ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7471/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 15 ianuarie 2003, reclamanta C. Ariniș, prin mandatar F. Maramureș, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 934/2000, în sensul scoaterii din Anexa nr. 11 - inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Ariniș - a nr. 80 și nr. 81 și din Anexa nr. 12 - inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Asuaju de Sus - nr. 4. Deoarece în fața instanței de fond s-a ridicat excepția de litispendență, prevăzută de art. 163 C. proc. civ., pe rolul curții de apel aflându-se și alte dosare având același obiect și aceleași părți, s-a dispus trimiterea dosarelor nr. 544/2003 și nr. 1273/2003, la dosarul nr. 541/2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea pârâtului, au fost trecute, abuziv, în domeniul public, o serie de imobile aflate în proprietatea sa: sediul cooperației, spații comerciale, magazine, etc. A mai precizat reclamanta, că aceste imobile au fost edificate de către cooperativă și s-au aflat permanent în folosința ei continuă, nefăcând parte din evidențele unității administrativ-teritoriale. Fiind înregistrate ca mijloace fixe în contabilitatea cooperativei, s-au îndeplinit toate obligațiile fiscale ce revin proprietarului în această situație. În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (1) și art. 4 și Legea nr. 109/1996, art. 60. Pârâtul Guvernul României a formulat în cauză, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inexistenței unei vătămări a drepturilor recunoscute de lege, reclamantei.

Pârâtul a depus, de asemenea, cerere de chemare în garanție a următorilor: Ministerul Administrației, Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local al comunei Ariniș și Consiliul Local al comunei Asuaju de Sus, cu motivarea că la baza adoptării H.G. nr. 934/2000, s-au aflat hotărârile emise de aceste autorități și pentru ca sentința ce se va pronunța, să le fie opozabilă. Prin sentința civilă nr. 390 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, precum și excepția invocată de aceasta. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este titulara unui drept de proprietate extratabulară, recunoscut de practica judiciară, și că, prin declarațiile de impunere și taxele aferente plătite, s-a comportat ca un adevărat proprietar.

Pe cale de consecință, instanța a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei, precum și faptul că a fost vătămată în dreptul ei de proprietate, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței nr. 390 din 10 aprilie 2003, a declarat recurs, pârâtul, invocând următoarele motive: - instanța de fond a reținut greșit că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă; - hotărârea guvernamentală nu are efect constitutiv al dreptului de proprietate privată, în favoarea unității administrativ-teritoriale, ci se limitează la atestarea unui regim juridic, diferențiat de regimul juridic al proprietății private, astfel încât nu poate vătăma dreptul de proprietate al reclamantei; - în condițiile în care reclamanta nu a obținut anterior, anularea hotărârilor autorităților locale și județene, privind imobilele în discuție, acțiunea în contencios administrativ contra pârâtului este inadmisibilă.

Recursul este nefondat. Imobilele în discuție au fost ridicate de către intimata-reclamantă, pe terenurile domeniului public comunal, atribuite în folosință, conform dispozițiilor legale. Calitatea ei de constructor de bună credință nu s-a contestat de părțile în dosar; mai mult chiar, a fost recunoscută de pârât, prin însăși motivele de recurs. În consecință, în calitate de constructor de bună credință, intimata-reclamantă are un interes legitim de a solicita în instanță, anularea hotărârii guvernamentale și deci, are calitate procesuală activă. Privitor la aspectul dacă hotărârea recurentei-pârâte a vătămat sau nu, interesul legitim al intimatei-reclamante, este de reținut că aceasta reprezintă un act administrativ de autoritate, prin care s-a stabilit un alt regim juridic, imobilelor aparținând cooperativei-intimate.

În aceste condiții, hotărârile autorităților locale invocate de recurentul-pârât, nu au făcut decât să-și însușească listele de inventar existente, pregătind, astfel, hotărârea recurentului, al cărui efect juridic a fost însăși stabilirea apartenenței acestor bunuri, la proprietatea publică. În concluzie, urmează a fi menținută hotărârea instanței de fond, cu amendamentul substituirii motivării cuprinse în considerentele acestei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 390 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.