ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 689/ F din 8 noiembrie 1999, Tribunalul Ialomița, a admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamanta A.S.R. S.A., sucursala Ialomița, împotriva pârâtei S.C. E.S. S.R.L. Călărași, în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 79.083.827 lei contravaloare rate și penalități contractuale, precum și la suma de 20.193.549 lei, reprezentând dobânzi comerciale. De asemenea, a fost instituit sechestru asigurător asupra autoturismului marca Daewoo. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de asigurare facultativă de garanție, încheiat la 29 august 1996 între părți, reclamanta a garantat plata debitelor datorate de pârâta cumpărătoare către vânzătoarea S.C.

R.A. S.A. în vederea achiziționării unui autoturism marca Daewoo, potrivit contractului de vânzare-cumpărare. În virtutea acestui contract, față de faptul că pârâta nu și-a onorat obligațiile de plată a prețului autoturismului, reclamanta a achitat, în contul acestui preț, pentru pârâtă suma de 79.083.817 lei, sumă pe care aceasta refuză să o restituie reclamantei, deși a fost somată în acest sens, la care se vor adăuga, conform art. 43 C. com. și dobânzile comerciale. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 822 din 13 martie 2000, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta S.C. E.S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 689/ F din 8 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimata S.C.

A.S.R. S.A., sucursala Ialomița. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că cererea de apel este netimbrată, scutirea de taxă de timbru și timbru judiciar neoperând față de intimata pârâtă, care este o persoană juridică privată cu activitate comercială. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 6210 din 2 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de pârâta S.C. E.S. S.R.L. împotriva deciziei nr. 822 din 13 martie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, cu motivarea că scutirea de taxă de timbru operează în speță, deoarece dispozițiile legale în această materie se referă la valorificarea drepturilor de către asigurat.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 108 din 3 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. E.S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 689/ F din 8 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimata S.C. A.S.R. S.A., sucursala Ialomița. Rejudecând apelul după casare, instanța de apel constată că pârâta S.C. E.S. S.R.L. nu a dovedit că și-ar fi îndeplinit în vreun fel obligațiile contractuale asumate atât față de cumpărător, dar refuză nejustificat și plata datorată asiguratului, conform contractului de asigurare încheiat între părți (art. 1.3, 1.4 și 1.5). Instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului în litigiu este determinată de clauzele contractuale, respectiv de dispozițiile art. 1.6 al capitolului al IV-lea din contractul de asigurare.

Împotriva deciziei civile nr. 108 din 3 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs pârâta S.C. E.S. S.R.L. care a criticat pe larg hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în esență, obligarea la plată a A.S.R. S.A., sucursala Ialomița, către S.C. E.S. S.R.L.

a sumei de 14.820 dolari SUA sau echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea autoturismului Daewoo executat silit și ilegal la data de 4 mai 2001, precum și anularea formelor de ipotecă ale imobilului ce face obiectul contractului de garanție imobiliară nr. 9284 din 2 august 1996. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate, instituirea răspunderii care intervine în situația nerespectării clauzelor contractuale, stabilind că litigiului de natură comercială dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.

Între părți, la data de 9 august 1996, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă de garanție având ca obiect garantarea plății debitelor reclamate de S.C. R.A. S.A. în baza contractului de vânzare a autoturismului Daewoo, asupra căruia asigurătorul are un drept de gaj constituit prin chiar respectivul contract de asigurare. Tot prin voința părților s-a precizat expres, că respectivul contract de asigurare facultativă de garanție este accesoriu la contractul de vânzare-cumpărare din 9 august 1996, mai mult, conform art. 1.6 al capitolului al IV-lea din același contract, “asigurătorul va putea cere oricând instanței de judecată instituirea unui sechestru asigurător atât asupra bunului gajat, cât și asupra celorlalte bunuri ale debitorului asigurat, dacă debitorul nu achită ratele scadente pentru care asigurătorul a făcut plata în locul lui”.

Deoarece prin contractul de garanție imobiliară din 2 august 1996, autentificat în 2 august 1996 la notarul public C.M.D., pârâta a ipotecat apartamentul în favoarea S.C. A.S.G. S.A., sucursala Călărași, reclamanta a uzat de dispozițiile art. 1.6 al capitolului al IV-lea din contractul de asigurare, solicitând instanței instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului, în vederea valorificării drepturilor legale. Deși legal citată, pârâta, în faza procesuală a soluționării cauzei la instanța de fond, nu s-a prezentat pentru a-și depune formula apărărilor, în sensul depunerii de întâmpinare sau formulării unei cereri reconvenționale, astfel încât, în fata procesuală a recursului, pretențiile solicitate nu pot fi supuse examinării sau admiterii lor, nefiind posibilă schimbarea calității părților și nici formularea unor cereri noi.

Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, au condus la o justă apreciere a situației de fapt și de drept, instanțele judecătorești anterioare, pronunțând hotărâri legale și temeinice. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. E.S. S.R.L. Călărași, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 108 din 3 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta S.C. E.S. S.R.L. Călărași, împotriva deciziei nr. 108 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.