ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2116/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de S.N.C.R.împotriva deciziei civile nr.2691 din 25.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat contestatoarea S.N.C.R. prin consilier juridic R.S., intimații Ministerul Sănătății și Familiei prin consilier juridic Ș.I.și O. C.S. prin consilier juridic P.Ș., lipsind intimata Primăria Municipiului București prin Primarul General. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul în dezbaterea contestației în anulare, solicitând părților să pună concluzii și pe aspectul tardivității acesteia. Consilierul juridic R.S. a arătat că cererea a fost formulată în termenul legal în raport de data la care a luat cunoștință de motivarea hotărârii atacate.

A solicitat admiterea acesteia pentru considerentele dezvoltate în scris. Consilierii juridici Ș.I.și P.Ș., având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea contestației în anulare. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față: Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.2261/23 mai 2002 pe rolul Curții Supreme de Justiție, contestatoarea S.N.C.R.din România a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.2691 pronunțată la 25.05.2001 în dosarul nr.4197/2000 de Curtea Supremă de Justiție – secția civilă în contradictoriu cu intimații Ministerul Sănătății, Primăria Municipiului București și O.C.S.București.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea S.N.C.R.din România susține că soluția pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – secția civilă prin decizia civilă nr.2691/25.05.2001 prin care au fost admise recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Sănătății, Primăria Municipiului București și O.C.S.împotriva deciziei nr.413/29.06.2000 a Curții de Apel București - secția a III – a civilă, este rezultatul unor greșeli materiale constând în faptul că din eroare instanța a motivat că Legea de înființare (a S.N.C.R. din România) a fost publicată în Monitorul Oficial al României din data de 30 decembrie 1995 și că nu rezultă din probele administrate de drept a S.C.R.D. din România.

Că în realitate S.C.R.din România a luat ființă la data de 4 iulie 1876 sub denumirea de „S.C.R. din România” suferind de-a lungul timpului diferite transformări și reorganizări sau fuzionând cu alte societăți având același scop și obiect de activitate în așa fel încât actuala S.N.C.R. din România este continuatoarea de drept a S. C.R.D. din România care în anul 1913 a primit de la Statul Român terenul revendicat. În drept contestația în anulare este întemeiată pe prevederile art.318 C. proc.civ. Contestația în anulare de față urmează să fie respinsă ca tardivă. Potrivit art.319 (2) C. proc.civ. contestația în anulare se poate face înainte de începerea executării și în tot timpul că până la săvârșirea ultimului act de executare.

Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. În speță se constată că despre decizia civilă nr.2691 din 25 mai 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – secția civilă în dosar nr.4197/2000, care face obiectul contestației în anulare în dosarul de față și prin care s-au admis recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Primăria Municipiului București și intervenientul O.C.S.împotriva deciziei civile nr.423/29.06.2000 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă, contestatoarea S.N.C.R.din România a luat cunoștință la data de 04.12.2001 când prin cererea adresată președintelui Tribunalului București a solicitat să i se elibereze copie după decizia nr.2691/2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Cererea prin care contestatoarea solicita să i se elibereze copie după decizia contestată se află în dosarul de fond nr.2206/1999 al Tribunalului București – secția a III-a civilă, care a fost restituit acestei instanțe și depus spre conservare la arhivă la data de 06.11.2001. Așa fiind față de data de 04.12.2001 când contestatoarea a luat cunoștință de decizia nr.2891/25 mai 2001, contestația în anulare formulată la data de 23 mai 2002 apare ca tardivă în raport cu termenul de 15 zile în care poate fi introdusă prevăzut de art.319 (2) C.proc.civ., urmând a fi respinsă ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de S.N.C.R.din România împotriva deciziei nr.2691 din 25.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2003.