ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 361/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 361/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea
contenciosului administrativ la 31 ianuarie 2002, reclamantul Ș.G. a chemat în
judecată U.A.R. și Baroul Maramureș, solicitând anularea deciziei nr. 8552 din
15 decembrie 2001, a U.A.R., obligarea acesteia să emită decizie pentru
primirea sa în profesia de avocat, cu scutire de examen și obligarea Baroului
Maramureș să-l înscrie în tabloul avocaților definitivi.
În motivarea cererii, reclamantul a
arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr.
51/1995, pentru a putea intra în profesia de avocat, cu scutire de examen și că
în mod nejustificat, Baroul Maramureș a emis aviz negativ în ceea ce-l
privește, în același sens fiind și decizia U.A.R., care a fost emisă fără
respectarea dispozițiilor legale.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 104 din 21 martie
2002, a admis acțiunea formulată de Ș.G.
A admis anularea deciziei nr. 8552
din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul U.A.R. și decizia nr. 1131 din 13
iunie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R.
A obligat pârâții să emită în
favoarea reclamantului, decizia de primire în profesia de avocat, cu drept de
exercitare a profesiei, cu scutire de examen.
A obligat Baroul Maramureș să-l
înscrie pe reclamant, în tabloul avocaților definitivi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile generale stabilite de
art. 11 din Legea nr. 51/1995 și condițiile speciale prevăzute de art. 16 alin.
(2) lit. b) din aceiași lege, pentru a intra în profesia de avocat, că
motivația reținută în avizul negativ, aceea de prestație necorespunzătoare a
reclamantului, nu a fost constatată obiectiv, neexistând criterii de evaluare a
lucrării reclamantului.
În fine, s-a reținut că verificându-se
lucrarea acestuia, instanța a constatat că a răspuns la toate întrebările
prevăzute în chestionar.
Împotriva hotărârii Curții de Apel
Cluj, audeclarat recurs U.A.R., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenții au susținut, în esență,
că pentru a aprecia în mod just și echitabil că reclamantul este îndreptățit să
intre în profesia de avocat, cu scutire de examen, dispozițiile art. 16 alin.
(2) din Legea nr. 51/1995, ar trebui coroborate cu dispozițiile art. 32 pct. 1
din Statutul profesiei de avocat, care prevăd că avizul baroului – act
preparator premergător obținerii deciziei de primire în avocatură – se acordă
după verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea
profesiei de avocat.
Or, din verificarea răspunsurilor
date de reclamant la chestionarul susținut rezultă, în mod cert că acesta nu
cunoaște legislația care reglementează exercitarea profesiei de avocat.
În atare condiții a susținut că
sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a
dispozițiilor art. 63 lit. c) și h) și art. 65 pct. 2 lit. d) din Legea nr.
51/1995, cu modificările ulterioare și a dispozițiilor art. 32 pct. 1 din
Statutul profesiei de avocat.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea
nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
republicată, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen,
organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei.
Nnorma generală stipulată în art. 16
alin. (1) și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, instituie o
excepție potrivit căreia poate fi primit în profesie, cu scutire de examen
(...) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a
îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau
jurisconsult, timp de 10 ani.
Decizia de primire în avocatură
este, însă, atributul U.A.R., prin organele sale prevăzute și în condițiile
cerute de lege.
Analizarea îndeplinirii condițiilor
pentru primirea în profesie se face de către Consiliul Baroului Județean,
potrivit art. 32 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, după prezentarea
raportului și verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și
exercitarea profesiei de avocat.
În cauză, Consiliul Baroului
Maramureș a apreciat ca nesatisfăcătoare, prestația petentului Ș.G. și a avizat
negativ cererea acestuia, iar Comisia Permanentă a U.A.R., având în vedere
referatul întocmit de Baroul Maramureș, precum și răspunsurile la întrebările
chestionarului, i-a refuzat primirea în profesia de avocat, cu scutire de
examen. Consiliul U.A.R. a menținut hotărârea Comisiei Permanente.
Având în vedere că reglementarea
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, are caracter permisiv, dând persoanei
interesate numai o posibilitate, iar nu un drept, de a fi primit în avocatură,
cu scutire de examen, iar reclamantul „a avut o prestație neconvingătoare”,
constatată de autoritățile abilitate în acest sens, după verificarea
cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat potrivit
art. 32 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, instanța reține că cererea
reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care va hotărî în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
U.A.R. și de Baroul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 104 din 21 martie
2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond,
respinge acțiunea formulată de Ș.G.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
30 ianuarie 2003.