ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2585/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 533/2003,

reclamanta F. Maramureș, în exercitarea atributelor de reprezentare a

cooperativelor asociate, conform art. 87 lit. a) din Legea nr. 109/1996 privind

organizarea și funcționarea cooperației de consum și în interesul C. Ardusat și

Ieud, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea parțială a Anexei

nr. 10 și a Anexei nr. 37 la H.G. nr. 934/2002, privind atestarea domeniului

public al județului Maramureș.

Concret, reclamanta a solicitat

eliminarea din Anexa nr. 10 „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului

public al comunei Ardusat,” a pozițiilor:

Nr. crt. 21 – Magazie băcănie;

Nr. crt. 22 - Magazin bufet;

Nr. crt. 23 - Magazin birou 1

cooperativă;

Nr. crt. 24 - Magazin bloc;

Nr. crt. 25 - Magazin Arieș, câmp;

Nr. crt. 26 - Magazin Coltirea.

În motivarea acțiunii a arătat că

imobilele menționate, constituie proprietatea privată a cooperativei asociate,

fiind în mod abuziv cuprinse în inventarul domeniului public, de către comisia

locală, constituită în baza H.G. nr. 548/1999 și ulterior, însușită de Guvern ,prin

hotărârea atacată.

Prin sentința nr. 669/2003, s-au

respins excepțiile formulate de pârâtul Guvernul României, privind lipsa

calității de reprezentant al reclamantei, a inadmisibilității acțiunii și a

lipsei calității procesuale pasive și excepțiile formulate de chematele în

garanție, privind lipsa calității procesuale active a reclamantei,

inadmisibilitatea acțiunii și a neîndeplinirii procedurii prealabile, nici una

din excepții nefiind argumentată cu probe certe.

S-a admis acțiunea, s-a anulat în

parte H.G. nr. 934/2002 (M. Of. nr. 665 bis/9.09.2002), în sensul înlăturării

următoarelor poziții:

Nr. crt. 21 – Magazie băcănie;

Nr. crt. 22 – Magazin bufet;

Nr. crt. 23 – Magazin birou

cooperativă;

Nr. crt. 24 – Magazin bloc;

Nr. crt. 25 – Magazin Coltirea;

Nr. crt. 27 – Cabana Pod Someș.

Din Anexa nr. 37 „Inventarul

bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Ieud”:

Nr. crt. 15 – Cofetărie Ieud 148;

Nr. crt. 16 – Magazin alimentar Ieud

167;

Nr. crt. 18 – Magazin Mixt și Bufet

Ieud 184.

S-a respins cererea de chemare în

garanție formulată de Guvernul României. împotriva Ministerului Administrației

Publice București, Consiliul Local al comunei Ardusat, Consiliul Local Ieud și

Consiliul Județean Maramureș.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Toate bunurile care fac obiectul

acțiunii, se află în proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei sau

a cooperativelor de consum asociate, ca proprietate privată de grup, recunoscută

și ocrotită de art. 41 din Constituția României și de Legea nr. 109/1996, de

organizare și funcționare a cooperației de consum și nu au făcut vreodată

obiectul proprietății publice a autorității administrative locale.

Faptul că au fost înscrise fără temei

legal, în inventarele domeniului public al comunei, printr-o hotărâre a

Consiliului local, care nu îi este opozabilă reclamantei, întrucât nu a fost

consultată în acest sens și nu i-a fost comunicată hotărârea, este un abuz ce

în mod eronat a fost atestat prin H.G. nr. 934/2002.

Pe lângă apartenența bunurilor în

proprietate, fiind în stăpânirea reclamantei, ele nici nu fac parte din

categoria celor ce se încadrează în domeniul public de interes local al

comunelor, conform pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul său juridic.

Atâta timp, cât reclamanta a dovedit

că este proprietara imobilelor ce fac parte din patrimoniul său și au fost

construite din fondurile proprii, pentru a-i servi obiectului său de activitate,

calitate recunoscută și de autoritățile locale care i-au acceptat declarațiile

de impunere și de încasare a taxelor și impozitelor asupra proprietății,

emiterea hotărârii atacate constituie o vătămare a dreptului recunoscut de lege,

în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 29/1990.

Cererea de chemare în garanție

formulată de Guvernul României, privind Ministerul Administrației Publice,

Consiliului județean și Consiliilor locale, este lipsită de obiect, atâta vreme,

cât nu s-a formulat o cerere în acest sens, potrivit prevederilor art. 61 C. proc. civ.

