ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1550/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România și Baroul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 459 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Uniunea Avocaților din România reprezentată de avocatul I. F. și intimata-reclamantă V. V., lipsind recurentul-pârât Baroul Sălaj. Procedura completă. S-a expus referatul cauzei, arătându-se că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurenților. Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părților prezente. Avocatul I.F. a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, detaliind motivele de casare expuse în scris.

Intimata V. V. a cerut să fie respinse recursurile ca nefondate, în considerarea celor expuse în întâmpinarea formulată. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17.06.2002 și precizată anterior, reclamanta V. V. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Sălaj, solicitând să se dispună recunoașterea dreptului său de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, anularea deciziei nr.1321/ 22.03.2002 emisă de Comisia Permanentă din cadrul primei pârâte și obligarea acestia să-i acorde scutirea de examen pentru numirea în avocatură. În motivarea cererii reclamanta arată că deși a îndeplinit cerința art.16 alin.2 lit. „b” din Legea nr.51/1995 și a respectat formalitățile necesare, i-a fost respinsă nejustificat cererea.

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.459 din 23 octombrie 2002 a admis acțiunea astfel cum a fost precizată. Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâtele Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Sălaj, susținând în esență că prin dispozițiile Legii nr.51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat, prevăzut în art.32, este necesară obligativitatea verificării cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nefiind suficientă numai vechimea de 10 ani, în funcția de jurisconsult. Ambele recursuri sunt nefondate. Potrivit art.16 alin.2 lit.”b” din Legea nr.51/1995, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care anterior numirii a îndeplinit funcție de jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

În cazul în speță, reclamanta-intimată este absolventă a Facultății de drept din București, cu diplomă de licență din 22 noiembrie 1980, iar în perioada 1986 – 1991 a absolvit cursuri postuniversitare în domeniul dreptului civil și comercial, în perioada 1980 – 2000 funcționând în calitate de jurisconsult, notar public și consilier juridic. Întrucât reclamanta-intimată a îndeplinit cerința legală, funcționând mai mult de 10 ani ca jurisconsult, în mod corect instanța de fond a considerat ca nefiind justificat refuzul de primire în avocatură fără examen. Cât privește invocarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr.51/1995, acestea nu pot încălca prevederile legii. Așa fiind, recursurile pârâtelor se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România și Baroul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 459 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.