ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2463/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanța la data de 02 octombrie 2006, reclamanții B.F.N. și B.S.D. au învestit instanța în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Eforie și Primăria Orașului Eforie, cu soluționarea contestației împotriva dispoziției nr. 344 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul Orașului Eforie, solicitând anularea dispoziției si obligarea paraților la restituirea în natură a imobilului teren, în suprafața de 627 mp, reprezentând lotul 122 din Parcela Euforia Spitalelor Civile București.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că sunt succesorii defunctului B.L., în baza certificatului de moștenitor nr. 712 din 24 decembrie 1970, autorul lor fiind proprietarul imobilului ce a făcut obiectul notificării și care a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 111/1951, iar prin notificarea nr. 332 din 04 iulie 2001 reclamanți au solicitat Primăriei Orașului Eforie Sud, restituirea imobilului compus din teren în suprafață de 627 mp.

Prin dispoziția nr. 344 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul Orașului Eforie s-a respins cererea reclamanților de restituire în natură a terenului, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării imobilului în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001, dispoziție care, în opinia reclamanților, este nelegală, deoarece din actele dosarului rezultă că imobilul a figurat în evidențele fiscale ale Orașului Eforie până în anul 1950. In drept, au fost invocate dispozițiile art. l alin. (1), art. 3, art. 6 alin. (1), art.7, art. 10 alin. (3) 1 , art. 2l și art. 22 din Legea nr. 10/2001 Prin sentința civilă nr. 169 din 09 februarie 2009, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis acțiunea reclamanților, a fost anulată, pe cale de consecință, dispoziția nr. 344 din 08 septembrie 2006; s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, pârâții fiind obligați să restituie reclamanților, în natură, imobilul compus din teren în suprafață de 627 mp - lotul 122 din parcelarea Euforia Spitalelor Civile, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V.T.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții B.F.N. și B.S.D. au notificat, în calitate de moștenitori legali ai defunctului B.L. și în condițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Primăria Orașului Eforie, solicitând restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 627 mp. Prin dispoziția nr. 344 din 08 septembrie 2006, Primarul Orașului Eforie a respins notificarea pe considerentul că nu s-a făcut dovada preluării imobilului în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001, nefiind astfel incident art. 3 alin. (1) lit. a) din lege.

Instanța de fond a reținut că, reclamanții s-au legitimat procesual, ca moștenitori legali ai defunctului B.L., prin certificatul de moștenitor nr. 712 din 24 decembrie 1970, precum și prin titlul de proprietate al autorului lor (actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 31621 din 28 decembrie 1923 de Tribunalul Ilfov și înscris în registrul de transcripțiuni sub nr. 74 din 15 ianuarie 1924, prin care tatăl reclamanților, B.L., a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 627 mp în localitatea Eforie reprezentat inițial de lotul 747, schimbat ulterior prin acordul părților, cu lotul 122 ). A mai reținut instanța de fond că, deși nu există o hotărâre/act administrativ de preluare în patrimoniul statului, în măsura în care imobilul se regăsește după anul 1962 în posesia și administrarea autorității locale - care a și dispus cu privire la acesta prin darea lui în folosință Confederației Naționale a Sindicatelor din România - există o prezumție relativă de preluare abuzivă, conform art. 22 1 din Legea nr. 10/2001, care nu a fost răsturnată de către pârâți, iar prin aplicarea principiului general de drept al reparării în natură a prejudiciului, instanța de fond a apreciat că este posibilă în speță, restituirea în natură.

S-a avut în vedere că, potrivit probelor administrate în cauză în prezent, acest lot este inclus în suprafața de 17.475 mp atribuită cu titlu de folosință către Confederația Națională a Sindicatelor din România conform deciziei nr. 273 din 25 iunie 1991, pentru construirea unui obiectiv social-cultural, respectiv extindere bază tratament; că din suprafața totală de 627 mp este afectată de această lucrare (a cărei execuție este întreruptă) numai 414 mp, fiind executați doar stâlpii de susținere până la nivelul parterului proiectat. S-a stabilit că, în cauză, există posibilitatea restituirii în natură a întregului imobil, fiind îndeplinită cerința de „lucrare aprobată abandonată" câtă vreme probatoriul administrat relevă faptul că lucrarea care afectează acest lot - deși aprobată încă din anul 1991 - a rămas la stadiul de subsol, fiind executați doar stâlpi ai structurii de rezistență până la nivelul parterului proiectat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, pârâții Primarul orașului Eforie și Primăria orașului Eforie, invocând faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților, precum și preluarea abuzivă a mobilului de către stat. Apelanții au susținut că, simplul fapt al prezentării titlului de proprietate al autorului lor nu constituie o condiție suficientă pentru a se legitima în această calitate, fiind necesară prezentarea de extrase de pe cartea funciară, a istoricului de rol fiscal, a procesului-verbal întocmit cu ocazia preluării, precum și, în general, orice act care emană de la o autoritate a vremii și care atestă, direct ori indirect, că bunul aparținea lui B.L.

