ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 658/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la Curtea de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și înregistrată

sub nr. 301/F/CA/2002 din 19 martie 2002, reclamantul S.I. a chemat în judecată

Consiliul U.A.R. și a solicitat ca în contradictoriu cu acest pârât, să se

dispună anularea deciziei nr. 8523 din 15 decembrie 2001, obligarea pârâtului

să emită o nouă decizie, prin care să fie primit în profesia de avocat, cu

scutire de examen, precum și obligarea aceluiași pârât, la 250.000.000 lei, cu

titlu de daune morale și cheltuieli de judecată.

A susținut reclamantul că deși

întrunește condițiile legale, cererea sa a primit aviz negativ din partea

Baroului de Avocați Brașov, aviz care a stat la baza respingerii de către

Consiliul U.A.R., a cererii sale, prin decizia nr. 8523 din 15 decembrie 2001.

În cauză, Baroul Brașov a formulat

cerere de intervenție accesorie în interesul U.A.R., actele emise de U.A.R. nu

pot fi atacate, potrivit procedurii instituite prin Legea nr. 29/1990, iar

Consiliul Uniunii nu are calitate procesuală.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 46/F din 14 mai

2002, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Consiliul U.A.R. A admis cererea de intervenție, a

respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că cererea de intervenție este întemeiată, conform art. 49

alin. (3) C. proc. civ., iar în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, a

motivat că U.A.R. fiind o uniune cu caracter profesional, deciziile sale nu se

impun prin atribute specifice puterii administrative, că în acest fel, calea de

urmat nu este aceea prevăzută de Legea nr. 29/1990, ci o acțiune de drept comun

la instanța competentă.

Concluzionând că astfel acțiunea

este inadmisibilă și susținând aceiași construcție a motivării, a reținut și

lipsa calității procesuale pasive a Consiliului U.A.R.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul care a criticat soluția, în sensul că în mod

greșit a fost admisă cererea de intervenție a Baroului Brașov, dar și pentru că

în mod nelegal s-a apreciat ca inadmisibilă, acțiunea, actele emise de U.A.R.

putând fi atacate după procedura Legii contenciosului administrativ, după cum a

apreciat ca fiind greșită, soluția, și în ceea ce privește lipsa calității

procesuale pasive a Consiliului U.A.R.

Analizând recursul sub aspectul

criticilor formulate și raportat la prevederile art. 304 C. proc. civ.,

instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor

expune:

În înțelesul prevederilor art. 1 din

Legea nr. 29/1990, Legea contenciosului administrativ, actele administrative

pot fi nu numai actele efectuate de organele administrative de stat, ci și

actele juridice efectuate de autoritățile ce au calitatea de organe

administrative și care sunt învestite prin lege să îndeplinească funcțiuni

administrative, funcțiuni în cadrul cărora îndeplinesc și adoptă acte juridice.

Esențial pentru a constata că un act

este administrativ în sensul Legii nr. 29/1990, este nu numai ca actul să fie

emis sau adoptat de la un organ al statului, ci de un organ de autoritate

administrativă, mai exact de la o organizare cuprinsă în sistemul de structuri,

stabilit pentru îndeplinirea nevoilor sociale și funcționare în acest scop, a

serviciilor publice, de asemenea manieră, încât printr-o oganizare cît mai

calificată, să fie satisfăcute aceste cerințe și să se poată interveni, atunci

când se impune cu măsuri pentru realizarea ordinii de drept, pentru menținerea

stării de legalitate, în cadrul competențelor de strictă aplicare stabilite

prin lege.

Sub aspectul celor expuse, U.A.R.,

formă organizatorică cu competențe și structură stabilite prin lege, privind

desfășurarea activității de avocatură, este cuprinsă și face parte din

autoritățile administrative, iar actele Uniunii sunt acte administrative.

Față de considerentele expuse, se

constată că instanța de fond a soluționat greșit excepția de inadmisibilitate a

acțiunii formulate de recurentul-reclamant, iar pe cale de consecință, Curtea

va admite recursul, se va casa sentința recurată cu nr. 46/F/2002 și în temeiul

art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță,

care va analiza celelalte motive de recurs, ce pot fi invocate de părți, ca

apărări, urmând a fi introdusă în cauză, U.A.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.I.,

împotriva sentinței nr. 46/F din 14 mai 2002, a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2003.