ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 998/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15

ianuarie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de

Consum F. Maramureș, în calitate de mandatar al C. Mireșu Mare, a chemat în

judecată ca pârât, Guvernul României și a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâtul, să se anuleze în parte H.G. nr. 934/2002, anume din Anexa nr. 40 nr. crt.

8- Magazine sătești – 7 clădiri , privind imobilele clădiri din comuna Mireșu

Mare .

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că respectivele imobile sunt proprietatea cooperativei, nu a

unităților administrativ-teritoriale sau a satului, nefiind de uz sau interes

public, nelegal fiind incluse în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public

al unității administrativ-teritoriale, iar ulterior aprobat acest inventar,

prin hotărârea de guvern criticată.

În cauză au formulat cerere de

intervenție în interesul pârâtului, Ministerul de Interne și Administrației

Publice și Consiliul Local Mireșu Mare, cerere în interes propriu, invocând

lipsa calității procesuale active și pe fond, respingerea acțiunii.

Constatând că pe rolul instanței mai

erau înregistrate și dosarele nr. 522 și nr. 1290/2003, pentru aceeași cauză,

același obiect și aceeași calitate a părților, fiind îndeplinite cerințele art.

163 C. proc. civ., prin încheierile nr. 246 din 19 martie 2003 și nr. 365 din

9 aprilie 2003, au fost trimise aceste dosare la dosarul nr. 507/2003, fiind

admisă excepția de litispendență de către secția comercială și de contencios

administrativ din cadrul Curții de Apel Cluj.

Prin sentința nr. 363 din 9 aprilie

2003, instanța de fond sesizată a respins excepțiile invocate de intervenienți

privind calitatea procesuală activă a reclamantei, aceasta reclamând încălcarea

dreptului său de proprietate, a respins cererile de intervenție și a admis

acțiunea reclamantei, dispunând anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, în

sensul celor pretinse de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut în esență că reclamanta are un drept de proprietate,

respectiv fiind un proprietar extratabular, având, deci, justificată calitatea

procesuală activă, iar prin includerea bunurilor mobile în H.G. nr. 934/2002,

pârâtul a vătămat dreptul de proprietate al reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând hotărârea, ca fiind

pronunțată cu aplicarea greșită a legii, Guvernul respectând prevederile legale

în adoptarea actului normativ, în sensul că a avut la bază un inventar însușit

prin hotărâre de către Consiliul local, ce a fost necontestată, astfel că și

Consiliul Județean Maramureș a înaintat inventarul definitiv pe scară ierarhică,

la Ministerul Administrației, după cum și neintroducerea în cauză a Ministerului

Administrației Publice și a Consiliului Local Mireșu Mare, prin respingerea ca

inadmisibilă a acestei cereri, este nelegală.

Analizând sentința recurată asupra

criticilor formulate și în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, în conformitate cu

considerentele ce se vor expune.

Prin art. 21 alin. (2) din Legea nr.

213/1998 ,privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei unități

administrativ-teritoriale, se însușește prin hotărârea autorității publice a unității

respective, iar apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în

inventar, se face prin hotărâre de guvern.

Reclamanta nu a criticat și nu a

cerut anularea hotărârii Consiliului local, privind inventarul bunurilor ce

aparțin comunei Mireșu Mare, astfel că acest inventar a fost cuprins în

centralizatorul Consiliului județean și apoi prin H.G. nr. 934/2002, se atestă apartenența

bunurilor, la domeniul public de interes local. Această hotărâre de guvern nu

are efect constitutiv de drepturi, ci se atestă regimul juridic, delimitează

proprietatea publică, de proprietatea privată a comunelor, orașelor sau

municipiilor din județul respectiv.

Reclamanta nu invocă greșita

delimitare, ci încălcarea dreptului de proprietate, ori actul normativ

contestat nu vatămă acest drept de proprietate al reclamantei,

În mod greșit instanța de fond reține

că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, ca proprietar extratabular,

că a fost acceptat ca plătitor de impozite. Aceste motivare și constatare este

greșită, deoarece în sistemul de carte funciară, potrivit art. 17 din Legea nr.

115/1938, intabularea are efect constitutiv de drepturi reale, iar în lipsa

înscrierii în CF, sistemul proprietății extratabulare are o aplicare limitată,

numai în cazul convențiilor în care una din părți sau terț au avut cunoștință

de existența dreptului real neintabulat. Numai în acest caz se poate opune celelalte

părți, lipsa înscrierii în CF, a dreptului real, ori în speță ne aflăm în

domeniul reglementării unui raport juridic de drept public.

Cum prin H.G. nr. 934/2002 a fost

atestată o situație a domeniului public al comunei, urmare a Hotărârii Consiliului

Local Mireșu Mare, hotărâre ce nu a fost supusă criticilor și căilor de atac

legale, rămânând definitivă, nu se constată a fi îndeplinite cerințele art. 1

din Legea nr. 29/1990, această constatare rezultând din faptul că destinația, delimitare,

atestarea s-a făcut de pârât, cu respectarea prevederilor legale, H.G. nr. 934/2002

fiind emisă pe baza și în executarea Legii nr. 213/1998.

Nefiind îndeplinite cerințele art. 1

din Legea nr. 29/1990, instanța de fond greșit desemnând admiterea acțiunii,

sentința recurată este nelegală, urmând a se admite recursul, ca fondat, casată

sentința nr. 363/2003, iar în fond va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței civile nr. 363 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2004.