ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de N.F.L. împotriva deciziei nr.3491 din 15 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat contestatorul N.F.L. și intimata Uniunea Avocaților din România reprezentată de avocatul F.I., lipsind intimatul Baroul Maramureș. Procedura completă. N.F.L. a solicitat admiterea contestației în anulare și a precizat că prezenta contestație este întemeiată pe prevederile art.318 Cod procedură civilă, renunțând la invocarea prevederilor art.317 ca temei al contestației sale. Avocatul F.I. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.57/ 5.02.2002, Curtea de Apel Cluj – Secția de contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N.F.L.

în contradictoriu cu pârâții Uniunea Avocaților din România și Baroul de avocați Maramureș și prin care s-a solicitat obligarea pârâților să emită decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile prevăzute de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, republicată. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr.3491/ 15.11.2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ. Cu cererea înregistrată la 2.12.2002, contestatorul N.F.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs și ca temei juridic a invocat dispozițiile art.317 și art. 318 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța de recurs trebuia să oblige intimata Uniunea Avovcaților din România să depună întâmpinare.

De asemenea, contestatorul a arătat că au fost încălcate prevederile Constituției și ale Legii nr.51/1995, deoarece recursul său a fost respins deși a dovedit îndeplinirea tuturor cerințelor legale pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. În ședința publică de la acest termen, contestatorul a precizat că cererea formulată se întemeiază numai pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, renunțând la motivul de contestație prevăzut de art. 317 Cod procedură civilă. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare pentru următoarele considerente: Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Nici unul din considerentele invocate în motivarea prezentei contestații nu reprezintă o cauză de retractare a unei hotărâri judecătorești irevocabile pe calea contestației în anulare specială prevăzută de dispozițiile legale sus menționate. În realitate, argumentele invocate în cerere de către contestator au constituit motivele recursului său declarat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond și acestea au fost examinate cu ocazia soluționării recursului, astfel încât nu este admisibilă o nouă cercetare a lor în cadrul contestației în anulare, chiar dacă partea consideră greșită interpretarea dată de instanța de recurs pentru legea aplicată și pentru probele administrate. De asemenea, nu poate constitui motiv de contestație în anulare faptul că, la instanța de recurs, unul dintre intimați nu a îndeplinit obligația prevăzută de art.308 alin.2 Cod procedură civilă și nu a depus întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.

În consecință, nefiind întrunite cerințele prevăzute expres și limitativ în art.318 Cod procedură civilă pentru admiterea contestației în anulare, curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație formulată de N.F.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de N.F.L. împotriva deciziei nr.3491 din 15 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.