ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de A.A. împotriva sentinței nr.71/F din 30 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția Comercială și de Contencios Administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intima-pârâtă Uniunea Avocaților din România și intimatul-intervenient Baroul de Avocați Covasna, ambii reprezentați de avocatul I.F., lipsind recurentul-reclamant A.A.. Procedura completă. Avocatul I.F. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sentința instanței fiind legală și temeinică. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.560/F/CA/ 2002, reclamantul A.A.

în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România, a solicitat anularea deciziei nr.1301/ 22.03.2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, prin care i s-a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, recunoașterea dreptului de a fi primit în această profesie cu scutire de examen, obligarea pârâtei la despăgubiri materiale și morale, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii a arătat că s-a adresat Baroului Covasna pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, îndeplinind condiția de vechime, de peste 10 ani în specialitate juridică, avizul negativ fiind exprimat de Barou doar la 8.03.2002, iar prin decizia atacată, Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România i-a respins cererea fără a motiva refuzul.

Prin sentința nr.71/F din 30.07.2002, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu a Baroului de Avocați Covasna și s-a respins acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Uniunea Avocaților din România este o uniune între fiecare avocat pe de o parte, și barou sau uniune pe altă parte, între care nu există raporturi de subordonare. Puterile conferite ale acestor structuri se obțin prin delegarea reprezentanților, rezultat al eligibilității acestora prin votul majoritar al tuturor avocaților. În cazul autorităților administrative puterile derivă din lege. S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii întrucât Uniunea Avocaților din România având caracter profesional, deciziile acesteia nu se impun prin atributele specifice puterii administrative.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul A.A., criticând-o astfel: Instanța de fond a reținut că Decizia nr.1301/ 22.03.2002 emisă de Uniunea Avocaților din România, prin care i s-a respins cererea de acordare a scutirii de examen, nu are caracter administrativ și nu emană de la o autoritate administrativă publică. S-a mai reținut că între avocați și Barou sau Uniune nu există raporturi de subordonare. Atât Constituția cât și Legea nr.29/1990, folosesc termenul de autoritate publică și autoritate administrativă și nu de organ administrativ. Decizia nr.1301/2002 emisă de Uniunea Avocaților din România este un act administrativ de autoritate și de specialitate a administrației publice centrale.

Uniunea Avocaților este o autoritate publică. Decizia nr.1301/2002, îndeplinește toate condițiile necesare unui act administrat pentru a fi contestat pe calea contenciosului administrativ. Uniunea Avocaților din România a fost înființată prin lege, și este o autoritate publică administrativă – un serviciu public administrativ care realizează sarcinile puterii executive de satisfacere a intereselor generale ale societății. Deciziile au atribute specifice puterii administrative al cărui element principal este noțiunea de autoritate publică și nu de organ administrativ. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr.1301/ 22.03.2002 emisă de Uniunea Avocaților din România, s-a respins cererea de înscriere în avocatură cu scutire de examen.

Pentru persoana aflată într-una din situațiile prevăzute de art.14 alin.2 lit.a,b,c, din Legea nr.51/1995, se prevede posibilitatea de a fi primită în profesie fără examinare, urmând ca organele de conducere ale Uniunii Avocaților din România să decidă pentru fiecare caz în parte, dacă acordă sau nu solicitantului scutirea de examen, însă această apreciere trebuie să fie obiectivă. Este indiscutabil faptul că decizia contestată are caracterul unui act administrativ de autoritate emanat de o autoritate publică. Prin respingerea cererii de primire în avocatură cu scutire de examen, recurentului i s-a vătămat un drept recunoscut de lege în sensul art.1 din Legea nr.29/1990. Respingerea ca inadmisibilă a acțiunii s-a făcut prin nerespectarea competenței legale a instanței de contencios administrativ.

Așa fiind și pentru considerentele expuse, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de A.A. împotriva sentinței nr.71/F din 30 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.