ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rezoluția nr. 1072/P/2010 din 3 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.M.A. și S.E., procurori la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., precum și față de numitul N.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunț calomnios, prevăzută de art. 259 C. pen. S-au avut în vedere prevederile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. S-a reținut că la data de 26 noiembrie 2009 numitul C.G. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, solicitând efectuarea de cercetări penale față de numitul N.C. cu privire la faptul că în luna iunie 2008 a depus un denunț la Direcția Generală Anticorupție, aducându-i învinuiri mincinoase în legătură cu comiterea mai multor fapte de corupție în calitate de ofițer D.G.I.P.I. Totodată, petentul a solicitat identificarea și tragerea la răspundere penală a semnatarilor proceselor-verbale din datele de 24 octombrie 2008 și, respectiv, 2 decembrie 2008, afirmând că actele respective au fost întocmite în mod abuziv, conținând aspecte nereale. În cuprinsul sesizării, susnumitul a mai susținut că declanșarea cercetărilor penale față de acesta în dosarul nr. 290/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București s-a realizat fără efectuarea unui minim de verificări privind veridicitatea datelor furnizate de denunțător.

Prin ordonanța nr. 17157/P/2009, din 27 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, avându-se în vedere că două dintre persoanele față de care s-a solicitat efectuarea de cercetări (S.M.A. și E.S.) au calitatea de procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au relevat că la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial București s-a constituit dosarul nr. 290/P/2008, având ca obiect sesizarea formulată de numitul N.C., precum și aspectele menționate în cuprinsul proceselor verbale din datele de 24 octombrie 2008 și 02 decembrie 2008, referitoare la comiterea unor fapte de corupție de către numitul C.G., cetățeanul sirian A.R.

și alte persoane. Denunțătorul a precizat că în perioada 2001-2005 a asigurat protecția numitului A.A. și că din discuțiile purtate cu acesta și cu alte persoane a luat la cunoștință despre faptul că ofițerul de poliție C.G. s-ar fi implicat în rezolvarea unor probleme cu justiția ale cetățeanului sirian, primind în schimb anumite sume de bani. Sesizările din oficiu, respectiv, procesul verbal nr. 663/VIII/1/2008, din 24 octombrie 2008 și procesul verbal din 02 decembrie 2008, întocmite de A.M.S. și E.S., procurori șefi ai Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, au vizat împrejurarea că, potrivit informațiilor reținute în cuprinsul notei nr. 0003/2008, numitul C.G., în schimbul obținerii unor foloase materiale, l-ar fi sprijinit pe cetățeanul sirian A.R.

în legătură cu activitățile societăților comerciale la care era asociat, în scopul neluării măsurilor legale față de acesta, iar soția ofițerului a fost angajată la una din firmele susnumitului, primind un salariu mai mare decât ceilalți angajați. Prin ordonanța nr. 290/P/2008, din 18 noiembrie 2009, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C.G., cu privire la comiterea infracțiunilor sesizate, în raport de incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. În cauza menționată numitul C.G. a contestat actele de cercetare efectuate de N.M., ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Generale Anticorupție, plângerea petiționarului fiind respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 290/P/2008, din 31 martie 2010, a structurii de parchet menționate.

Procurorul de caz a apreciat că în cauză nu se identifică date și indicii care să poată sprijini versiunea comiterii infracțiunilor reclamate de către vreunul din intimați. La plângerea petiționarului, conform art. 278 C. proc. pen., soluția procurorului a fost verificată de procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 10963/4747/II-2/2010 din 12 ianuarie 2011 a Procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petiționarului a fost respinsă, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind menținută ca temeinică și legală. În termen legal, în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la Înalta Curte.

Petiționarul, în susținerea orală a recursului și în notele scrise depuse la dosar, a precizat că plângerea sa privește doar soluția referitoare la intimatul N.C., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 C. pen.. A mai arătat că plângerea a fost formulată și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., față de care procurorul de caz nu s-a pronunțat. Plângerea este neîntemeiată. Înalta Curte, analizând soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, apreciază că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută. Din actele premergătoare efectuate a rezultat că în dosarul în care petiționarul a fost cercetat, actele de sesizare din oficiu au fost întocmite cu respectarea condițiilor cerute de lege.

Conform art. 202 C. proc. pen., organele de urmărire penală trebuie să aibă un rol activ, fiind obligate să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele. Este evident că verificările și cercetările efectuate în cauza în care l-a privit pe petiționar erau necesare, iar aceste verificări nu se circumscriu ilicitului penal. Nu s-a putut constata existența infracțiunii de denunț calomnios câtă vreme dosarul penal în care a fost cercetat petiționarul a avut la bază două acte de sesizare, fiind avute în vedere datele din mai multe surse, nu doar cele furnizate de intimatul N.C.

Cât privește susținerea petiționarului că rezoluția procurorului de caz nu a avut în vedere și infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., Înalta Curte reține că procurorul nu este ținut de încadrarea juridică dată faptelor de către parte; în mod corect, cu referire la conținutul plângerii formulate față de intimatul N.C., procurorul a avut în vedere efectuarea de cercetări pentru infracțiunea prevăzută de art. 299 C. pen. Apreciind soluția ca legală și temeinică, Înalta Curte va respinge plângerea formulată, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menținând rezoluția atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.G. împotriva rezoluției nr. 1072/P/2010 din 3 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2011.