ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2116/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2116/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare contestația în anulare formulată de S.N.C.R.împotriva
deciziei civile nr.2691 din 25.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția
Civilă.
La
apelul nominal s-au prezentat contestatoarea S.N.C.R. prin consilier juridic
R.S., intimații Ministerul Sănătății și Familiei prin consilier juridic Ș.I.și
O. C.S. prin consilier juridic P.Ș., lipsind intimata Primăria Municipiului
București prin Primarul General.
Procedura
completă.
Curtea,
luând act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul în dezbaterea
contestației în anulare, solicitând părților să pună concluzii și pe aspectul tardivității
acesteia.
Consilierul
juridic R.S. a arătat că cererea a fost formulată în termenul legal în raport
de data la care a luat cunoștință de motivarea hotărârii atacate. A solicitat
admiterea acesteia pentru considerentele dezvoltate în scris.
Consilierii
juridici Ș.I.și P.Ș., având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea
contestației în anulare.
C U R T E A
Asupra
contestației în anulare de față:
Din
studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată sub nr.2261/23 mai 2002 pe rolul Curții Supreme de
Justiție, contestatoarea S.N.C.R.din România a formulat contestație în anulare
împotriva deciziei nr.2691 pronunțată la 25.05.2001 în dosarul nr.4197/2000 de
Curtea Supremă de Justiție – secția civilă în contradictoriu cu intimații
Ministerul Sănătății, Primăria Municipiului București și O.C.S.București.
În
motivarea contestației în anulare, contestatoarea S.N.C.R.din România susține
că soluția pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – secția civilă prin
decizia civilă nr.2691/25.05.2001 prin care au fost admise recursurile
declarate de recurenții pârâți Ministerul Sănătății, Primăria Municipiului
București și O.C.S.împotriva deciziei nr.413/29.06.2000 a Curții de Apel
București - secția a III – a civilă, este rezultatul unor greșeli materiale
constând în faptul că din eroare instanța a motivat că Legea de înființare (a
S.N.C.R. din România) a fost publicată în Monitorul Oficial al României din
data de 30 decembrie 1995 și că nu rezultă din probele administrate de drept a
S.C.R.D. din România.
Că
în realitate S.C.R.din România a luat ființă la data de 4 iulie 1876 sub
denumirea de „S.C.R. din România” suferind de-a lungul timpului diferite
transformări și reorganizări sau fuzionând cu alte societăți având același scop
și obiect de activitate în așa fel încât actuala S.N.C.R. din România este
continuatoarea de drept a S. C.R.D. din România care în anul 1913 a primit de
la Statul Român terenul revendicat.
În
drept contestația în anulare este întemeiată pe prevederile art.318 C.
proc.civ.
Contestația
în anulare de față urmează să fie respinsă ca tardivă.
Potrivit art.319 (2) C. proc.civ. contestația în anulare se
poate face înainte de începerea executării și în tot timpul că până la
săvârșirea ultimului act de executare. Împotriva hotărârilor irevocabile care
nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi
introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință
de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
irevocabilă.
În
speță se constată că despre decizia civilă nr.2691 din 25 mai 2001 pronunțată
de Curtea Supremă de Justiție – secția civilă în dosar nr.4197/2000, care face
obiectul contestației în anulare în dosarul de față și prin care s-au admis
recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Primăria Municipiului
București și intervenientul O.C.S.împotriva deciziei civile nr.423/29.06.2000
pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă, contestatoarea
S.N.C.R.din România a luat cunoștință la data de 04.12.2001 când prin cererea
adresată președintelui Tribunalului București a solicitat să i se elibereze
copie după decizia nr.2691/2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Cererea
prin care contestatoarea solicita să i se elibereze copie după decizia
contestată se află în dosarul de fond nr.2206/1999 al Tribunalului București –
secția a III-a civilă, care a fost restituit acestei instanțe și depus spre
conservare la arhivă la data de 06.11.2001.
Așa
fiind față de data de 04.12.2001 când contestatoarea a luat cunoștință de
decizia nr.2891/25 mai 2001, contestația în anulare formulată la data de 23 mai
2002 apare ca tardivă în raport cu termenul de 15 zile în care poate fi
introdusă prevăzut de art.319 (2) C.proc.civ., urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardivă contestația în
anulare formulată de S.N.C.R.din România împotriva deciziei nr.2691 din
25.05.2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 mai 2003.