ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin rezoluția nr. 1072/P/2010

din 3 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de S.M.A. și S.E., procurori la Direcția Națională

Anticorupție – Serviciul Teritorial București, sub aspectul comiterii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals

intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., precum și față de

numitul N.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunț calomnios,

prevăzută de art. 259 C. pen.

S-au avut în vedere

prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că la

data de 26 noiembrie 2009 numitul C.G. s-a adresat Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 3, solicitând efectuarea de cercetări penale față de

numitul N.C. cu privire la faptul că în luna iunie 2008 a depus un denunț la

Direcția Generală Anticorupție, aducându-i învinuiri mincinoase în legătură cu

comiterea mai multor fapte de corupție în calitate de ofițer D.G.I.P.I.

Totodată, petentul a

solicitat identificarea și tragerea la răspundere penală a semnatarilor

proceselor-verbale din datele de 24 octombrie 2008 și, respectiv, 2 decembrie 2008,

afirmând că actele respective au fost întocmite în mod abuziv, conținând

aspecte nereale.

În cuprinsul

sesizării, susnumitul a mai susținut că declanșarea cercetărilor penale față de

acesta în dosarul nr. 290/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial București s-a realizat fără efectuarea unui minim de verificări

privind veridicitatea datelor furnizate de denunțător.

Prin ordonanța nr. 17157/P/2009,

din 27 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, avându-se în vedere că două dintre persoanele față de care s-a solicitat

efectuarea de cercetări (S.M.A. și E.S.) au calitatea de procurori în cadrul

Direcției Naționale Anticorupție.

Actele premergătoare

începerii urmăririi penale efectuate în cauză au relevat că la Direcția

Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial București s-a constituit dosarul

nr. 290/P/2008, având ca obiect sesizarea formulată de numitul N.C., precum și

aspectele menționate în cuprinsul proceselor verbale din datele de 24 octombrie

2008 și 02 decembrie 2008, referitoare la comiterea unor fapte de corupție de

către numitul C.G., cetățeanul sirian A.R. și alte persoane.

Denunțătorul a

precizat că în perioada 2001-2005 a asigurat protecția numitului A.A. și că din

discuțiile purtate cu acesta și cu alte persoane a luat la cunoștință despre

faptul că ofițerul de poliție C.G. s-ar fi implicat în rezolvarea unor probleme

cu justiția ale cetățeanului sirian, primind în schimb anumite sume de bani.

Sesizările din

oficiu, respectiv, procesul verbal nr. 663/VIII/1/2008, din 24 octombrie 2008

și procesul verbal din 02 decembrie 2008, întocmite de A.M.S. și E.S.,

procurori șefi ai Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției

Naționale Anticorupție, au vizat împrejurarea că, potrivit informațiilor

reținute în cuprinsul notei nr. 0003/2008, numitul C.G., în schimbul obținerii

unor foloase materiale, l-ar fi sprijinit pe cetățeanul sirian A.R. în legătură

cu activitățile societăților comerciale la care era asociat, în scopul neluării

măsurilor legale față de acesta, iar soția ofițerului a fost angajată la una

din firmele susnumitului, primind un salariu mai mare decât ceilalți angajați.

Prin ordonanța nr. 290/P/2008,

din 18 noiembrie 2009, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C.G.,

cu privire la comiterea infracțiunilor sesizate, în raport de incidența

dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În cauza menționată

numitul C.G. a contestat actele de cercetare efectuate de N.M., ofițer de

poliție judiciară în cadrul Direcției Generale Anticorupție, plângerea

petiționarului fiind respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 290/P/2008,

din 31 martie 2010, a structurii de parchet menționate.

Procurorul de caz a

apreciat că în cauză nu se identifică date și indicii care să poată sprijini

versiunea comiterii infracțiunilor reclamate de către vreunul din intimați.

La plângerea

petiționarului, conform art. 278 C. proc. pen., soluția procurorului a fost

verificată de procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 10963/4747/II-2/2010

din 12 ianuarie 2011 a Procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, plângerea petiționarului a fost respinsă, soluția de neîncepere a

urmăririi penale fiind menținută ca temeinică și legală.

În termen legal, în

conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a

formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la

Înalta Curte.

Petiționarul, în

susținerea orală a recursului și în notele scrise depuse la dosar, a precizat

că plângerea sa privește doar soluția referitoare la intimatul N.C., solicitând

tragerea la răspundere penală a acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 259

C. pen.. A mai arătat că plângerea a fost formulată și sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., față de care procurorul de caz nu

s-a pronunțat.

Plângerea este

neîntemeiată.

Înalta Curte,

analizând soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror,

apreciază că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută.

Din actele

premergătoare efectuate a rezultat că în dosarul în care petiționarul a fost

cercetat, actele de sesizare din oficiu au fost întocmite cu respectarea

condițiilor cerute de lege.

Conform art. 202 C.

proc. pen., organele de urmărire penală trebuie să aibă un rol activ, fiind

obligate să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea

cauzei sub toate aspectele.

Este evident că

verificările și cercetările efectuate în cauza în care l-a privit pe petiționar

erau necesare, iar aceste verificări nu se circumscriu ilicitului penal.

Nu s-a putut constata

existența infracțiunii de denunț calomnios câtă vreme dosarul penal în care a

fost cercetat petiționarul a avut la bază două acte de sesizare, fiind avute în

vedere datele din mai multe surse, nu doar cele furnizate de intimatul N.C.

Cât privește susținerea

petiționarului că rezoluția procurorului de caz nu a avut în vedere și

infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., Înalta Curte reține că procurorul

nu este ținut de încadrarea juridică dată faptelor de către parte; în mod

corect, cu referire la conținutul plângerii formulate față de intimatul N.C.,

procurorul a avut în vedere efectuarea de cercetări pentru infracțiunea

prevăzută de art. 299 C. pen.

Apreciind soluția ca

legală și temeinică, Înalta Curte va respinge plângerea formulată, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menținând rezoluția atacată.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.G. împotriva rezoluției nr.

1072/P/2010 din 3 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

octombrie 2011.