ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5397/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

11908 din 29 noiembrie 2000, pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanții

S.I.D. și C.E.A. au chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SA Eforie Sud,

solicitând ca, în contradictoriu cu pârâta să se constate dreptul de

proprietate asupra hotelului A., situat în Eforie Sud, amplasat pe parcela nr.

31 și 37.

S-a susținut că reclamanții sunt

proprietarii terenului în suprafață de 300 mp, situat în Eforie Sud, parcela 31

și a terenului în suprafață de 300 mp situat în Eforie Sud, parcela 37, în baza

sentinței civile nr. 5305 din 13 aprilie 1998 a Judecătoriei Constanța,

definitivă prin decizia civilă nr. 9637/1999 a Tribunalului Constanța și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 560 din 10 aprilie 2000 a Curții de Apel Constanța.

S-a mai susținut că, pe terenul

proprietatea reclamanților, s-a aflat o construcție, respectiv vila M.,

proprietatea reclamanților, construcție ce a fost demolată și că în prezent pe

acest teren se află hotelul A. aparținând pârâtei SC C.S. SA, construcție care,

prin accesiune imobiliară este în proprietatea reclamanților, urmând ca aceștia

să înapoieze constructorului valoarea materialelor și prețul muncii.

S-a învederat că, întrucât vila

proprietatea reclamanților a fost demolată și înlocuită cu o altă construcție,

se solicită a se compensa valoarea acestei construcții cu valoarea materialelor

și a manoperei pentru hotelul A. cuvenită constructorului.

La dosarul cauzei s-au depus

sentința civilă nr. 5305/1998 a Judecătoriei Constanța și decizia civilă nr.

965/1999 a Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 176 din 10

ianuarie 2001, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a

acestei instanțe și în temeiul dispozițiilor art. 158 C. proc. civ. s-a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța,

cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 764/2001.

În cursul soluționării procesului,

reclamanta C.E.A. a decedat, unicul moștenitor al acesteia fiind M.A.B., cu

privire la care s-a dispus introducerea în cauză, aspecte probate cu

certificatul de deces al reclamantei și certificatul de moștenitor nr. 8 din 9

martie 2001, emis de Biroul Notarului Public P.M.T.

Prin sentința civilă nr. 605 din 3

septembrie 2001, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis excepția

inadmisibilității acțiunii având ca obiect plata de despăgubiri civile

reprezentând contravaloarea imobilului construcție hotel A. situat în orașul

Eforie, prin compensare cu despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilului

cunoscut sub denumirea vila M., demolat și a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamanții S.I.D. și M.A.B. în contradictoriu cu pârâta SC C.S.

SA.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că, întrucât prin acțiunea formulată se solicită plata

despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea imobilului construcție hotel

A. situat în orașul Eforie, prin compensare cu despăgubirile reprezentând

contravaloarea imobilului cunoscut sub denumirea vila M. demolat, litigiul nu

poate fi soluționat pe dreptul comun, ci în procedura instituită de Legea nr.

10/2001.

Împotriva deciziei tribunalului, au

formulat apel S.I.D. și M.A.B.

În motivarea apelului, aceștia au

susținut nelegalitatea și netemeinicia deciziei pronunțate de Tribunalul

Constanța, menționând pe de o parte faptul că această instanță nu a ținut seama

de obiectul acțiunii, care era constatarea dreptului de proprietate asupra

construcției edificate de pârâta SC C.S. SA, iar pe de altă parte faptul că

acțiunea nu poate fi rezolvată în baza Legii nr. 10/2001, întrucât pe această

cale nu se poate da o rezolvare în condițiile în care există deja o hotărâre

judecătorească de revendicare.

Prin decizia civilă nr. 8/C din 22

ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis apelul, a desființat sentința

civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța și a trimis cauza

spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul cererii cu care a fost

investită.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că față de faptul că prin acțiune s-a solicitat

constatarea dreptului de proprietate asupra hotelului A. situat în Eforie Sud,

amplasat pe parcelele nr. 31 și 37, temeiul juridic reprezentându-l

dispozițiile art. 492 – 494 C. civ., dobândirea dreptului de proprietate prin

accesiune, în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea cu

motivarea că litigiul nu poate fi soluționat pe dreptul comun, ci în procedura

instituită de Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile nr. 8/C

din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța a declarat recurs pârâta SC

C.S. SA, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând în esență următoarele:

- SC C.S. SA are calitatea de

proprietar asupra hotelului A.;

- hotelul este edificat pe 6 loturi,

deci numai o parte a acestuia este situat pe loturile 31 și 37 și nu cum

pretind reclamanții;

- instanța de fond a reținut în mod

corect că reclamanții au invocat existența unui drept de proprietate asupra

unui imobil demolat înainte de construcția hotelului A., în timp ce hotărârea

instanței de apel este nelegală, aceasta cuprinzând aspecte contradictorii în

ceea ce privește aprecierea obiectului acțiunii;

- în speță, sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul este fondat pentru motivul

de ordine publică invocat și pus în discuția părților conform dispozițiilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Acest motiv de ordine publică se

referă la încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. care

statuează că „în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de

chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel,

găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va

judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă”.

Având în vedere că Tribunalul

Constanța, prin sentința civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001, admițând

excepția inadmisibilității acțiunii civile, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamanții S.I.D. și M.A.B., instanța de apel găsind apelul

întemeiat, avea obligația să evoce ea însăși fondul conform dispozițiilor art.

297 alin. (1) C. proc. civ.

Cum în cauză acest lucru nu s-a

întâmplat, recursul urmează a se admite, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare

la instanța de apel, în vederea judecării procesului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta SC C.S.

SA împotriva deciziei civile nr. 8/C din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel

Constanța.

Casează această decizie și trimite cauza

Curții de Apel Constanța pentru judecarea procesului pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie

2004.