ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 831/2004

Asupra contestației în anulare și a cererii de revizuire, conexă: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, a respins recursul declarat de pârâta, SC E.S. SRL Călărași, împotriva deciziei nr. 108 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Decizia menționată a fost atacată de SC E.S. SRL, atât cu contestație în anulare, cât și cu revizuire. Constatând îndeplinite condițiile art. 164 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a dispus, la termenul din 4 noiembrie 2003, conexarea dosarului nr. 601/2003 la dosarul nr. 537/2003, pentru a fi soluționate deodată cele două căi extraordinare de atac.

Cu privire la contestația în anulare. Temeiul de drept pe care s-a întemeiat contestația în anulare este art. 318 C. proc. civ., invocându-se în fapt: nepronunțarea instanței de recurs asupra unor motive privind nulitatea contractului de asigurare facultativă de garanție nr. 1728 din 9 august 1996, decurgând din învestirea lui cu formă executorie, deși nu a fost încheiat în formă autentică; - necercetarea motivelor în baza cărora sentința civilă nr. 689/1999 a Tribunalului Ialomița este o hotărâre ilegală, fiind adevărat, totuși, că nu a formulat cerere reconvențională și nu a invocat nulitatea contractului de asigurare; - necontestarea faptului că, prin decizia nr. 6210/2001 a Curții Supreme de Justiție, casându-se decizia nr. 822/2000 a Curții de Apel București, s-a desființat și titlul executor de care se prevalează SC A.S.R.

SA; - neanalizarea motivelor de nulitate invocate privind nulitatea contractului de garanție imobiliară nr. 9284 din 2 august 1996, încheiat cu încălcarea prevederilor art. 1747 C. civ., motivele de ordine publică putând fi invocate în orice stare a pricinii, conform art. 108 C. proc. civ.; - neanalizarea pe fond a motivelor de ordine publică privind contractul de vânzare-cumpărare nr. 4041/1996 și contractul de asigurare facultativă de garanție 1728/1996, chiar dacă în această fază procesuală R.A. Craiova nu putea fi chemată în proces. Prin „Precizările” depuse la termenul din 4 noiembrie 2003, contestatoarea reia, într-o formă dezvoltată, istoricul litigiului și motivele contestației în anulare.

Contestația în anulare nu este fondată. Tribunalul Ialomița, prin sentința nr. 689 din 8 noiembrie 1999, a admis, ca întemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A.S.R. SA, sucursala Ialomița, și a obligat pârâta la plata sumei de 79.083.821 lei, reprezentând rate și penalități de întârziere, și la 20.193.549 lei dobânzi comerciale în temeiul contractului de asigurare facultativă de garanție nr. 1728/9.08.1996, ca urmare a faptului că pârâta nu și-a onorat obligația de plată a prețului autoturismului achiziționat, reclamanta plătind sumele beneficiarului garanției. Prin sentință s-a instituit sechestru asigurător asupra autoturismului, marca Cielo. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 6210 din 2 noiembrie 2001, a casat decizia nr. 822 din 13 martie 2000 a Curții de Apel București, prin care se anulase, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă, trimițând cauza spre rejudecare.

Rejudecând, Curtea de Apel București, prin decizia nr. 108 din 3 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat. Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei menționate, a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, atacată cu prezenta contestație în anulare. Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Or, se constată că, prin decizia atacată, s-a răspuns la motivele de recurs, printr-o analiză globală, astfel cum au fost ele raportate la cazurile de casare și modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., reținându-se, în esență, că recurenta nu a formulat întâmpinare și nici cerere reconvențională, nefiind prezentă la instanța de fond la nici unul din termenele de judecată. Potrivit art. 108 alin. (1) C. proc. civ. invocat de contestatoare, pot fi ridicate în orice stare a pricinii nulitățile de ordine publică, care să privească însă, actele de procedură, or, aceasta se referă numai la nulitatea unor contracte, fără a arăta în concret cauza de nulitate, or, simplele critici și nemulțumiri nu se constituie în motive de recurs dacă nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În atare situație, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată. Cu privire la cererea de revizuire.

Aceeași decizie a Curții Supreme de Justiție nr. 1124 din 21 februarie 2001 a fost atacată de SC E.S. SRL nu numai pe calea contestației în anulare, dar și a revizuirii, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 și 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuienta solicită instanței să se pronunțe dacă, în această fază procesuală, se poate dispune, în raport cu prevederile art. 108 alin. (1) C. proc. civ., verificarea învestirii în fals cu formulă executorie a contractului de asigurare facultativă de garanție nr. 1728/1996, iar în subsidiar, să se constate contrarietatea dintre deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr. 7770/2000 și nr. 2003/2002, care au fost pronunțate în același litigiu, dar în faze procesuale diferite.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs se poate cere atunci când ea evoca fondul. Or, se constată că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, recursul a fost respins ca nefondat, nefiind evocat fondul pricinii. Așa fiind, Curtea va respinge și cererea de revizuire în raport cu prevederile menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de SC E.S. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 1124 din 21 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2004.