pentru a li se reduce pedeapsa la jumătate.

La data eliberării acestor adeverințe, dosarele erau înregistrate la Tribunalul Timiș sub nr. 879/30/2007, nr. 4925/30/2007 și nr. 531/30/2006 și nici din actele existente în acestea, nici în rechizitorii nu se fac referiri cu privire la existența unor denunțuri ale inculpaților care să ducă la depistarea unor grupuri de infractori „ba mai mult, unii dintre aceștia nici nu-și recunosc faptele comise de către ei înșiși".

În finalul plângerii petentul a precizat că aceste adeverințe fiind menite să conducă la diminuarea răspunderii penale ale inculpaților „pot întruni pe lângă grave abateri disciplinare, inclusiv elementele constitutive ale unor infracțiuni (fals intelectual și favorizarea infractorului)."

III. Prin plângerea înregistrată inițial sub nr. 504/P/2008, același petent a solicitat cercetarea penală a procurorului șef al Serviciului teritorial Timișoara al D.I.I.C.O.T., A.M.I. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

Petentul a arătat că prin adresa nr. 438/VII/1 din 23 mai 2007 procurorul șef revenind asupra uneia anterioare „de aceeași natură", a solicitat D.I.I.C.O.T., revocarea sa din structura Biroului teritorial Timiș. în cuprinsul acestei adrese căreia i-a atașat referatul său nr. 172/VI/1/2006 și cele două informă redactate de procurorul șef C.M., procurorul șef A.M.I. a precizat că de la data celui dintâi, el „a continuat să-și desfășoare în mod necorespunzător atribuțiile specifice funcției", în 2006 soluționând 16 dosare penale din care 2 prin rechizitorii, dispunând trimiterea în judecată în stare de libertate a 3 inculpați, iar de la începutul anului 2007 a rezolvat numai 2 cauze penale.

Toate aceste date, contrare realității, a susținut petentul, au fost preluate de procurorul șef al D.I.I.C.O.T. prin referatul nr. 405/2007 din 30 august 2007 prin care a propus revocarea sa din funcție, propunere confirmată prin ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În realitate, în toată perioada în care a funcționat la Biroul teritorial Timiș - 01 decembrie 2004 - 23 octombrie 2007 și-a îndeplinit în mod conștiincios obligațiile și sarcinile de serviciu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș evaluându-i activitatea pe ultimii 3 ani cu calificativul de foarte bine și nota finală de 9,66 la indicatorii de bază.

În anul 2006 a soluționat peste 90 de dosare și lucrări penale și nu 16 - așa cum a susținut „în mod mincinos și nereal" procurorul șef.

În anul 2007 până la data de 28 mai a soluționat „20 dosare penale și alte 4 lucrări penale, comisii rogatorii" și nu 2 dosare penale „așa cum în mod mincinos și nereal a precizat procurorul șef A.M.I.".

În finalul plângerii petentul a precizat că având un conflict anterior de natură profesională cu procurorul șef A.M.I., acesta a solicitat prin adresa precizată „în scop de răzbunare" eliminarea sa din funcția deținută.

IV.

Sub nr. 757/P/ 2008 a fost înregistrată plângerea formulată de procurorul B.G. împotriva procurorului șef adjunct al D.I.I.C.O.T., C.A. și a procurorului șef de serviciu din aceeași direcție, V.B., pentru aceleași infracțiuni.

În fapt, petentul a susținut că cei doi procurori nu au verificat „multitudinile de acuze grave" pe care i le aduseseră procurorul șef al Biroului teritorial Timiș prin referatele nr. 134/II/6/2007 din 22 februarie 2007 și nr. 300/II/6/2007 din 14 mai 2007 și procurorul șef al Serviciului teritorial Timișoara prin referatele nr. 171/VI/1/2006 din 27 mai 2006 și nr. 138/VI/1/2007 din 23 mai 2007.

Procedând astfel cei doi procurori din structura centrală a D.I.I.C.O.T. au acoperit, „nelegalitatea, falsul și acuzațiile grave, nefondate", care i-au fost aduse prin cele 4 referate.

Nota întocmită de cei doi procurori evidențiază, în realitate, „verificarea în mod aleatoriu" a 5 dosare aflate în evidența specială pasivă a celor cu autori neidentificați și a altor 4 dosare „aflate în stare finală de soluționare și care au fost soluționate în termenele menționate" până la data revocării sale din funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

Cei doi procurori „și-ar fi exercitat în mod deplin și nepărtinitor atribuțiunile de serviciu pe care le aveau, efectuând o verificare atentă și amplă" a activității sale profesionale „cel puțin în ceea ce privește aspectele evidențiate în cele 4 referate". Ar fi constatat realitatea că procurorul șef C.M. a redactat cele două informări, în condițiile în care el nu a cunoscut că s-au efectuat cele două controale „astfel că obiectivitatea celor consemnate în acestea este derizorie, iar referirile că i s-a atras atenția asupra deficiențelor din activitate sunt absolut false și nereale".

