ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția comercială  și de

contencios administrativ, reclamantul A.A. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Uniunea Avocaților din România anularea deciziei nr. 1301/2002 emisă de

Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, recunoașterea dreptului de

a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, obligarea pârâtei la

despăgubiri materiale și morale, cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea cererii,  reclamantul a arătat că  deși îndeplinea toate condițiile legale,

ținând seamă de avizul negativ al Baroului de Avocați Covasna, pârâta i-a

respins cererea fără a motiva refuzul.

În

cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Baroul de Avocați

Covasna, întrucât s-a susținut că avizul nefavorabil la cererea de intrare în

avocatură cu scutire de examen a aparținut acestuia.

Prin

sentința civilă nr. 115/F din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios adminnistrativ a admis în parte acțiunea formulată

de reclamant în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaților din România.

A

respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Baroul de

Avocați Covasna.

A

anulat decizia nr. 1301 din 22 martie 2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii

Avocaților din România și a obligat pârâta să emită o nouă decizie care să

recunoască dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu

scutire de examen.

A

obligat pârâta să plătească suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale și

suma de 227.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins restul

pretențiilor.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că au fost îndeplinite

în persoana reclamantului condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 penru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat pentru primirea în profesie cu

scutire de examen.

Curtea

a reținut și impunerea de către barou a unor condiții suplimentare neprevăzute

de lege și anume organizarea unei verificări preliminare de către barou care

excede cadrul legal.

Astfel,

s-a reținut că prin verificarea cunoștințelor profesionale este denaturat

însuși scopul legii deoarece nu se poate imagina legiferarea unui caz de

primire în profesie fără examen cu organizarea unui asemenea test asupra

cunoștințelor profesionale.

În

legătură cu elementul de oportunitate, clădit pe sintagma „poate fi primit în

profesie”, s-a reținut că această apărare ar conferi pârâtei un drept

discreționar de a primi sau nu în profesie  pe un solicitant sau altul și ar

conduce la încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în

fața legii.

În

legătură cu daunele materiale și morale solicitate, s-a reținut că aceasta

poate fundamenta o reparație morală dar nu și una materială față de caracterul

liberal al profesiei, care nu garantează un venit minim lunar.

Cererea

de intervenție formulată la Baroul Covasna a fost respinsă deoarece se sprijină

pe aceleași motive invocate de către pârâta Uniunea Avocaților din România.

Împotriva

sentinței civile susmenționate a declarat recurs  Baroul de Avocați Covasna,

care a susținut, în esență, că sintagma „pot fi primiți” înseamnă că și cei

care doresc să intre în avocatură fără examen, îndeplinesc pe lângă vechime,

condiții minime necesare și indispensabile pentru exercitarea profesiei de

avocat.

Astfel,

din verificările efectuate de Consiliul Baroului rezultă  că petiționarul a

schimbat de 19 ori locul de muncă, i s-a desfăcut contractul de muncă printre

altele pentru că s-a dovedit a fi indisciplinat și a dovedit că are comportare

necorespunzătoare și în familie.

Recursul

este întemeiat pentru considerentele ce urmează a  fi expuse.

Prin

art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995 se prevede, ca o competență a

Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România, că acordă scutire de

examen juriștilor care îndeplinesc condițiile cerute de prezenta lege, iar prin

art. 63 lit. h) din aceeași lege, se arată, ca atribuție a Consiliului

Avocaților din România, soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor

Comisiei Permanente privind scutirea de examen.

Se

reține că A.A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1301 din 22 martie

2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România iar prin decizia

nr. 8833 din 14 iunie 2002   Consiliul Uniunii Avocaților din România a respins

contestația formulată de Armeanu Anton împotriva deciziei susmenționate.

Instanța

de fond nu s-a pronunța pe decizia Consiliului Uniunii Avocaților din România

nr. 8833 din 14 iunie 2002 și la dosar nu a fost  depus interviul susținut de

reclamant cu ocazia formulării cererii de primire în avocatură.

Pentru

aceste motive, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis, cu consecința

casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de Baroul de Avocați Covasna împotriva sentinței civile nr.

115/F din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.