ÎCCJ, Decizia nr. 321/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1124 din 21

februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâta SC E.S. SRL Călărași împotriva deciziei nr.

108 din 3 iunie 2002, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

S-a motivat că instanțele

judecătorești care au soluționat cauza, printr-o corectă și integrală apreciere

a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea

drepturilor și obligațiilor asumate, iar în instituirea răspunderii care intervine

în cazul nerespectării clauzelor contractuale, au ajuns la concluzia că

litigiului comercial dedus judecății, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C.

com.

S-a relevat, în esență, că pârâta SC

E.S. SRL Călărași, deși legal citată, nu s-a prezentat în faza procesuală a

soluționării cauzei în fond, pentru a-și formula apărările, în sensul de a

depune întâmpinare și, eventual, cerere reconvențională, astfel că pretențiile

solicitate în etapa procesuală a recursului, nu mai pot fi supuse examinării,

în vederea admiterii, deoarece nu mai este posibilă schimbarea calității

părților și nici să fie formulate cereri noi.

Conchizându-se, s-a subliniat că,

nefiind întrunite în cauză, nici una din cerințele la care se referă motivele

de nelegalitate a hotărârii prevăzute în art. 304 C. proc. civ., se impune

respingerea recursului, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

E.S. SRL Călărași a formulat contestație în anulare și cerere de revizuire.

Prin decizia nr. 831 din 2 martie

2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca

nefondate, atât contestația în anulare, cât și cererea de revizuire,

motivându-se că situațiile ce au fost invocate, nu constituie motive

susceptibile de a fi invocate în sprijinul acestor căi extraordinare de atac.

Pârâta SC E.S. SRL Călărași a

declarat recurs împotriva deciziei menționate.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, potrivit art. 320 alin.

(3) C. proc. civ., prin care sunt reglementate căile de atac împotriva

hotărârii pronunțate asupra contestației în anulare, „hotărârea dată în

contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”.

Or, decizia nr. 1024 din 21

februarie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, vizată prin

contestația în anulare, fiind pronunțată în recurs, nu mai era supusă nici unei

căi de atac.

Rezultă, deci, că, în raport cu

prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., nici decizia nr. 831 din 2 martie

2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nu este

susceptibilă de a fi atacată, pe vreo cale, cu privire la soluția pronunțată

asupra contestației în anulare.

Pe de altă parte, este de observat

că, în conformitate cu dispozițiile art. 328 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

„hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită”, iar „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri

potrivnice, calea de atac este recursul”.

Sub acest aspect, din moment ce

decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială, a cărei revizuire s-a cerut, fiind pronunțată în recurs, era

irevocabilă și nesupusă vreunei căi de atac, nici decizia nr. 831 din 2 martie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai este susceptibilă de a fi

supusă căii de atac a recursului, cu privire la soluția pronunțată asupra

revizuirii.

Chiar dacă revizuirea s-a cerut

pentru cazurile prevăzute în art. 322 pct. 4 și 7 C. proc. civ., deci și pe

motiv că ar exista hotărâri definitive potrivnice, soluția pronunțată asupra

revizuirii nu este supusă, totuși, căii de atac a recursului.

În această privință, dispoziției de

la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut

pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”, nu i se poate da o

altă semnificație, decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a

recursului, s-a înlăturat calea de atac a apelului, în eventualitatea în care

hotărârea supusă revizuirii, era susceptibilă de a fi atacată, și pe această

cale.

Rezultând astfel că, prin alin. (2)

a art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol,

în care se pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date

în revizuire, să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie

supusă unei asemenea căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un

litigiu fără existență proprie, se impune a se considera că nici hotărârea

pronunțată asupra revizuirii, prin care s-a invocat existența de hotărâri

potrivnice, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicție, decât acelea

reglementate pentru cererea principală.

Ca urmare, decizia nr. 831 din 2

martie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nu este

supusă recursului, cu privire la soluționarea cererii de revizuire, cât timp

nici decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nu era atacabilă pe o asemenea

cale.

În consecință, constatându-se că

recursul declarat de contestatoarea-revizuentă SC E.S. SRL Călărași nu este

admisibil, se va dispune respingerea acestuia, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatoarea-revizuentă SC E.S. SRL Călărași, împotriva deciziei nr.

831 din 2 martie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2004.