ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

31 ianuarie 2002, M.A. a solicitat instanței de contencios administrativ să

dispună anularea, ca nelegală, a deciziei nr. 8558 din 15 decembrie 2001, a

U.A.R. și obligarea acesteia, precum și a Baroului Maramureș, să-l primească în

profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că îndeplinește condițiile generale și speciale prevăzute de art. 11 și

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, privind organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, republicată, încât respingerea cererii sale de

primire în profesie, este nelegală.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 103 din 21

martie 2002, a admis acțiunea, a anulat actele atacate și a obligat U.A.R. să

emită, în favoarea reclamantului, decizie de primire în profesia de avocat, cu

scutire de examen, iar Baroul Maramureș să-l înscrie în tabolul avocaților

definitivi..

Pentru a hotrărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege,

pentru a fi primit fără examen în profesia de avocat, pârâții nedovedind că,

sub aspectul oportunității, acesta nu ar merita să fie primit în avocatură.

Împotriva sentinței au declarat

recurs Baroul Maramureș și U.A.R.

Primul recurent susține că hotărârea

pronunțată de instanța de fond, este nelegală, deoarece obligă Baroul Maramureș

să emită împreună cu U.A.R., decizie de primire a reclamantului în avocatură,

fără examen, deși legea nu conferă Baroului județean, o asemenea atribuție.

Se mai arată, totodată, că hotărârea

atacată este și netemeinică, întrucât însuși petitul acțiunii, care conține „o

inadvertență juridică”, demonstrează că aprecierea instanței, potrivit căreia

nu este necesară examinarea petentului, este greșită.

Prin recursul formulat de U.A.R. se

susține că sentința curții de apel este nelegală, deoarece a fost dată cu

încălcarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și a art. 32 pct. 1 din

Statutul profesiei de avocat, reclamantul, prin nepromovarea testului,

neîndeplinind cerințele pentru primirea în profesie, cu scutire de examen.

Recursurile sunt întemeiate.

Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

republicată, „poate fi primit în profesie, cu scutire de examen (...) cel care,

anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de

judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel

puțin 10 ani”.

Textul citat instituie o excepție de

la regula generală consacrată în alin. (1) al art. 16, potrivit căreia „dreptul

de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat conform

prevederilor prezentei legi și statutului profesiei.”.

În cauză, acest drept nu i-a fost

încălcat reclamantului.

Alin. (2) al art. 16 conține o normă

supletivă, nu imperativă, decizia primirii în avocatură fiind atributul U.A.R.,

prin organele sale anume prevăzute și în condițiile cerute de lege și de

statutul emis în baza legii - art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995,

republicată.

Numai în cazul în care și aceste

condiții sunt îndeplinite, vocația prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b)) din

Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, devine un drept

ce poate fi invocat de cel care solicită primirea în profesie, cu scutire de

examen.

Or, în cauză, reclamantul „a avut o

prestație neconvingătoare” la interviul din 1 iunie 2001, ceea ce justifică

avizul negativ al Baroului Maramureș și în același timp, atestă neîndeplinirea

condițiilor pentru primirea în avocatură, cu scutire de examen.

În consecință, decizia nr. 1126 din

13 iunie 2001, a Comisiei Permanente a U.A.R., prin care s-a respins cererea

reclamantului-intimat, de primire în profesie, cu scutire de examen, precum și

decizia nr. 8558 din 15 decembrie 2001, a Consiliului Uniunii, prin care s-a

reținut că aceste măsuri sunt legale.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul declarat de Baroul Maramureș și U.A.R., a fi casată sentința atacată

și în fond, a se respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate

de U.A.R. și de Baroul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 103 din 21

martie 2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea formulată de M.A.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2003.