ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1586/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu

Uniunea Avocaților din România, anularea deciziei nr. 8523 din 15 decembrie

2001, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie primit în

profesia de avocat, cu scutire de examen, precum și obligarea aceleiași pârâte,

la plata sumei de 250.000.000 lei, cu titlu de daune morale și a cheltuielilor

de judecată.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat

că, deși îndeplinea toate condițiile legale pentru primirea în profesia de

avocat, cu scutire de examen, totuși pârâta i-a refuzat în mod nelegal

acordarea drepturilor sale, bazând-se pe opoziția avocatului care a întocmit referatul

administrativ aspra activității și persoanei solicitantului, referat conținând

afirmații în afara condițiilor impuse de actul normativ.

A invocat în drept, dispozițiile art.

1 și 5 din Legea nr. 29/1990, Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.

În cauză, Baroul Brașov a formulat

cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei, susținând că actele emise

de Uniunea Avocaților din România nu pot fi atacate potrivit procedurii

instituite prin Legea nr. 29/1990, iar Consiliul Uniunii nu are calitate

procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 46/F/2002,

Curtea de Apel Brașov a admis cererea de intervenție, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Uniunii Avocaților din

România și a respins acțiunea.

Hotărârea a fost casată, cu

trimiterea spre rejudecarea fondului cauzei, prin decizia nr. 658/2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, statuându-se asupra

faptului că pricina urmează a fi judecată în contradictoriu cu Uniunea

Avocaților din România.

În fond după casare, Curtea de Apel

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

103/F din 20 mai 2003, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din

România.

A respins cererea de intervenție

accesorie în interesul pârâtei, formulată de Baroul Brașov.

A anulat decizia nr. 8523 din 15

decembrie 2001, a Consiliului Uniunii Avocaților din România și decizia nr. 1199

din 13 octombrie 2001 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România și

a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care reclamantul să fie primit

în profesia de avocat, cu scutire de examen.

A respins cererea pentru acordarea

daunelor morale.

A obligat pârâta să plătească

reclamantului, suma de 53.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că reclamantul a îndeplinit condițiile de primire în avocatură, cu

scutire de examen, așa cum sunt prevăzute de art. 11 - 16 din Legea nr. 51/1995,

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Cu privire la elementul de oportunitate

clădit pe sintagma „poate fi primit în profesie”, a reținut că nu poate fi

reținut, întrucât ar conferi pârâtului, un drept discreționar, ceea ce ar

conduce la încălcarea principiului constituțional al egalității tuturor

cetățenilor în fața legii.

Cu privire la actele depuse în

apărare de Uniunea Avocaților din România, instanța a apreciat că aceste probe sunt

contrazise de actele depuse de către reclamant, care probează activitățile pe

care le-a desfășurat în funcția de consilier juridic în cadrul Primăriei Brașov,

iar lipsa deontologiei profesionale în lipsa unor dovezi concrete nu poate constitui

motiv de respingere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, recurenta Uniunea Avocaților din România, pentru motivele prevăzute de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în esență că în

mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere că investigarea aspectelor de

ordin moral se află în limitele de legalitate și că acest demers este

obligatoriu.

În perspectiva exercitării

profesiunii, se știe că avocatul va fi ținut și de îndeplinirea unor datorii de

ordin moral și deontologic, aflate și în reglementarea Statutului profesiei de avocat,

la ale cărei norme Legea nr. 51/1995 face frecvent trimitere.

A mai arătat că prin art. 29 din

statut, este reglementată procedura de primire în profesie, fie pe baza

dreptului dobândit în condițiile art. 16 alin. (1) sau a îndeplinirii

prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Astfel, un avocat raportor va

efectua investigațiile necesare „cu privire la moralitatea și demnitatea

solicitantului”.

La luarea deciziei de respingere a

cererii reclamantului au fost avute în vedere tocmai acele aspecte care țin de

conduita sa, astfel că nu poate fi reținut caracterul abuziv și discreționar al

măsurii dispuse.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen organizat conform

prevederilor acestei legi și a statutului profesiei.

Prin art. 16 alin. (2) lit. a), b)

și c) din aceiași lege se stabilește că poate fi primit în profesie, cu scutire

de examen, titularul diplomei de doctor în drept, licențiatul unei facultăți de

drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licență solicită

înscrierea ca avocat stagiar, precum și cel care înainte de solicitarea

înscrierii în profesia de avocat, a fost judecător, procuror sau notar, timp de

cel puțin 4 ani.

Din redactarea textelor de mai sus

rezultă că numai promovarea examenului dă naștere dreptului de a fi primit în

profesia de avocat, în timp ce pentru persoana aflată într-una din situațiile prevăzute

în art. 16 alin. (2) lit. a) b) și c), legea nu stabilește un drept ce prevede

posibilitatea de a fi primită în profesie, fără a mai supusă examinării, urmând,

însă, ca organele de conducere ale Uniunii Avocaților din România să decidă,

pentru fiecare caz în parte, dacă acordă sau nu, solicitantului, scutire de examen.

Totodată, Statutul profesiei de

avocat, prin art. 5, stabilește că toate cazurile de primire în profesie, cu

scutire de examen, sunt soluționate individual, urmând procedura avizării de către

Barou și a acordării scutirii de examen de către Comisia Permanentă.

Prin urmare, Statutul profesiei de

avocat instituie obligativitatea avizului prealabil al baroului la care se solicită

înscrierea, pentru acordarea scutirii de examen urmând a se avea în vedere acest

aviz.

În cauză însă, pentru reclamantul S.I.,

avizul acordat de Baroul Brașov a fost negativ, motivat de comportament necorespunzător,

jigniri și invective la adresa colegilor adversari și pregătire profesională

slabă.

Procedura primirii în profesie, reglementată

de art. 29 din Statutul profesiei de avocat, instituie raportul prezentat de un

avocat raportor care va efectua investigațiile necesare cu privire la

moralitatea și demnitatea solicitantului, în baza dispozițiilor art. 28 din

statut, iar în cazul reclamantului a fost înregistrată opoziția avocatului

consilier M.I.

În concluzie, avizul negativ și

decizia de respingere a cererii privind primirea în avocatură, cu scutire de examen,

au avut la bază aspectele negative privitoare la moralitatea și demnitatea

solicitantului, reprezentând condiții de ordin obiectiv.

Din acest motiv nu poate fi reținut

caracterul abuziv și discreționar al măsurii dispuse de pârât, instanța având a

cenzura deciziile Comisiei Permanente și ale Consiliului Uniunii Avocaților din

România, numai sub aspectul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Uniunea

Avocaților din România, reprezentată de Baroul Brașov și de Baroul Brașov, în

nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 103/F din 20 mai 2003 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată și admite cererea de intervenție

accesorie în interesul pârâtei, formulată de Baroul Brașov.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.