ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4478/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2

octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții C.R.I., M.P. și

M.A.B. au contestat dispoziția nr. 3097 din 30 august 2002 emisă de Spitalul

Clinic de Recuperare Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord, prin care li

s-a respins în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în

natură a imobilului situat în Eforie Nord, ce a aparținut autorului lor, M.D.B.

Prin sentința civilă nr. 363 din 19

martie 2003, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis contestația, a dispus

anularea dispoziției atacate, cu consecința restituirii în natură către

reclamanți a vilei Zefirul.

În motivarea soluției adoptate,

instanța a reținut că reclamanții și-au justificat calitatea de persoană

îndreptățită, precum și preluarea abuzivă a imobilului de către stat, care l-a

naționalizat de la M.A., deși aparținea, prin donație încheiată la 24 februarie

1948, ing. A.D.M.

Ca atare, văzând că imobilul nu a

fost înscris pe lista celor aparținând unităților sanitare de interes public

național, s-a constatat că invocarea de către pârâtă a art. 16 din Legea nr.

10/2001 nu este justificată, lipsa valabilității titlului statului fiind

constatată și anterior, prin sentința civilă nr. 44/2000 a Tribunalului

Constanța, în cadrul unui litigiu de drept comun purtat între aceleași părți

pentru revendicare.

În plus, din probele administrate, a

reținut că destinația prezentă a imobilului este aceea de casă de oaspeți, iar

nu de cazare a pacienților aflați în tratament la sanatoriu.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost respins de Curtea de apel Constanța care în motivarea

deciziei civile nr. 76 din 1 iulie 2003 a reținut că nu sunt întrunite în cauză

cerințele art. 16 din Legea nr.10/2001, modificată prin O.G. nr. 184/2002

pentru respingerea cererii de restituire în natură formulată de persoanele

îndreptățite.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs pârâta, care a invocat motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Se susține în esență că Spitalul

Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord nu are

calitate procesual pasivă, întrucât imobilul se află în administrarea

Ministerului Sănătății și Familiei.

Se mai susține că i s-a încălcat

dreptul de apărare de către instanța de apel, care nu le-a acordat termen

pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de intimații-reclamanți.

Prin întâmpinare, aceștia din urmă

au solicitat respingerea recursului, învederând că decizia recurată a fost deja

executată.

Analizând recursul și ansamblul dosarelor

atașate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., (în redactarea de la data promovării căii de atac) casarea unei hotărâri

se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Iar conform art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În speță, prin invocarea acestor

texte reclamanții susțin că la Curtea de apel li s-a încălcat dreptul de

apărare.

Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc.

civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată.

În speță, apelanta a expediat la 16

iunie 2003 un fax Curții de apel, prin care a motivat cererea pentru lipsă de

apărare prin concediul de odihnă al consilierului juridic. Cererea nu a fost

însoțită de nici o dovadă.

Intimații-reclamanți au formulat în

termenul legal întâmpinare la cererea de apel. Legea nu prevede obligativitatea

comunicării întâmpinării către apelant, care are obligația, ca promotor al căii

de atac, să se intereseze de soarta dosarului.

Ca atare, în speță nu s-a constatat

nici o nelegalitate care să atragă nulitatea hotărârii pronunțate. De aceea,

primul motiv de recurs este nefondat.

Cu privire la pretinsa lipsă a

calității procesual pasive, invocată pentru prima dată în recurs, aceasta este

evident nefondată. Pe tot parcursul litigiului, la fond și în apel, recurenta a

formulat apărări de fond, susținând că vila pretinsă, ce a aparținut autorului

reclamanților, este folosită cu destinația secție sanatorială sezonieră.

Ca atare, nici acest motiv de recurs

nu este întemeiat, urmând a fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare

de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Eforie

Nord împotriva deciziei nr. 76 C din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.