ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Consiliul Baroului Maramureș a

avizat negativ cererea reclamantului Ș.G., privind primirea în profesia de

avocat. cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, motivând că prestația acestuia a fost neconvingătoare, așa cum rezultă

din examinarea testului scris.

Comisia Permanentă a U.A.R., prin

decizia nr. 1130 din 13 iunie 2001, a respins cererea reclamantului, de

acordare a scutirii de examen, pentru primirea în avocatură, invocând

temeiurile de fapt cuprinse în avizul baroului.

Consiliul Uniunii – U.A.R., prin

decizia nr. 8553 din 15 decembrie 2001, a respins contestația reclamantului,

formulată împotriva deciziei nr. 1130/2001, avându-se în vedere propriile

constatări, precum și actele întocmite de Baroul Maramureș.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 102 din 21 martie 2002, a

admis acțiunea, a anulat deciziile atacate și pe cale de consecință, a obligat

pârâții să emită în favoarea reclamantului, decizia de primire în profesia de avocat,

cu scutire de examen, reținând următoarele:

Reclamantul a îndeplinit funcția de

jurisconsult, peste 10 ani, conform cărții de muncă, nu se află în nici una din

situațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 51/1995 și îndeplinește

condițiile menționate în art. 11 din lege.

În ce privește lucrarea scrisă, s-a

reținut că reclamantul a răspuns, în mod corect, la toate întrebările puse în

chestionar; că, de altfel, nici nu se poate determina care a fost modalitatea

de punctare a răspunsurilor, de apreciere a acestora, de cine și în baza căror

criterii a fost corectată lucrarea, cu concluzia unei „prestații

neconvingătoare”; totodată, că nu s-a stabilit anticipat o notă sau un punctaj

minim, un punctaj maxim, pentru răspunsul la fiecare întrebare din chestionar,

modalități obiective de apreciere a rezultatelor testului, ce puteau fi supuse

unei verificări.

Or, calificativul „prestație

neconvingătoare”, în raport cu o lucrare necorectată, nepunctată, nu poate avea

la bază o apreciere obiectivă, pentru a se face dovada că reclamantul nu ar

corespunde profesiei de avocat din punct de vedere al probității, competenței

și respectării dreptului la apărare.

S-a conchis că aprecierea

cunoștințelor juridice ale reclamantului trebuie privite și prin prisma

funcției îndeplinite de acesta, respectiv de arbitru pe lângă Camera de Comerț

și Industrie a județului Maramureș; că, reclamantul îndeplinește condițiile

generale și speciale prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru a fi primit în

avocatură.

Împotriva sentinței a declarat

recurs U.A.R. și Baroul Maramureș, pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținându-se, că hotărârea a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 32 din Statutul profesiei de

avocat, care prevăd că avizul baroului - act premergător obținerii deciziei de

primire în profesia de avocat – care este de competența Consiliului U.A.R.,

după acordarea scutirii de examen de către Comisia Permanentă a U.A.R. - se

acordă după verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea

profesiei de avocat; or, răspunsurile reclamantului la întrebările

chestionarului formulat de Baroul Maramureș, nu au fost complete și exacte,

astfel că avizul negativ este justificat și pe cale de consecință, și decizia,

prin care s-a refuzat scutirea de examen, este legală.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

republicată, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat

conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei.

De la norma generală, stipulată în

art. 16 alin. (1) și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, se

instituie o excepție, potrivit căreia, poate fi primit în profesie, cu scutire

de examen (…) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a

îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau

jusrisconsult, timp de 10 ani.

Dar, decizia de primire în avocatură

este atributul U.A.R., prin organele sale expres prevăzute și în condițiile

cerute de lege și de statutul emis în baza art. 63 lit. b) al legii.

Or, în cauză, organele abilitate să

verifice cunoștințele referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, pe de o parte, Baroul Maramureș, în exercitarea atribuțiilor pe care le

are, potrivit statutului emis în baza Legii nr. 51/1995, republicată, având în

vedere specificul activității desfășurate de reclamant (secretar al Consiliului

Popular, primar, jurisconsult), precum și activitatea sa în instanță, prin

referatul întocmit, a avizat negativ cererea de primire în profesia de avocat

,cu scutire de examen; apoi, Consiliul Permanent al U.A.R. a apreciat

justificat refuzul baroului și pe cale de consecință, a respins cererea, după

care, Consiliul Uniunii – U.A.R., având în vedere referatul întocmit de Baroul

Maramureș, precum și răspunsurile la întrebările chestionarului, a refuzat

primirea reclamantului în profesia de avocat, fără scutire de examen.

Așadar, autoritățile abilitate,

potrivit Legii nr. 51/1995 și statutului adoptat în baza acestei legi, să

decidă cu privire la primirea în profesia de avocat, și-au justificat

legalitatea refuzului de primire a reclamantului în profesia de avocat, fără

scutire de examen.

În raport cu cele menționate,

condiționarea primirii reclamantului în profesia de avocat, de susținerea unui

examen, se înscrie în cerințele Legii nr. 51/1995, republicată și ale

statutului adoptat în baza acestei legi.

În adevăr, reclamantul are vocație

pentru a fi primit în profesia de avocat, însă convertirea acesteia în dreptul

de a fi primit, se poate realiza prin susținerea unui examen prealabil.

În consecință, față de cele arătate,

recursurile sunt fondate, urmând să fie admise, casată sentința și în fond,

respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

U.A.R. și de Baroul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 102 din 21 martie

2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2003.