ÎCCJ, Decizia nr. 321/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC E.S. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 108 din 3 iunie 2002, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. S-a motivat că instanțele judecătorești care au soluționat cauza, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate, iar în instituirea răspunderii care intervine în cazul nerespectării clauzelor contractuale, au ajuns la concluzia că litigiului comercial dedus judecății, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.

S-a relevat, în esență, că pârâta SC E.S. SRL Călărași, deși legal citată, nu s-a prezentat în faza procesuală a soluționării cauzei în fond, pentru a-și formula apărările, în sensul de a depune întâmpinare și, eventual, cerere reconvențională, astfel că pretențiile solicitate în etapa procesuală a recursului, nu mai pot fi supuse examinării, în vederea admiterii, deoarece nu mai este posibilă schimbarea calității părților și nici să fie formulate cereri noi. Conchizându-se, s-a subliniat că, nefiind întrunite în cauză, nici una din cerințele la care se referă motivele de nelegalitate a hotărârii prevăzute în art. 304 C. proc. civ., se impune respingerea recursului, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, pârâta SC E.S.

SRL Călărași a formulat contestație în anulare și cerere de revizuire. Prin decizia nr. 831 din 2 martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondate, atât contestația în anulare, cât și cererea de revizuire, motivându-se că situațiile ce au fost invocate, nu constituie motive susceptibile de a fi invocate în sprijinul acestor căi extraordinare de atac. Pârâta SC E.S. SRL Călărași a declarat recurs împotriva deciziei menționate. Recursul nu este admisibil. În adevăr, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., prin care sunt reglementate căile de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației în anulare, „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”.

Or, decizia nr. 1024 din 21 februarie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, vizată prin contestația în anulare, fiind pronunțată în recurs, nu mai era supusă nici unei căi de atac. Rezultă, deci, că, în raport cu prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., nici decizia nr. 831 din 2 martie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nu este susceptibilă de a fi atacată, pe vreo cale, cu privire la soluția pronunțată asupra contestației în anulare. Pe de altă parte, este de observat că, în conformitate cu dispozițiile art. 328 alin. (1) și (2) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”, iar „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”.

Sub acest aspect, din moment ce decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a cărei revizuire s-a cerut, fiind pronunțată în recurs, era irevocabilă și nesupusă vreunei căi de atac, nici decizia nr. 831 din 2 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai este susceptibilă de a fi supusă căii de atac a recursului, cu privire la soluția pronunțată asupra revizuirii. Chiar dacă revizuirea s-a cerut pentru cazurile prevăzute în art. 322 pct. 4 și 7 C. proc. civ., deci și pe motiv că ar exista hotărâri definitive potrivnice, soluția pronunțată asupra revizuirii nu este supusă, totuși, căii de atac a recursului. În această privință, dispoziției de la art. 328 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”, nu i se poate da o altă semnificație, decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a înlăturat calea de atac a apelului, în eventualitatea în care hotărârea supusă revizuirii, era susceptibilă de a fi atacată, și pe această cale. Rezultând astfel că, prin alin. (2) a art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie supusă unei asemenea căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existență proprie, se impune a se considera că nici hotărârea pronunțată asupra revizuirii, prin care s-a invocat existența de hotărâri potrivnice, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicție, decât acelea reglementate pentru cererea principală.

Ca urmare, decizia nr. 831 din 2 martie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nu este supusă recursului, cu privire la soluționarea cererii de revizuire, cât timp nici decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nu era atacabilă pe o asemenea cale. În consecință, constatându-se că recursul declarat de contestatoarea-revizuentă SC E.S. SRL Călărași nu este admisibil, se va dispune respingerea acestuia, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea-revizuentă SC E.S. SRL Călărași, împotriva deciziei nr. 831 din 2 martie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2004.