Împotriva sentinței a formulat

recurs, Guvernul României, criticând astfel:

Instanța de fond a reținut eronat că

F. Maramureș, pentru C. Ardusat și Ieud, are calitate procesuală activă și că

reclamantei i s-a vătămat dreptul de proprietate.

Instanța a reținut greșit că

reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor în discuție.

Hotărârea contestată a fost adoptată

de executiv, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, precum și cele

cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de

acte normative, spre adoptare, Guvernului nr. 555/2001, proiectul actului

administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în

aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției.

Pozițiile 21 - 27 din Anexa nr. 10,

precum și pozițiile nr. 15, 16 și 18 din Anexa nr. 37 la H.G. nr. 934/2002, au făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local, care dacă ar fi

afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuie atacată în fața

instanțelor de contencios administrativ, conform Legii nr. 29/1990, astfel că

s-a urmat procedura legală conform Legii nr. 24/2000.

Prin hotărârea de guvern atacată,

s-a atestat apartenența bunurilor, la domeniul public al unităților teritoriale

locale, regimul juridic fiind diferențiat de cel al proprietății private

aparținând acelorași unități.

Actul administrativ contestat, nu

vatămă dreptul de proprietate al intimate-reclamante, întrucât nu este

constitutiv de drepturi de proprietate.

În măsura în care

reclamanta-intimată și-ar dovedi dreptul de proprietate, cenzurarea

valabilității titlurilor aparține instanțelor de drept comun.

În mod greșit, instanța de fond a

respins cererile de chemare în judecată a altor persoane, respectiv cererile de

intervenție sau chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice, a

Consiliului Local al comunei Ardustat, a Consiliului Local al comunei Ieud și a

Consiliului Județean Maramureș, întrucât aceste organe ale administrației de stat

au emis actele care au stat la baza actului administrativ atacat.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Cu privire la calitatea procesuală

activă a C. Ardustat și Ieud, aceasta se justifică potrivit art. 1 din Legea nr.

29/1990, invocându-se un drept legal vătămat prin H.G. nr. 934/2002.

F. Maramureș, în numele

cooperativelor citate, și-a justificat calitatea procesuală activă, ca

reprezentant, conform art. 87 lit. a) din Legea nr. 109/1996, privind

organizarea și funcționarea cooperației de consum.

Bunurile care fac obiectul acțiunii,

așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, se află în proprietatea

tabulară sau extratabulară a reclamantei sau a cooperativelor de consum

asociate, ca proprietate privată de grup, recunoscută și ocrotită de art. 41

din Constituția României și de Legea nr. 109/1996 ,de organizare și funcționare

a cooperației de consum. Bunurile nu au făcut niciodată obiectul proprietății

publice a autorității administrative locale.

Faptul de a fi fost înscrise fără

nici un temei legal, în inventarele domeniului public al comunei, printr-o

hotărâre a Consiliului local, care nu îi este opozabilă reclamantei, care nu a

fost consultată și, nici nu i s-a comunicat hotărârea, pentru a o ataca,

constituie un abuz ce a fost din eroare confirmat prin H.G. nr. 934/2002.

În afară de acest fapt, bunurile din

litigiu nu fac parte din categoria celor încadrabile în domeniul public de

interes local al comunelor, conform pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul său juridic.

Împrejurarea că reclamanta și-a

dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor în discuție, care fac parte din

patrimoniul său și au fost construite din fonduri proprii, pentru a servi

obiectului de activitate, autoritățile locale au acceptat declarații de

impunere și încasare a taxelor și impozitelor asupra proprietății, emiterea

H.G. nr. 934/2002 a constituit o vătămare a drepturilor recunoscute de lege,

conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Chiar dacă la emiterea hotărârii de guvern

s-a respectat procedura de elaborare, includerea bunurilor litigioase pe baza

documentației din fazele prealabile, nu justifică includerea bunurilor la

domeniul public.

Cu referire la faptul că s-a

contestat hotărârea Consiliului local, s-a răspuns.

Faptul că prin hotărârea de guvern

s-a atestat doar apartenența bunurilor și nu s-a constituit un drept de

proprietate, este irelevant, atâta vreme, cât prin H.G. nr. 934/2002 s-a adus

vătămare drepturilor legale ale reclamantei.

Față de această situație, în mod

legal a fost învestită instanța de contencios administrativ.

Cu referire la cererea de chemare în

garanție, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond, atâta vreme, cât

nu s-au respectat prevederile art. 61 C. proc. civ., în mod corect s-a respins

cererea.

Constatându-se că nu sunt motive

care să ducă la casare, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 669 din 27 mai 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2004.