ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au
luat în examinare recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România și
Baroul Maramureș împotriva sentinței civile nr.315 din 10 iulie 2002 a Curții
de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat recurentul pârât Uniunea Avocaților din România
reprezentată de avocatul O.V., lipsind recurentul pârât Baroul Maramureș și
intimata reclamantă C.O.
Procedura
completă.
Avocatul
V.O. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea
sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii reclamantei.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 19 februarie 2002 reclamanta C.O. a chemat în judecată
Uniunea Avocaților din România, solicitând anularea deciziei nr.8758 din 15
februarie 2001 emisă de Consiliul Uniunii prin care i-a fost respinsă cererea
de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen și să fie obligată
pârâta să emită actul corespunzător.
In
motivarea cererii reclamanta arată că, deși îndeplinește cerințele prevăzute de
lege, pârâta i-a respins nemotivat acțiunea.
Ulterior
reclamanta a mai chemat în judecată pentru a-i fi opozabilă hotărârea și Baroul
de Avocați Maramureș.
Curtea
de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința
civilă nr.315 din 10.07.2002 a admis cererea a dispus anularea actului
administrativ contestat și a obligat pârâta să emită o decizie de primire în
profesia de avocat a reclamantei, cu scutire de examen.
Impotriva
acestei soluții au declarat recurs pârâții Baroul Maramureș și Uniunea
Avocaților din România, criticând-o pentru nelegalitate.
In
recursul său Baroul Maramureș susține că nu ar fi avut calitate procesuală
pasivă, decât în situația care ulterior unei sentințe de obligare a Uniunii
Avocaților din România la acordarea scutirii de examen și a emiterii unei
decizii în acest sens, ar fi refuzat înscrierea petentei în tabloul avocaților.
Uniunea
Avocaților din România, în recursul său, arată că, potrivit legii primirea în
avocatură cu scutire de examen, nu este obligatoriu, ea reprezentând numai o
oportunitate pe care o verifică fiecare barou.
Ambele
recursuri sunt nefondate.
Potrivit
dispozițiilor art.16 alin.2 lit.”b” din Legea nr.51/1995, poate fi primit la
cerere în profesie cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii
în profesia de avocat a îndeplinit funcții de jurisconsult cel puțin 10 ani.
In
speță intimata reclamanta C.O. a dovedit cu acte că a funcționat ca
jurisconsult mai mult de 10 ani,neaflându-se în nici o situație de
incompatibilitate prevăzută de art.14 al legii.
Așa
fiind, hotărârea instanței de fond prin care i-a fost admisă cererea de primire
în avocatură fără examen este legală și va fi menținută ca atare.
Referitor la susținerea recursului Baroului Maramureș privind lipsa
calității procesuale pasive, aceasta nu poate fi reținută, față de faptul că el
a emis avizul negativ ce a determinat respingerea cererii reclamantei.
In
consecință,cele două recursuri se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România și Baroul Maramureș
împotriva sentinței civile nr.315 din 10 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj –
Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.