De asemenea, în situația în care s-ar fi efectuat „un control corespunzător obiectiv și real" cei doi procurori ar fi descoperit „falsul consemnat de către procurorul șef de secție A.M.I. prin adresa nr. 438/VI/1/2007", în ceea ce privește numărul de dosare soluționate în 2006 și în prima parte a anului următor.

Petentul a mai susținut că „respectivul control ... a durat mai puțin de 10 minute, a fost efectuat în prezența procurorilor șefi A.M.I. și C.M." și a înțeles din discuțiile purtate, că între cei din urmă și cei din structura centrală „exista un raport de amiciție". De asemenea, a mai susținut că „totul s-a desfășurat într-o notă de superficialitate și dezinteres pentru stabilirea obiectivă a realității", nota celor doi procurori fiind redactată „în mod subiectiv conform intereselor și sugestiei factorilor interesați în înlăturarea sa din funcția deținută".

Cei doi procurori „nu au declinat scopul, obiectul și tematica așa-zisului control", nu i-a dat posibilitatea să se apere și nici nu i-a cerut lămuriri, nu i-au prezentat materialul și concluziile lor privându-1 astfel de drepturile elementare de a formula obiecțiuni, apărări, excepții, completări și precizări.

În finalul plângerii sale petentul a precizat că procurorii din structura centrală a D.I.I.C.O.T. „nu numai că nu au declinat scopul real ci, dimpotrivă aceștia l-au disimulat prin afirmația de tip diversionist, în sensul că prezența dânșilor și solicitarea materialelor sus­menționate aflate în lucru la el, ar avea la bază efectuarea unor acțiuni de îndrumare în anticiparea unui viitor control al Consiliului Superior al Magistraturii.

V.

Printr-o altă sesizare ulterioară, petentul, referindu-se la procurorii C.A. și V.B., a susținut că precizarea din nota redactată de aceștia că i-au examinat cele 51 dosare pe care le instrumenta la data controlului nu este reală, acest fapt rezultând chiar din acest document în care s-a menționat că i-au fost solicitate, în mod aleatoriu, 9 dosare „în vederea verificării ritmicității actelor procedurale efectuate".

Precizarea din nota că la data controlului avea pe rol 51 de dosare este greșită deoarece 20 din acestea erau în evidența cauzelor cu autori neidentificați și se găseau la organele de poliție, astfel că el și-a îndeplinit sarcinile de serviciu referitor la acestea.

În privința cauzelor cu autori neidentificați potrivit ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 135/2004 mai avea numai obligația analizării lor anuale împreună cu organele de poliție.

În ceea ce privește celelalte 31 de dosare (din care 5 înregistrate în 2005, 16 în 2006 și 10 în 2007), petentul a precizat că 2 cauze din cele 5 din prima categorie le-a soluționat până la data când procurorul șef al D.I.I.C.O.T. a redactat referatul din 30 august 2007 și încă două până la emiterea ordinului de revocare din 23 octombrie 2007, în total 4 (dosarele nr. 17/D/P/2005, nr. 141/D/P/2005, nr. 353/D/P/2005 și nr. 396/D/ P/2005, rezolvate prin rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale la datele de 28 august 2007, 17 august 2007, 15 octombrie 2007 și, respectiv, 05 septembrie 2007).

Petentul a mai precizat că din dosarele înregistrate în 2006, 3 erau în evidența celor cu autori neidentificați (nr. 135/D/P/2006, nr. 207/D/P/2006 și nr. 232/D/P/2006, iar în altele 3 dispusese expertize financiar contabile (nr. 47/D/O/2006 și nr. 80/D/P/2006) și grafologică (nr. 108/D/P/2006). Întrucât expertizele nu erau finalizate „personal nu poartă nicio răspundere". Tot din cele 16 dosare înregistrate în 2006, în 4 (dosarele nr. 134/D/P/2006, nr. 172/D/P/2006, nr. 211/D/P/2006 și nr. 221/D/P/2006) făptuitorii erau dispăruți de la domiciliu și erau plecați în străinătate, iar două cauze (nr. 50/D/P/2006 și nr. 218/D/P/2006) le-a soluționat prin rezoluțiile din 26 septembrie 2007 și respectiv, din 19 octombrie 2007.

De asemenea, petentul a mai precizat că restul dosarelor înregistrate în 2006 se „aflau repartizate cu note de îndrumare la organele de poliție abilitate cu ordonanțe de verificări financiar-contabile adresate organelor D.G.F.P.T. Timiș și Gărzii Financiare (ex. dosarele: nr. 26/D/P/2006, nr. 87/D/P/2006, nr. 134/D/P/2006)".