S-a arătat că în acest context, în baza evidențelor fiscale deținute, începând cu anul 1940, lotul 122 din parcelarea Eforia Spitalelor Civile nu se regăsește înscris pe numele lui B.L., astfel cum rezultă din adresa nr. 204 din 31 mai 2007 a Direcției Financiare din cadrul primăriei, fapt care este de natură să creeze un dubiu în legătură cu calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001. Cu privire la posibilitatea restituirii în natură a acestui teren, apelanții-pârâți au arătat că instanța de fond nu a realizat o analiză temeinică asupra gradului de ocupare a acestuia, fiind ignorată împrejurarea că există o construcție, chiar și începută și nefinalizată.

S-a susținut că necontinuarea lucrărilor inițiate de câtre Confederația Națională a Sindicatelor din România nu înseamnă că lucrarea a fost abandonată, fiind necesare demersuri pentru a se clarifica situația stadiului construcției în curs de executare. S-a apreciat că soluția reținută de instanța de fond este greșită, fiind contrară prevederilor pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 care stabilesc obligația verificării amenajărilor de utilitate publică; ori, din acest punct de vedere, soluția statuată prin dispoziția contestată este legală, câtă vreme existența construcției pe terenul pretins împiedică restituirea lui în natură.

In motivele de apel s-a invocat deopotrivă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Eforie, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 215/2001, menționându-se în susținerea acestui motiv de apel că „unitate deținătoare'' în concepția Legii nr. 10/2001, este unitatea administrativ-teritorială. Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției tribunalului, apreciindu-se că Primăria Eforie are calitate procesuală pasivă, întrucât restituirea, ca și respingerea notificării se realizează de către primarul localității, cea care deține în patrimoniu bunul fiind primăria.

S-a apreciat, totodată, că în speță s-a făcut pe deplin dovada calității lor de persoane îndreptățite și a faptului că bunul a fost preluat abuziv, aspect care reiese de altfel din adresa 1686 din 12 martie 1998. Prin decizia civilă nr. 196/C din 14 septembrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Primarul orașului Eforie și Primăria orașului Eforie împotriva sentinței civile nr. 169 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B.F.N., B.S.D.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de către pârâți, întrucât în mod corect prima instanță a reținut faptul că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, aceștia fiind succesorii autorului B.L. conform certificatului de moștenitor nr. 712 din 24 decembrie 1970 eliberat de fostul Notariat de Stat, Sector 2 București, cel care a deținut în proprietate imobilul aflat în litigiu, conform titlului de proprietate autentificat sub nr. 31621 din 28 decembrie 1923 de către Tribunalul Ilfov și înscris în registrul de transcripțiuni sub nr. 74 din 15 ianuarie 1924, respectiv un teren în suprafață de 627 mp reprezentând lotul nr. 122 din parcelarea Eforia Spitalelor Civile București.

S-a respins și critica referitoare la soluția de restituire în natură a terenului afectat de lucrări de construcție chiar nefinalizate, întrucât autoritatea locală nu a dovedit că a fost solicitat și acordat un nou act administrativ pentru prelungirea perioadei de finalizare potrivit Legii nr. 10/2001 a obiectivului „Extindere capacitate existentă la Complexul de odihnă și tratament al sindicatelor Eforie Nord”.

Motivul de apel având ca obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Eforie s-a constatat, de asemenea, că este nefondat, întrucât forma inițială a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării și republicării conform Legii nr. 247/2005, stabilea fără echivoc faptul că, primăriile se constituie în autorități deținătoare pentru imobilele aflate în patrimoniul localităților și că, prin derogare de la art. 91 din Legea nr. 215/2001, acesteia urma a-i fi înaintată notificarea, primarul acționând în calitate de autoritate executivă.

Împotriva deciziei respective, la data de 29 octombrie 2009, în termen legal, au declarat recurs pârâții Primarul orașului Eforie și Primăria orașului Eforie, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în tot, în sensul respingerii contestației formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 344 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul orașului Eforie. În drept, au invocat motivul de casare prevăzut în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs au susținut în primul rând faptul că, instanța de apel nu a analizat motivul de apel prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Eforie, restituirea în natură sau prin echivalent realizându-se numai prin dispoziția primarului, primăria ca instituție neavând nicio competență în acest sens.

