ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de A.A. împotriva sentinței nr.71/F

din 30 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția

Comercială și de Contencios Administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat intima-pârâtă Uniunea Avocaților din

România și intimatul-intervenient Baroul de Avocați Covasna, ambii

reprezentați de avocatul I.F., lipsind recurentul-reclamant A.A..

Procedura

completă.

Avocatul

I.F. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sentința

instanței fiind legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr.560/F/CA/ 2002, reclamantul A.A. în

contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România, a solicitat anularea

deciziei nr.1301/ 22.03.2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii

Avocaților din România, prin care i s-a respins cererea de acordare a

scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, recunoașterea

dreptului de a fi primit în această profesie cu scutire de examen,

obligarea pârâtei la despăgubiri materiale și morale, cu cheltuieli

de judecată.

În

motivarea acțiunii a arătat că s-a adresat Baroului Covasna

pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, îndeplinind

condiția de vechime, de peste 10 ani în specialitate juridică, avizul

negativ fiind exprimat de Barou doar la 8.03.2002, iar prin decizia

atacată, Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România i-a

respins cererea fără a  motiva refuzul.

Prin

sentința nr.71/F din 30.07.2002, s-a admis excepția

inadmisibilității acțiunii, s-a admis cererea de

intervenție în interes propriu a Baroului de Avocați Covasna și

s-a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru

a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Uniunea

Avocaților din România este o uniune între fiecare avocat pe de o parte,

și barou sau uniune pe altă parte, între care nu există

raporturi de subordonare. Puterile conferite ale acestor structuri se

obțin prin delegarea reprezentanților, rezultat al

eligibilității acestora prin votul majoritar al tuturor

avocaților.

În

cazul autorităților administrative  puterile derivă din lege.

S-a

admis excepția inadmisibilității acțiunii întrucât Uniunea

Avocaților din România având caracter profesional, deciziile acesteia nu

se impun prin atributele specifice puterii administrative.

Împotriva

sentinței a formulat recurs reclamantul A.A., criticând-o astfel:

Instanța

de fond a reținut că Decizia nr.1301/ 22.03.2002 emisă de

Uniunea Avocaților din România, prin care i s-a respins cererea de

acordare a scutirii de examen, nu are caracter administrativ și nu

emană de la o autoritate administrativă publică.

S-a

mai reținut că între avocați și Barou sau Uniune nu

există raporturi de subordonare.

Atât

Constituția cât și Legea nr.29/1990, folosesc termenul de autoritate

publică și autoritate administrativă și nu de organ

administrativ.

Decizia

nr.1301/2002 emisă de Uniunea Avocaților din România este un act

administrativ de autoritate și de specialitate a administrației

publice centrale.

Uniunea

Avocaților este o autoritate publică.

Decizia

nr.1301/2002, îndeplinește toate condițiile necesare unui act

administrat pentru a fi contestat pe calea contenciosului administrativ.

Uniunea

Avocaților din România a fost înființată prin lege,

și este o autoritate publică administrativă – un serviciu public

administrativ care realizează sarcinile puterii executive de satisfacere a

intereselor generale ale societății. Deciziile au atribute specifice

puterii administrative al cărui element principal este noțiunea de

autoritate publică și nu de organ administrativ.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

decizia nr.1301/ 22.03.2002 emisă de Uniunea Avocaților din România,

s-a respins cererea de înscriere în avocatură  cu scutire de examen.

Pentru

persoana aflată într-una din situațiile prevăzute de art.14

alin.2 lit.a,b,c, din Legea nr.51/1995, se prevede posibilitatea de a fi

primită în profesie fără examinare, urmând ca organele de

conducere ale Uniunii Avocaților din România să decidă pentru

fiecare caz în parte, dacă acordă sau nu solicitantului scutirea de

examen, însă această apreciere trebuie să fie obiectivă.

Este

indiscutabil faptul că decizia contestată are caracterul unui act

administrativ de autoritate emanat de o autoritate publică.

Prin

respingerea cererii de primire în avocatură cu scutire de examen,

recurentului i s-a vătămat un drept recunoscut de lege în sensul

art.1 din Legea nr.29/1990.

Respingerea

ca inadmisibilă a acțiunii s-a făcut prin nerespectarea

competenței legale a instanței de contencios administrativ.

Așa

fiind și pentru considerentele expuse, se va admite recursul, se va casa

sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de A.A. împotriva sentinței nr.71/F din 30 iulie 2002 a

Curții de Apel Brașov – Secția Comercială și de

Contencios Administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.