Din cele 10 cauze înregistrate în 2007 în 5 a administrat acte de urmărire penală „personal" cât și împreună cu organele de poliție, iar restul de 5 dosare le-a soluționat până la revocarea din funcție: dosar nr.759/D/P/2007, ordonanță SUP art. 18

1

- 15 august 2007; dosar nr. 78/D/P/2007, ordonanță de declinare - din 14 mai 2007, dosar nr. 82/D/P/2007 privind pe T.F., ordonanță de declinare competență - 06 mai 2007, dosar nr. 80/D/P/2007 - ordonanță expertiză tehnică - 08 mai 2007".

În final, petentul a sesizat că deși „rezultă că în 4 din cele 10 cauze a pronunțat soluții finale de urmărire penală" cei doi procurori au reținut că aceste cauze sunt nesoluționate și tergiversate.

În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a reținut și motivat că solicitarea făcută de procurorul șef al Serviciului teritorial Timișoara al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată pentru faptul că magistratul procuror nu își exercita în mod corespunzător atribuțiile specifice ale acestei funcții este justificată, susținută de situațiile exemplificate care au fost analizate punctual.

Printre deficiențele constatate sunt cele referitoare la neparticiparea efectuării a 14 percheziții domiciliare în dosarul nr.218/P/2004 la data de 18 mai 2005 ce a dus la îngreunarea activităților desfășurate, soluționarea defectuoasă a dosarului nr. 42/DP/2004 prin ordonanța din 20 ianuarie 2005 în care după ce a omis să se pronunțe în privința mai multor persoane cercetate, printr-un proces-verbal de îndreptare a erorii materiale a disjuns cauza cu privire la acele persoane. Petentul a dispus în dosarul nr. 9/DP/2005 privind pe învinuiți S.A. și C.M., cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 și art. 321 C. pen. scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii administrative cu suma de câte 20.000.000 lei, achitată de cei doi învinuiți, cu toate că amenda maximă ce putea să o aplice era de 10.000.000 lei.

Nu s-a preocupat de a solicita prelungirea arestării în dosarele nr. 326/D/P/2005, 333/D/P/2005 și 389/D/P/2005, nu a răspuns la telefon și nu a putut fi găsit, numai prin eforturile celorlalți colegi procurori și a polițiștilor s-a reușit în ultimul moment să se obțină prelungirea arestării.

Din rapoartele întocmite, verificate, rezultă că petentul a întârziat efectuarea lucrărilor în dosare ori nu a efectuat acte, în raportul nr. 1790/11/600/2007 al Secției de inspecție judiciară procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultând această situație, așa fiind, lipsa de operativitate a petentului în administrarea probelor și soluționarea cauzelor penale care i-au fost repartizate au susținere faptică.

Cu privire la faptele imputate magistraților C.A. și V.B. față de care petentul a susținut că au întocmit nota nr. 407/2007, potrivit căreia s-au verificat toate dosarele aflate pe rol atestând un lucru nereal din moment ce, procurorii în cauză aflați în control i-au cerut doar 9 dosare pentru verificarea ritmicității actelor procedurale efectuate, s-a motivat că susținerea nu are temei. Astfel, referitor la cele 51 dosar aflate pe rol, cei doi magistrați au stabilit că 20 dintre acestea erau în evidenta celor cu autori neidentificați.

Referitor la celelalte 31 dosare au stabilit anul înregistrării, le-au identificat, astfel că în condițiile în care s-a precizat că cele 9 dosare solicitate „în mod aleatoriu" au fost verificate în scopul stabilirii ritmicității actelor procedurale, precizarea că au fost verificate toate cele 51 cauze penale nu reprezintă un fals, ea are acoperire faptică.

S-a mai arătat că cele mai multe susțineri ale petentului sunt în esență aprecieri subiective ale acestuia fără nici un suport probator în antrenarea răspunderii penale a celor 5 magistrați.

Înalta Curte verificând rezoluția, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 243/59/2008 din 1 martie 2008 petentul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și procurorul general al acestuia solicitând anularea ordinului nr. 2184 din 23 octombrie 2007, restabilirea situației anterioare emiterii acestui ordin și plata drepturilor bănești de care a fost lipsit.

Prin această acțiune petentul a susținut, în esență, că ordinul pe care îl atacă este abuziv, netemeinic și nelegal.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100 din 22 aprilie 2008 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, apreciind că litigiul cu care a fost sesizată este unul de dreptul muncii.

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 3767 din 29 octombrie 2008 a admis recursul declarat de petent, a casat sentința atacată și a trimis cauza, în vederea rejudecării, Curții de Apel Timișoara.

