ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5397/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 11908 din 29 noiembrie 2000, pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanții S.I.D. și C.E.A. au chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SA Eforie Sud, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâta să se constate dreptul de proprietate asupra hotelului A., situat în Eforie Sud, amplasat pe parcela nr. 31 și 37. S-a susținut că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 300 mp, situat în Eforie Sud, parcela 31 și a terenului în suprafață de 300 mp situat în Eforie Sud, parcela 37, în baza sentinței civile nr. 5305 din 13 aprilie 1998 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia civilă nr. 9637/1999 a Tribunalului Constanța și irevocabilă prin decizia civilă nr. 560 din 10 aprilie 2000 a Curții de Apel Constanța.

S-a mai susținut că, pe terenul proprietatea reclamanților, s-a aflat o construcție, respectiv vila M., proprietatea reclamanților, construcție ce a fost demolată și că în prezent pe acest teren se află hotelul A. aparținând pârâtei SC C.S. SA, construcție care, prin accesiune imobiliară este în proprietatea reclamanților, urmând ca aceștia să înapoieze constructorului valoarea materialelor și prețul muncii. S-a învederat că, întrucât vila proprietatea reclamanților a fost demolată și înlocuită cu o altă construcție, se solicită a se compensa valoarea acestei construcții cu valoarea materialelor și a manoperei pentru hotelul A. cuvenită constructorului. La dosarul cauzei s-au depus sentința civilă nr. 5305/1998 a Judecătoriei Constanța și decizia civilă nr. 965/1999 a Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 176 din 10 ianuarie 2001, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și în temeiul dispozițiilor art. 158 C. proc. civ. s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 764/2001. În cursul soluționării procesului, reclamanta C.E.A. a decedat, unicul moștenitor al acesteia fiind M.A.B., cu privire la care s-a dispus introducerea în cauză, aspecte probate cu certificatul de deces al reclamantei și certificatul de moștenitor nr. 8 din 9 martie 2001, emis de Biroul Notarului Public P.M.T.

Prin sentința civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis excepția inadmisibilității acțiunii având ca obiect plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea imobilului construcție hotel A. situat în orașul Eforie, prin compensare cu despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilului cunoscut sub denumirea vila M., demolat și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții S.I.D. și M.A.B. în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SA. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, întrucât prin acțiunea formulată se solicită plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea imobilului construcție hotel A. situat în orașul Eforie, prin compensare cu despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilului cunoscut sub denumirea vila M. demolat, litigiul nu poate fi soluționat pe dreptul comun, ci în procedura instituită de Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei tribunalului, au formulat apel S.I.D. și M.A.B. În motivarea apelului, aceștia au susținut nelegalitatea și netemeinicia deciziei pronunțate de Tribunalul Constanța, menționând pe de o parte faptul că această instanță nu a ținut seama de obiectul acțiunii, care era constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate de pârâta SC C.S. SA, iar pe de altă parte faptul că acțiunea nu poate fi rezolvată în baza Legii nr. 10/2001, întrucât pe această cale nu se poate da o rezolvare în condițiile în care există deja o hotărâre judecătorească de revendicare. Prin decizia civilă nr. 8/C din 22 ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis apelul, a desființat sentința civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul cererii cu care a fost investită.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că față de faptul că prin acțiune s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra hotelului A. situat în Eforie Sud, amplasat pe parcelele nr. 31 și 37, temeiul juridic reprezentându-l dispozițiile art. 492 – 494 C. civ., dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune, în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că litigiul nu poate fi soluționat pe dreptul comun, ci în procedura instituită de Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei civile nr. 8/C din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța a declarat recurs pârâta SC C.S. SA, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând în esență următoarele: - SC C.S. SA are calitatea de proprietar asupra hotelului A.; - hotelul este edificat pe 6 loturi, deci numai o parte a acestuia este situat pe loturile 31 și 37 și nu cum pretind reclamanții; - instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanții au invocat existența unui drept de proprietate asupra unui imobil demolat înainte de construcția hotelului A., în timp ce hotărârea instanței de apel este nelegală, aceasta cuprinzând aspecte contradictorii în ceea ce privește aprecierea obiectului acțiunii; - în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Recursul este fondat pentru motivul de ordine publică invocat și pus în discuția părților conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Acest motiv de ordine publică se referă la încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. care statuează că „în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă”. Având în vedere că Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001, admițând excepția inadmisibilității acțiunii civile, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții S.I.D. și M.A.B., instanța de apel găsind apelul întemeiat, avea obligația să evoce ea însăși fondul conform dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Cum în cauză acest lucru nu s-a întâmplat, recursul urmează a se admite, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, în vederea judecării procesului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC C.S. SA împotriva deciziei civile nr. 8/C din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța. Casează această decizie și trimite cauza Curții de Apel Constanța pentru judecarea procesului pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2004.