ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7471/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

15 ianuarie 2003, reclamanta C. Ariniș, prin mandatar F. Maramureș, a chemat în

judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 934/2000,

în sensul scoaterii din Anexa nr. 11 - inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al comunei Ariniș - a nr. 80 și nr. 81 și din Anexa nr. 12 -

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Asuaju de Sus - nr.

4.

Deoarece în fața instanței

de fond s-a ridicat excepția de litispendență, prevăzută de art. 163 C. proc.

civ., pe rolul curții de apel aflându-se și alte dosare având același obiect și

aceleași părți, s-a dispus trimiterea dosarelor nr. 544/2003 și nr. 1273/2003,

la dosarul nr. 541/2003.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin hotărârea pârâtului, au fost trecute, abuziv, în

domeniul public, o serie de imobile aflate în proprietatea sa: sediul

cooperației, spații comerciale, magazine, etc. A mai precizat reclamanta, că

aceste imobile au fost edificate de către cooperativă și s-au aflat permanent

în folosința ei continuă, nefăcând parte din evidențele unității

administrativ-teritoriale. Fiind înregistrate ca mijloace fixe în

contabilitatea cooperativei, s-au îndeplinit toate obligațiile fiscale ce revin

proprietarului în această situație.

În drept, reclamanta a

invocat Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (1) și art. 4 și Legea nr. 109/1996, art.

60.

Pârâtul Guvernul României a

formulat în cauză, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea

lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inexistenței unei

vătămări a drepturilor recunoscute de lege, reclamantei.

Pârâtul a depus, de

asemenea, cerere de chemare în garanție a următorilor: Ministerul Administrației,

Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local al comunei Ariniș și Consiliul Local

al comunei Asuaju de Sus, cu motivarea că la baza adoptării H.G. nr. 934/2000,

s-au aflat hotărârile emise de aceste autorități și pentru ca sentința ce se va

pronunța, să le fie opozabilă.

Prin sentința civilă nr. 390

din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a respins cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtă, precum și excepția invocată de aceasta.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este titulara unui drept de

proprietate extratabulară, recunoscut de practica judiciară, și că, prin

declarațiile de impunere și taxele aferente plătite, s-a comportat ca un

adevărat proprietar.

Pe cale de consecință,

instanța a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei, precum și faptul

că a fost vătămată în dreptul ei de proprietate, în sensul dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței nr. 390

din 10 aprilie 2003, a declarat recurs, pârâtul, invocând următoarele motive:

- instanța de fond a reținut

greșit că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă;

- hotărârea guvernamentală

nu are efect constitutiv al dreptului de proprietate privată, în favoarea

unității administrativ-teritoriale, ci se limitează la atestarea unui regim

juridic, diferențiat de regimul juridic al proprietății private, astfel încât

nu poate vătăma dreptul de proprietate al reclamantei;

- în condițiile în care

reclamanta nu a obținut anterior, anularea hotărârilor autorităților locale și

județene, privind imobilele în discuție, acțiunea în contencios administrativ

contra pârâtului este inadmisibilă.

Recursul este nefondat.

Imobilele în discuție au

fost ridicate de către intimata-reclamantă, pe terenurile domeniului public

comunal, atribuite în folosință, conform dispozițiilor legale. Calitatea ei de

constructor de bună credință nu s-a contestat de părțile în dosar; mai mult

chiar, a fost recunoscută de pârât, prin însăși motivele de recurs.

În consecință, în calitate

de constructor de bună credință, intimata-reclamantă are un interes legitim de

a solicita în instanță, anularea hotărârii guvernamentale și deci, are calitate

procesuală activă.

Privitor la aspectul dacă

hotărârea recurentei-pârâte a vătămat sau nu, interesul legitim al

intimatei-reclamante, este de reținut că aceasta reprezintă un act

administrativ de autoritate, prin care s-a stabilit un alt regim juridic,

imobilelor aparținând cooperativei-intimate.

În aceste condiții,

hotărârile autorităților locale invocate de recurentul-pârât, nu au făcut decât

să-și însușească listele de inventar existente, pregătind, astfel, hotărârea

recurentului, al cărui efect juridic a fost însăși stabilirea apartenenței

acestor bunuri, la proprietatea publică.

În concluzie, urmează a fi

menținută hotărârea instanței de fond, cu amendamentul substituirii motivării

cuprinse în considerentele acestei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 390 din 10 aprilie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2004.