După rejudecare, prin sentința civilă nr. 72 din 3 mai 2009 Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea, a anulat ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 și a dispus reintegrarea petentului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat.

Pentru a decide astfel, instanța de judecată a reținut, în esență, că ordinul atacat nu conține decât o înșiruire de dispoziții legale, fără a evidenția considerentele de fapt care au stat la baza măsurii dispuse față de petent, ceea ce echivalează cu nemotivarea actului administrativ de autoritate. De asemenea, a reținut că motivarea actului administrativ, implicând expunerea cu claritate a elementelor de fapt și de drept ale acestuia, permite judecătorului să exercite controlul asupra temeiniciei și legalității măsurii dispuse.

Prin decizia nr. 4958 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de Parchetul de pe lângă această instanță, a fost respins ca nefondat.

Prin hotărârea nr. 275 din 18 octombrie 2007 Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de revocare a d-lui B.G. din funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Timiș.

Pentru a hotărî astfel, Secția de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că prin referatul nr. 406 din 30 august 2007 întocmit de procurorul șef al D.I.I.C.O.T. a fost evidențiat rezultatul controlului privind activitatea profesională a procurorului B.G., în sensul că s-a constatat exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției concretizată în desfășurarea unei activități de cercetare penală deficitară, pregătire profesională lacunară și ignorarea principiului subordonării ierarhice.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație procurorul B.G., înregistrată la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că în baza avizului Secției pentru procurori exprimat prin hotărârea nr. 275 din 18 octombrie 2007 s-a emis ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost revocat din funcția de procuror D.I.I.C.O.T., ordin pe care 1-a atacat în instanță solicitând anularea lui, precum și a actelor care au stat la baza revocării sale.

Prin hotărârea nr. 160 din 21 februarie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de dl. B.G., reținând că din actele atașate propunerii de revocare rezultă că la baza acesteia au stat controalele efectuate de procurorul șef al D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Timiș, în urma cărora s-a constatat exercitarea necorespunzătoare a activității specifice funcției, propunându-se sancționarea procurorului cu revocarea din funcție.

Împotriva acestei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs B.G., pentru nelegalitate și netemeinicie conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A arătat că hotărârea nr. 160 din 21 februarie 2008 prin care s-a respins contestația s-a bazat exclusiv pe punctul de vedere exprimat de Secția de procurori, prin care au fost însușite automat și fără nicio verificare notele de control, întocmite de procurorii inspectori.

În cadrul motivelor de recurs se arată că pe de o parte, recurentul nu a fost audiat, nu i-au fost comunicate actele de control și rezultatele controlului disciplinar dispus împotriva sa și pe cale de consecință a fost în imposibilitate să-și exercite dreptul la apărare.

Recurentul arată că intimatul, în mod nelegal a respins contestația fără a explica dispozițiile art. 30 din Legea nr. 317/2004 în ceea ce privește apărarea reputației profesionale a recurentului.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 10 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 72 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a stat în nelucrare până în primăvara acestui an, când dosarul a fost repus pe rol din oficiu, pentru a se verifica dacă mai subzistă motivul suspendării judecării cauzei dispusă în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2784 din 17 mai 2011 Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins recursul declarat ca lipsit de interes.

Pentru a hotărî astfel s-a motivat că prin sentința civilă nr. 72 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulat Ordinul nr. 2184/2007 și s-a dispus «integrarea recurentului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat. Ca efect al anulării irevocabile a ordinului nr. 2184 din 23 octombrie 2007, au fost anulate și actele care au stat la baza emiterii lui, respectiv Hotărârea nr. 275/2007 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a avizat propunerea de revocare din funcția de procuror D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Timiș.

Recurentul și-a păstrat funcția pe tot parcursul soluționării recursului și a fost eliberat din funcție prin pensionare conform Decretului nr. 436 din 14 aprilie 2011, având aceeași calitate de procuror D.I.I.C.O.T.

Din considerentele sentinței nr. 72 din 3 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, rezultă că ordinul atacat a fost anulat pentru motive de formă, deoarece nu conține decât o înșiruire de dispoziții legale, fără a evidenția considerentele de fapt care au stat la baza măsurii dispuse față de petent ceea ce echivalează cu nemotivarea actului administrativ de autoritate.

Din cele ce preced se desprinde concluzia că prin niciuna din hotărâri nu s-a constatat că motivele invocate prin referatele întocmite în cauză ar conține fapte nereale și care prin conținutul lor să poată constitui infracțiuni de natura celor sesizate de petentul magistrat procuror B.G.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. dispusă față de făptuitori este legală și temeinică.

În temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea urmează a fi respinsă, iar petentul obligat să plătească cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.G. împotriva rezoluției nr. 336/P/2008 din 15 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 mai 2011.