ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1128/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2274 din 22 august 2001, la Tribunalul Brașov, reclamantul C.D. a solicitat pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și Baroul Brașov, obligarea acestora la primirea sa în profesia de avocat, înscrierea în tabloul anual al avocaților Baroului Brașov, ca avocat definitiv, cu scutire de examen. Statuând asupra naturii raportului juridic dedus judecății, prin sentința civilă nr. 1706 din 3 decembrie 2001, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței materiale a instanței, declinând competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ.

Instanța învestită cu soluționarea litigiului, analizând natura juridică a actului atacat, a apreciat că Uniunea Avocaților din România, ca asociație profesională cu scop nelucrativ, nu poate fi incorporată în categoria autorităților publice definite de art. 48 din Constituție sau cu atât mai mult, în rândul autorităților administrative, astfel încât actele acesteia să fie supuse controlului instanțelor de contencios administrativ. Prin sentința nr. 5/F din 21 ianuarie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 29/1990 și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că temeinicia și legalitatea actelor emise de Uniunea Avocaților din România și de barou, poate fi cenzurată pe calea dreptului comun, cu consecință asupra competenței materiale și teritoriale a instanțelor.

Recursul declarat împotriva acestei soluții, de reclamant, a fost admisă de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3307 din 7 noiembrie 2002, care a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre judecare, aceleiași instanțe, cu motivarea că barourile și Uniunea Avocaților din România sunt autorități administrative, iar actele lor sunt acte administrative, cenzurabile de instanța de contencios administrativ. Judecând în fond după casare, Curtea de Apel Brașov, prin sentința nr. 6/F din 7 februarie 2003, a respins excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ. A respins acțiunea în contencios formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Avocaților din România și Baroul Brașov.

În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a introdus acțiunea în termen, respectiv la data de 21 august 2001, potrivit ștampilei poștei aplicată la data predării actului de procedură, la oficiul poștal Zărnești. Pe fond, s-a reținut că atât cererile reclamantului, cât și deciziile organelor de conducere ale avocaților, au avut în vedere admiterea înscrierii la examenul de primire în profesia de avocat, situație față de care, solicitarea primirii directe în profesia de avocat, cu scutire de examen și înscrierea în tabloul anual al avocaților Baroului Brașov, ca avocat definitiv, în acțiunea adresată instanței judecătorești, excede obiectul demersurilor necontencioase.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs, reclamantul C.D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că, deși pe cererea adresată Baroului Brașov, pentru primirea în profesia de avocat, a menționat că solicită înscrierea la examen, și-a păstrat intenția de a ataca prevederile Legii nr. 51/1995, pe temei de constituționalitate; că avizul negativ al Baroului Brașov s-a datorat formulării plângerilor penale împotriva sa, deși parchetul a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, refuzându-se în fapt primirea sa în avocatură, indiferent de formă. Verificând cauza, în funcție de recursul formulat, cât și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Reclamantul a cerut Baroului Brașov, prin cererea înregistrată sub nr. 295 din 11 octombrie 2000, primirea în profesia de avocat, cu scutire de stagiu, adăugând în finalul cererii că solicită admiterea înscrierii la examen. Uniunea Avocaților din România a comunicat reclamantului, cu adresa nr. 2624 din 8 noiembrie 2000, respingerea cererii de înscriere la examenul de intrare în profesia de avocat, în sesiunea 16 - 22 noiembrie 2000, iar prin decizia nr. 8218 din 16 decembrie 2000, Consiliul Uniunii Avocaților din România a respins cererea de reexaminare privind înscrierea reclamantului la examenul de intrare în profesie, urmare a avizului negativ al Baroului Brașov, întrucât s-au formulat împotriva reclamantului C.D., plângeri penale având ca obiect, exercitarea de acesta fără drept, a profesiei de avocat.

Se reține că în raport cu prevederile Legii nr. 51/1995, în forma dinaintea modificărilor survenite prin Legea nr. 231/2000, care prevedea în mod expres, în art. 14, situațiile în care se poate face primirea în profesie, cu scutire de examen, reclamantul nu se încadrează în nici una din aceste situații derogatorii. Față de solicitarea reclamantului, direct prin acțiune, a aprobării primirii sale în profesia de avocat, cu scutire de examen, corect instanța de fond, apreciind probele administrate, a respins acțiunea în contencios administrativ Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței nr. 6/F din 7 februarie 2003, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2004.