ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaților din România anularea deciziei nr. 1301/2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, recunoașterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, obligarea pârâtei la despăgubiri materiale și morale, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deși îndeplinea toate condițiile legale, ținând seamă de avizul negativ al Baroului de Avocați Covasna, pârâta i-a respins cererea fără a motiva refuzul.

În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Baroul de Avocați Covasna, întrucât s-a susținut că avizul nefavorabil la cererea de intrare în avocatură cu scutire de examen a aparținut acestuia. Prin sentința civilă nr. 115/F din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios adminnistrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaților din România. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Baroul de Avocați Covasna. A anulat decizia nr. 1301 din 22 martie 2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România și a obligat pârâta să emită o nouă decizie care să recunoască dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

A obligat pârâta să plătească suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 227.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că au fost îndeplinite în persoana reclamantului condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 penru organizarea și exercitarea profesiei de avocat pentru primirea în profesie cu scutire de examen. Curtea a reținut și impunerea de către barou a unor condiții suplimentare neprevăzute de lege și anume organizarea unei verificări preliminare de către barou care excede cadrul legal. Astfel, s-a reținut că prin verificarea cunoștințelor profesionale este denaturat însuși scopul legii deoarece nu se poate imagina legiferarea unui caz de primire în profesie fără examen cu organizarea unui asemenea test asupra cunoștințelor profesionale.

În legătură cu elementul de oportunitate, clădit pe sintagma „poate fi primit în profesie”, s-a reținut că această apărare ar conferi pârâtei un drept discreționar de a primi sau nu în profesie pe un solicitant sau altul și ar conduce la încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii. În legătură cu daunele materiale și morale solicitate, s-a reținut că aceasta poate fundamenta o reparație morală dar nu și una materială față de caracterul liberal al profesiei, care nu garantează un venit minim lunar. Cererea de intervenție formulată la Baroul Covasna a fost respinsă deoarece se sprijină pe aceleași motive invocate de către pârâta Uniunea Avocaților din România.

Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs Baroul de Avocați Covasna, care a susținut, în esență, că sintagma „pot fi primiți” înseamnă că și cei care doresc să intre în avocatură fără examen, îndeplinesc pe lângă vechime, condiții minime necesare și indispensabile pentru exercitarea profesiei de avocat. Astfel, din verificările efectuate de Consiliul Baroului rezultă că petiționarul a schimbat de 19 ori locul de muncă, i s-a desfăcut contractul de muncă printre altele pentru că s-a dovedit a fi indisciplinat și a dovedit că are comportare necorespunzătoare și în familie. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995 se prevede, ca o competență a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România, că acordă scutire de examen juriștilor care îndeplinesc condițiile cerute de prezenta lege, iar prin art. 63 lit. h) din aceeași lege, se arată, ca atribuție a Consiliului Avocaților din România, soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei Permanente privind scutirea de examen. Se reține că A.A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1301 din 22 martie 2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România iar prin decizia nr. 8833 din 14 iunie 2002 Consiliul Uniunii Avocaților din România a respins contestația formulată de Armeanu Anton împotriva deciziei susmenționate.

Instanța de fond nu s-a pronunța pe decizia Consiliului Uniunii Avocaților din România nr. 8833 din 14 iunie 2002 și la dosar nu a fost depus interviul susținut de reclamant cu ocazia formulării cererii de primire în avocatură. Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Baroul de Avocați Covasna împotriva sentinței civile nr. 115/F din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.