ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5131/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 14

aprilie 2004 și înregistrată sub nr. 3843/2004 la Judecătoria Buzău, reclamanta

B.A. a chemat în judecată pe pârâta O.C. pentru a se constata nulitatea

absolută a actului de concesiune nr. 220 din 16 decembrie 1982.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că se impune constatarea nulității absolute întrucât actul de concesiune

privind locurile de veci situate în Cimitirul Sf. Gheorghe din municipiul Buzău

a fost dobândit prin excluderea de la moștenire a celorlalți moștenitori ai

defuncților C. și Ș.G., bunicii săi.

Judecătoria Buzău, prin sentința

civilă nr. 2504 din 17 mai 2004, a respins acțiunea, reținând că actul de

concesiune în discuție, a fost încheiat de autorul pârâtei, defunctul G.C., în

nume propriu și nu ca autor comun al părților iar, în cauză, nu subzistă nici

unul din motivele de nulitate a actului juridic.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 2585 din 12 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanta B.A.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că aspectele invocate în acțiune au formulat obiectul procesului privind

partajarea locului de veci menționat, acțiune promovată de aceeași reclamantă

și soluționată irevocabil prin respingere, aceeași soluție fiind dată și în

acțiunea privind constatarea nulității relative a actului de concesiune în

discuție.

Considerând hotărârea nelegală B.A.

a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 11 C. proc.

civ., respectiv decizia cuprinde motive străine de natura pricinii și se

întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a

probelor administrate și a solicitat admiterea și casarea cu trimiterea cauzei

la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Recursul este fondat.

Reclamanta B.A. este fiica lui M. și

A.G. și nepoata lui C. și Ș.G., în timp ce pârâta este tot nepoata acestora din

urmă fiind fiica lui C. și L.G.

Bunicii defuncți au procurat și

amenajat locul de veci nr. 2 din parcela 21 rândul nr. 1 din Cimitirul nr. 2

denumit Sf. Gheorghe, în anul 1936, unde aceștia au fost înmormântați (vezi

răspunsul la interogator al pârâtei dosar nr. 4786/2000).

Părinții reclamantei M.G., decedat

la 3 mai 1972 și A.G., decedată la 25 mai 1982 au fost înmormântați tot aici

(pct. 4, interogator dosar nr. 4786/2000).

În condițiile date instanța în baza

art. 129 C. proc. civ., avea obligația să dispună administrarea de probe pentru

clarificarea situației actului de concesiune din 16 decembrie 1982 pentru a se

verifica dacă sunt întemeiate sau nu susținerile făcute prin acțiune respectiv

că nu s-au trecut toți copiii în viață la deschiderea moștenirii și

descendenții fiilor predecedați și nu s-a trecut numele persoanei defuncte,

motiv de nulitate absolută a actului.

Pentru clarificarea acestui aspect

se impune admiterea recursului în baza art. 313 C. proc. civ. și casarea

deciziei cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.A.

împotriva deciziei nr. 2585 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru

rejudecarea apelului.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.