ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr.394
din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă T.M. și intimatul-pârât
Baroul București reprezentat de avocatul B.L., lipsind intimata-pârâtă Uniunea
Avocaților din România.
Procedura
completă.
T.M.
a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Avocatul
B.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 28.02.2002, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe
pârâții Baroul București și Uniunea Avocaților din România, solicitând
obligarea pârâților să soluționeze cererea sa de primire în profesia de avocat
cu scutire de examen, în conformitate cu prevederile art.16 alin.2 lit.b din
Legea nr.51/1995 republicată și să fie anulată decizia nr.1263/ 14.12.2001 prin
care Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților a respins cererea sa de acordare a
scutirii de examen.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a îndeplinit timp de 30 de ani
funcții juridice și are dreptul să fie primită în profesia de avocat cu scutire
de examen, drept care i-a fost vătămat prin refuzul nejustificat al celor doi
pârâți de a soluționa favorabil cererea sa.
Pârâta
Uniunea Avocaților din România a invocat excepția inadmisibilății acțiunii,
motivând că decizia Comisiei Permanente nu a fost contestată de reclamantă la
Consiliul Uniunii.
Prin
sentința civilă nr.394/ 11.04.2002, Curtea de Apel București – Secția de
contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că, deși
reclamanta a contestat decizia nr.1236 din 14.12.2001 în condițiile prevăzute
de art.52 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Uniunii nu s-a
pronunțat asupra contestației și nu a emis propria decizie, ca act
administrativ supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului
administrativ.
Împotriva
acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând
casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta
a susținut că, anterior soluționării cauzei, Consiliul Uniunii Avocaților din
România a emis decizia nr.8764/ 23.03.2002 prin care i-a fost respinsă
contestația și în atare situație, instanța de fond trebuia să respingă excepția
inadmisibilității acțiunii și să judece fondul pricinii.
Recursul
este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Prin
decizia nr.1263 din 14.12.2001 Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din
România a respins cererea recurentei de acordare a scutirii de examen pentru
primirea în profesia de avocat.
Împotriva
acestei decizii, recurenta a exercitat calea de atac a contestației în
condițiile prevăzute de art.52 alin.2 din Statutul profesiei de avocat.
Contestația
recurentei a fost soluționată de Consiliul Avocaților din România prin decizia
nr.8764 din 23.03.2002. Această decizie a fost depusă ca act nou în recurs,
pentru că a fost comunicată recurentei după data pronunțării hotărârii atacate.
Constatând
că în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de lege pentru
sesizarea instanței de contencios administrativ și a fost emisă decizia nr.8764
din 23.03.2002, prin care a fost finalizată procedura administrativă, Curtea va
admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre
rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr.394 din 11 aprilie 2002
a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.