ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1586/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România, anularea deciziei nr. 8523 din 15 decembrie 2001, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, precum și obligarea aceleiași pârâte, la plata sumei de 250.000.000 lei, cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, deși îndeplinea toate condițiile legale pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, totuși pârâta i-a refuzat în mod nelegal acordarea drepturilor sale, bazând-se pe opoziția avocatului care a întocmit referatul administrativ aspra activității și persoanei solicitantului, referat conținând afirmații în afara condițiilor impuse de actul normativ.

A invocat în drept, dispozițiile art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990, Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat. În cauză, Baroul Brașov a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei, susținând că actele emise de Uniunea Avocaților din România nu pot fi atacate potrivit procedurii instituite prin Legea nr. 29/1990, iar Consiliul Uniunii nu are calitate procesuală pasivă. Prin sentința civilă nr. 46/F/2002, Curtea de Apel Brașov a admis cererea de intervenție, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Uniunii Avocaților din România și a respins acțiunea. Hotărârea a fost casată, cu trimiterea spre rejudecarea fondului cauzei, prin decizia nr. 658/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, statuându-se asupra faptului că pricina urmează a fi judecată în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România.

În fond după casare, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 103/F din 20 mai 2003, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România. A respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei, formulată de Baroul Brașov. A anulat decizia nr. 8523 din 15 decembrie 2001, a Consiliului Uniunii Avocaților din România și decizia nr. 1199 din 13 octombrie 2001 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care reclamantul să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen. A respins cererea pentru acordarea daunelor morale.

A obligat pârâta să plătească reclamantului, suma de 53.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a îndeplinit condițiile de primire în avocatură, cu scutire de examen, așa cum sunt prevăzute de art. 11 - 16 din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Cu privire la elementul de oportunitate clădit pe sintagma „poate fi primit în profesie”, a reținut că nu poate fi reținut, întrucât ar conferi pârâtului, un drept discreționar, ceea ce ar conduce la încălcarea principiului constituțional al egalității tuturor cetățenilor în fața legii.

Cu privire la actele depuse în apărare de Uniunea Avocaților din România, instanța a apreciat că aceste probe sunt contrazise de actele depuse de către reclamant, care probează activitățile pe care le-a desfășurat în funcția de consilier juridic în cadrul Primăriei Brașov, iar lipsa deontologiei profesionale în lipsa unor dovezi concrete nu poate constitui motiv de respingere. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurenta Uniunea Avocaților din România, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere că investigarea aspectelor de ordin moral se află în limitele de legalitate și că acest demers este obligatoriu.

În perspectiva exercitării profesiunii, se știe că avocatul va fi ținut și de îndeplinirea unor datorii de ordin moral și deontologic, aflate și în reglementarea Statutului profesiei de avocat, la ale cărei norme Legea nr. 51/1995 face frecvent trimitere. A mai arătat că prin art. 29 din statut, este reglementată procedura de primire în profesie, fie pe baza dreptului dobândit în condițiile art. 16 alin. (1) sau a îndeplinirii prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Astfel, un avocat raportor va efectua investigațiile necesare „cu privire la moralitatea și demnitatea solicitantului”. La luarea deciziei de respingere a cererii reclamantului au fost avute în vedere tocmai acele aspecte care țin de conduita sa, astfel că nu poate fi reținut caracterul abuziv și discreționar al măsurii dispuse.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen organizat conform prevederilor acestei legi și a statutului profesiei. Prin art. 16 alin. (2) lit. a), b) și c) din aceiași lege se stabilește că poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept, licențiatul unei facultăți de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licență solicită înscrierea ca avocat stagiar, precum și cel care înainte de solicitarea înscrierii în profesia de avocat, a fost judecător, procuror sau notar, timp de cel puțin 4 ani.

Din redactarea textelor de mai sus rezultă că numai promovarea examenului dă naștere dreptului de a fi primit în profesia de avocat, în timp ce pentru persoana aflată într-una din situațiile prevăzute în art. 16 alin. (2) lit. a) b) și c), legea nu stabilește un drept ce prevede posibilitatea de a fi primită în profesie, fără a mai supusă examinării, urmând, însă, ca organele de conducere ale Uniunii Avocaților din România să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă sau nu, solicitantului, scutire de examen. Totodată, Statutul profesiei de avocat, prin art. 5, stabilește că toate cazurile de primire în profesie, cu scutire de examen, sunt soluționate individual, urmând procedura avizării de către Barou și a acordării scutirii de examen de către Comisia Permanentă.

Prin urmare, Statutul profesiei de avocat instituie obligativitatea avizului prealabil al baroului la care se solicită înscrierea, pentru acordarea scutirii de examen urmând a se avea în vedere acest aviz. În cauză însă, pentru reclamantul S.I., avizul acordat de Baroul Brașov a fost negativ, motivat de comportament necorespunzător, jigniri și invective la adresa colegilor adversari și pregătire profesională slabă. Procedura primirii în profesie, reglementată de art. 29 din Statutul profesiei de avocat, instituie raportul prezentat de un avocat raportor care va efectua investigațiile necesare cu privire la moralitatea și demnitatea solicitantului, în baza dispozițiilor art. 28 din statut, iar în cazul reclamantului a fost înregistrată opoziția avocatului consilier M.I.

În concluzie, avizul negativ și decizia de respingere a cererii privind primirea în avocatură, cu scutire de examen, au avut la bază aspectele negative privitoare la moralitatea și demnitatea solicitantului, reprezentând condiții de ordin obiectiv. Din acest motiv nu poate fi reținut caracterul abuziv și discreționar al măsurii dispuse de pârât, instanța având a cenzura deciziile Comisiei Permanente și ale Consiliului Uniunii Avocaților din România, numai sub aspectul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Uniunea Avocaților din România, reprezentată de Baroul Brașov și de Baroul Brașov, în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 103/F din 20 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată și admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei, formulată de Baroul Brașov. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.