ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.04.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2657/2005

HOTĂRÂRE
05.04.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2657/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

17 iulie 2000 a Tribunalului Constanța a fost admisă în parte acțiunea în

revendicare (înregistrată la 17 februarie 1999) a reclamantelor C.N. și G.M.,

iar pârâții Consiliul local Eforie, Spitalul Municipal Constanța și Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați să lase în

proprietatea și posesia reclamanților imobilul situat în Eforie Sud, compus din

teren, 342 mp și construcție duplex 65,88 mp.

Apelul Consiliului Local Eforie a

fost respins prin decizia civilă nr. 48 din 14 martie 2003 a Curții de Apel

Constanța, ca și cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de Ș.M.,

cu motivarea că:

- preluarea s-a făcut prin

raționalizarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, încălcându-se art. II din

decret, proprietarul bunului fiind exceptat (intelectual pensionar);

- restituirea, în natură, este

obligatorie conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar

- prin norma din art. 16 al legii

imobilul nu este exceptat de la restituire, întrucât este dat în folosința unei

cabinet individual.

Contra deciziei a declarat apel

Consiliul local Eforie, susținând, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

că:

- imobilul a fost preluat cu titlu

valabil, întrucât autorul reclamanților, deși pensionar, avea mai multe

imobile, iar „arhitectura imobilului revendicat indică destinația sa,

exploatarea prin încheiere”;

- reclamanții nu au uzat de calea

legală pentru a ataca naționalizarea;

- imobilul face parte din domeniul

public al proprietății și, totodată, este exceptat de la restituire, fiind

ocupat de unități bugetare de sănătate și utilizat în interes public.

Reclamanții au probat calitatea de

titulari ai dreptului la retrocedare, cât și faptul că autorul lor a fost

proprietarul imobilului de la care s-a efectuat preluarea de stat în baza art.

I din Decretul nr. 92/1950.

Probele atestă neechivoc o altă

situație de fapt decât cea relevată în motivele de recurs, ca și în apel, de

către recurent, care, însă, nu deține bunul revendicat.

Într-adevăr, preluarea s-a făcut cu

încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, întrucât titularul spațiului era

pensionar intelectual, exceptat de la naționalizare. Susținerile din recurs

relative la proprietatea autorului asupra mai multor locuințe și destinația

dată imobilului în litigiu, de exploatare prin închiriere, sunt simple

afirmații ori supoziții în afara cadrului probator.

Chiar dacă acțiunea în revendicare

se întemeiază pe dispozițiile art. 480 C. civ., pe parcursul judecării

procesului a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 (14 februarie 2001), care

prevede că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află

în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii

de restituire și libere de orice sarcini” [art. 9 alin. (1)].

Potrivit art. 16 alin. (1) din

aceeași lege, text invocat în recurs, „în situația imobilelor ocupate de

unități bugetare din învățământ, sănătate – foștilor proprietari li se acordă

măsuri reparatorii prin echivalent”, iar alin.4 al textului prevede că

„Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu

valabil”, litigiile urmând a se soluționa, potrivit dreptului comun, cu

celeritate”[alin. (5)].

În speță, cum corect a reținut

instanța de apel, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, iar, pe de altă

parte, în prezent nu este deținut și utilizat de o unitate bugetară de

sănătate, ci de un cabinet medical individual, în baza unui contract de

comodat.

De altfel, unitatea de sănătate

bugetară, pârâtul Spitalul Municipal Constanța nu a atacat cu apel sentința și

nici cu recurs decizia instanței de apel.

Respinge recursul formulat de pârâții

Consiliul Local al orașului Eforie și Orașul Eforie prin primar împotriva

deciziei nr. 48/C din 14 mai 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4478/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții C.R.I., M.P. și M.A.B. au contestat dispoziția nr. 3097 din 30
ÎCCJ 2004-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1275/2004
Generale a Muncii, ceea ce nu a avut însă drept consecință pierderea dreptului de proprietate de către titulari asupra bunurilor respective. Imobilul în litigiu a fost trecut în mod succesiv în folosința mai multor persoane juridice, ultima
ÎCCJ 2005-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 15335 din 19 octombrie 1998, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza privind pe recla
ÎCCJ 2010-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2463/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanța la data de 02 octombrie 2006, reclamanții B.F.N. și B.S.D. au învestit instanța în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Eforie și
ÎCCJ 2004-11-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6684/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 4 iulie 2001, B.F.N. și B.Ș.D., au solicitat Primăriei Eforie Sud în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în
Sursă