Pe fondul cauzei, s-a criticat decizia recurată sub următoarele aspecte: în mod greșit s-a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, întrucât aceștia nu au dovedit că autorul lor era titularul dreptului de proprietate asupra terenului solicitat la momentul preluării abuzive de către stat; în mod greșit a apreciat instanța de apel că imobilul aflat în litigiu se află sub incidența Legii nr. 10/2001, nedovedindu-se faptul că acesta ar fi fost preluat abuziv de către stat, cât și în ceea ce privește modalitatea de restituire a terenului, susținându-se că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (4) din aceeași lege, terenul solicitat făcând parte din suprafața de 17.475 mp teren acordat cu titlu de folosință Confederației Naționale a Sindicatelor din România, conform Deciziei nr. 273 din 25 iunie 1991,în vederea extinderii bazei de tratament existente.

La data de 4 martie 2010, intimații-reclamanți B.F.N. și B.S.D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârâți, ca fiind nefondat. Analizând recursul declarat de către pârâți prin prisma motivului de modificare invocat, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat și-l va respinge, avându-se în vedere considerentele ce vor urma: Astfel, este neîntemeiat primul motiv de recurs invocat, întrucât sunt eronate susținerile recurenților potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei orașului Eforie, precum și faptul că primăria locală nu are calitate procesuală pasivă în cadrul procesual al Legii nr. 10/2001.

Aceasta, întrucât Curtea de Apel Constanța, prin decizia recurată, în considerentele arătate la pag. 5, penultimul alineat, a analizat excepția respectivă și a motivat pe larg, respingerea acesteia. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că obligația restituirii imobilelor preluate de stat în mod abuziv revine primăriei care deține bunul, astfel încât această entitate are calitate procesuală pasivă, în cadrul procesual al Legii nr. 10/2001, raportul juridic născându-se între cele două părți, „persoana îndreptățită” la restituire care are calitate procesuală activă și „unitatea deținătoare” care are calitate procesuală pasivă.

Sunt nefondate și celelalte motive de recurs întrucât reclamanții , în calitate de moștenitori ai autorului B.L., proprietar al imobilului solicitat, au făcut dovada, în raport de probele administrate în cauză, atât a calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 cât și a preluării abuzive a imobilului aflat în litigiu, de către stat. Astfel, înscrisurile depuse la dosar denotă faptul că autorul B.L. a cumpărat terenul respectiv în baza unui titlu translativ de proprietate și a figurat în evidențele fiscale ale primăriei locale până în anul 1950, astfel încât imobilul aflat în litigiu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, fiind preluat de către stat în perioada de referință de aplicare a acestei legi.

Prin urmare, în condițiile în care reclamanții au depus acte doveditoare ale proprietății și ale calității de moștenitori legali prin prisma dispozițiilor art. 23.1 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, aceștia nu mai trebuie să depună și alte acte doveditoare prin prisma dispozițiilor arătate la art. 23.1 lit. d), din aceleași Norme Metodologice.

În același timp, în mod întemeiat s-a reținut că imobilul solicitat se află în prezent în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, existând o prezumție în acest sens, în condițiile în care Consiliul Local a dispus acordarea unei suprafețe de teren de aproximativ 17.000 mp, din care face parte terenul în litigiu, către Confederația Națională a Sindicatelor din România, în vederea realizării obiectivului de investiții „Extindere capacitate existentă la Complexul de odihnă și tratament al sindicatelor Eforie Nord”: În sprijinul aceleiași idei pledează și prevederile art. 1 lit. e) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, faptul că imobilul ce face obiectul procedurii de restituire se regăsește în patrimoniul statului sau al unității administrativ-teritoriale.

Intimații-recurenți nu au făcut dovada contrară, în sensul răsturnării acestei prezumții relative, astfel încât sunt nefondate susținerile acestora potrivit cărora, sarcina probei nu le revenea lor, ci reclamanților, precum și faptul că răsturnarea prezumției ar implica proba unui fapt negativ. Și ultimul motiv de recurs este neîntemeiat în condițiile în care instanțele au dispus restituirea în natură a terenului solicitat, dând eficiență principiului prevalenței restituirii în natură, instituit de Legea nr. 10/2001 prin prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9. În acest sens, s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate”.

În cauză, prin Decizia nr. 273 din 25 iunie 1991, suprafața de 17.475 mp a fost atribuită cu titlu de folosință către Confederația Națională a Sindicatelor din România în vederea construirii unui obiectiv social-cultural, respectiv extinderea bazei de tratament, însă lucrarea a fost abandonată încă din anul 1991, în stadiul de subsol, iar lucrările nu au mai continuat, astfel încât, în mod întemeiat, s-a dispus restituirea în natură. În consecință, se constată că nu subzistă motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâți se privește ca fiind nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Primarul orașului Eforie, Primăria orașului Eforie împotriva deciziei nr. 196C din 14 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.