ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

septembrie 2001, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ,

sub nr. 5775, reclamantul Ș.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții U.A.R.

și Baroul de Avocați Maramureș, obligarea de a emite decizia de primire în profesia

de avocat, cu drept de exercitare a profesiei și scutire de examen, în

condițiile art. 11 și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și

obligarea de-a fi înscris pe tabelul avocaților, cu data pronunțării sentinței.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că în luna februarie 2001, a depus la Baroul Maramureș,

cerere pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform

prevederilor art. 14 alin. (2)

lit.

din Legea

nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 231/2000.

După susținerea interviului, al

cărui rezultat nu i-a fost adus la cunoștință de către Baroul Maramureș, a

primit la data de 10 iulie 2001, decizia nr. 1130/2001, a Comisiei Ppermanente

a U.A.R., prin care i s-a respins cererea de scutire de examen, în raport cu

temeiurile de fapt curpinse în avizul Baroului Maramureș.

S-a mai arătat că acțiunea în

contestarea deciziei, nu i-a fost soluționată până în prezent.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 347, pronunțată la 17

octombrie 2001, a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș.G., împotriva

pârâților U.A.R. și Baroul de Avocați Maramureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin decizia nr. 1136/2001 Comisia Permanentă a U.A.R. i-a

respins reclamantului, cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea

în profesia de avocat, cu drept de exercitare a profesiei.

Deși reclamantul a formulat

contestație, aceasta nu a fost soluționată de Consiliul U.A.R., conform art. 63

lit. h) din Legea nr. 51/1995, iar avizul baroului, cât și decizia Comisiei

Permanente, au caracterul de acte preparatorii ce stau la baza deciziei finale,

astfel că instanța a reținut că până la expirarea tuturor jurisdicțiilor

administrative prevăzute de legile speciale, acțiunea este inadmisibilă.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

reclamantul Ș.G., în motivarea căruia s-a susținut că au fost respectate

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul că s-a adresat în

prealabil autorității administrative, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 alin.

(1) și (2) din Statut și art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995, republicată.

S-a mai arătat că intimata U.A.R.

refuză soluționarea cererii în termen, încălcând astfel legea, așa cum a

procedat și Baroul Maramureș, care l-a supus la examen scris și oral,

încălcându-se astfel art. 65 lit. d) din Legea nr. 51/1995, care scutește de

examen, pe juriști.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând hotărârea pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, urmează să rețină

că aceasta este temeinică și legală.

Rezultă că reclamantul a solicitat

prin acțiune, primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, susținând

că îndeplinește condițiile cerute de art. 16 din Legea nr. 51/1995, modificată,

în sensul că îndeplinește funcția de consilier juridic peste 10 ani.

Potrivit art. 32 pct. 1 din Statutul

profesiei de avocat, Consiliul Baroului analizează îndeplinirea condițiilor

pentru primirea în profesie și întocmește avizul motivat, pe care-l înaintează

Comisiei Permanente.

Toate cazurile de primire în

profesie, cu scutire de examen, sunt soluționate individual, potrivit art. 52

pct. 2 din Statut, iar decizia Comisiei Permanente se contestă la Consiliul

Uniunii, în termen de 15 zile de la data comunicării.

Rezultă că avizul Consiliului

baroului, cât și decizia Comisiei Permanente, sunt acte preparatorii ale

deciziei finale emise de Consiliul U.A.R. și că numai acest din urmă act poate

fi supus controlului legalității, instituit de Legea nr. 29/1990.

Cum recurentul nu se regăsește în

această situație, atare jurisdicție fiind prevăzută prin legile speciale

enunțate în mod întemeiat, instanța de fond a reținut că măsurile dispuse până

în această fază, nu sunt irevocabile, soluționarea favorabilă putând fi dată

prin decizia Consiliului U.A.R.

În lipsa unei atari decizii, cererea

este prematură, recurentul având posibilitatea să o atace în contencios, numai

la emiterea acestuia.

În legătură cu refuzul Consiliului

U.A.R. de a se pronunța, instanța urmează să constate că o atare cerere nu

poate fi făcută în recurs, ci numai pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ș.G.,

împotriva sentinței civile nr. 347 din 17 octombrie 2001, a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2003.