ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Consiliul Baroului Maramureș a avizat negativ cererea reclamantului Ș.G., privind primirea în profesia de avocat. cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, motivând că prestația acestuia a fost neconvingătoare, așa cum rezultă din examinarea testului scris. Comisia Permanentă a U.A.R., prin decizia nr. 1130 din 13 iunie 2001, a respins cererea reclamantului, de acordare a scutirii de examen, pentru primirea în avocatură, invocând temeiurile de fapt cuprinse în avizul baroului. Consiliul Uniunii – U.A.R., prin decizia nr. 8553 din 15 decembrie 2001, a respins contestația reclamantului, formulată împotriva deciziei nr. 1130/2001, avându-se în vedere propriile constatări, precum și actele întocmite de Baroul Maramureș.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 102 din 21 martie 2002, a admis acțiunea, a anulat deciziile atacate și pe cale de consecință, a obligat pârâții să emită în favoarea reclamantului, decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, reținând următoarele: Reclamantul a îndeplinit funcția de jurisconsult, peste 10 ani, conform cărții de muncă, nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 51/1995 și îndeplinește condițiile menționate în art. 11 din lege.

În ce privește lucrarea scrisă, s-a reținut că reclamantul a răspuns, în mod corect, la toate întrebările puse în chestionar; că, de altfel, nici nu se poate determina care a fost modalitatea de punctare a răspunsurilor, de apreciere a acestora, de cine și în baza căror criterii a fost corectată lucrarea, cu concluzia unei „prestații neconvingătoare”; totodată, că nu s-a stabilit anticipat o notă sau un punctaj minim, un punctaj maxim, pentru răspunsul la fiecare întrebare din chestionar, modalități obiective de apreciere a rezultatelor testului, ce puteau fi supuse unei verificări. Or, calificativul „prestație neconvingătoare”, în raport cu o lucrare necorectată, nepunctată, nu poate avea la bază o apreciere obiectivă, pentru a se face dovada că reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat din punct de vedere al probității, competenței și respectării dreptului la apărare.

S-a conchis că aprecierea cunoștințelor juridice ale reclamantului trebuie privite și prin prisma funcției îndeplinite de acesta, respectiv de arbitru pe lângă Camera de Comerț și Industrie a județului Maramureș; că, reclamantul îndeplinește condițiile generale și speciale prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru a fi primit în avocatură. Împotriva sentinței a declarat recurs U.A.R. și Baroul Maramureș, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, că hotărârea a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 32 din Statutul profesiei de avocat, care prevăd că avizul baroului - act premergător obținerii deciziei de primire în profesia de avocat – care este de competența Consiliului U.A.R., după acordarea scutirii de examen de către Comisia Permanentă a U.A.R.

- se acordă după verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat; or, răspunsurile reclamantului la întrebările chestionarului formulat de Baroul Maramureș, nu au fost complete și exacte, astfel că avizul negativ este justificat și pe cale de consecință, și decizia, prin care s-a refuzat scutirea de examen, este legală. Recursurile sunt fondate. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei.

De la norma generală, stipulată în art. 16 alin. (1) și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, se instituie o excepție, potrivit căreia, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen (…) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jusrisconsult, timp de 10 ani. Dar, decizia de primire în avocatură este atributul U.A.R., prin organele sale expres prevăzute și în condițiile cerute de lege și de statutul emis în baza art. 63 lit. b) al legii.

Or, în cauză, organele abilitate să verifice cunoștințele referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, pe de o parte, Baroul Maramureș, în exercitarea atribuțiilor pe care le are, potrivit statutului emis în baza Legii nr. 51/1995, republicată, având în vedere specificul activității desfășurate de reclamant (secretar al Consiliului Popular, primar, jurisconsult), precum și activitatea sa în instanță, prin referatul întocmit, a avizat negativ cererea de primire în profesia de avocat ,cu scutire de examen; apoi, Consiliul Permanent al U.A.R. a apreciat justificat refuzul baroului și pe cale de consecință, a respins cererea, după care, Consiliul Uniunii – U.A.R., având în vedere referatul întocmit de Baroul Maramureș, precum și răspunsurile la întrebările chestionarului, a refuzat primirea reclamantului în profesia de avocat, fără scutire de examen.

Așadar, autoritățile abilitate, potrivit Legii nr. 51/1995 și statutului adoptat în baza acestei legi, să decidă cu privire la primirea în profesia de avocat, și-au justificat legalitatea refuzului de primire a reclamantului în profesia de avocat, fără scutire de examen. În raport cu cele menționate, condiționarea primirii reclamantului în profesia de avocat, de susținerea unui examen, se înscrie în cerințele Legii nr. 51/1995, republicată și ale statutului adoptat în baza acestei legi. În adevăr, reclamantul are vocație pentru a fi primit în profesia de avocat, însă convertirea acesteia în dreptul de a fi primit, se poate realiza prin susținerea unui examen prealabil. În consecință, față de cele arătate, recursurile sunt fondate, urmând să fie admise, casată sentința și în fond, respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de U.A.R. și de Baroul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 102 din 21 martie 2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.