ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 689/ F din 8 noiembrie 1999,
Tribunalul Ialomița, a admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamanta
A.S.R. S.A., sucursala Ialomița, împotriva pârâtei S.C. E.S. S.R.L. Călărași,
în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 79.083.827 lei
contravaloare rate și penalități contractuale, precum și la suma de 20.193.549
lei, reprezentând dobânzi comerciale. De asemenea, a fost instituit sechestru
asigurător asupra autoturismului marca Daewoo.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut
că, potrivit contractului de asigurare facultativă de garanție, încheiat la 29
august 1996 între părți, reclamanta a garantat plata debitelor datorate de
pârâta cumpărătoare către vânzătoarea S.C. R.A. S.A. în vederea achiziționării
unui autoturism marca Daewoo, potrivit contractului de vânzare-cumpărare.
În virtutea acestui contract, față de faptul că
pârâta nu și-a onorat obligațiile de plată a prețului autoturismului,
reclamanta a achitat, în contul acestui preț, pentru pârâtă suma de 79.083.817
lei, sumă pe care aceasta refuză să o restituie reclamantei, deși a fost somată
în acest sens, la care se vor adăuga, conform art. 43 C. com. și dobânzile
comerciale.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin
decizia civilă nr. 822 din 13 martie 2000, a anulat, ca netimbrat, apelul
declarat de apelanta S.C. E.S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 689/ F din
8 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu
intimata S.C. A.S.R. S.A., sucursala Ialomița.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit
că cererea de apel este netimbrată, scutirea de taxă de timbru și timbru
judiciar neoperând față de intimata pârâtă, care este o persoană juridică
privată cu activitate comercială.
Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin
decizia nr. 6210 din 2 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de pârâta S.C.
E.S. S.R.L. împotriva deciziei nr. 822 din 13 martie 2000 a Curții de Apel
București, secția comercială, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare
la aceeași instanță de apel, cu motivarea că scutirea de taxă de timbru
operează în speță, deoarece dispozițiile legale în această materie se referă la
valorificarea drepturilor de către asigurat.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
prin decizia civilă nr. 108 din 3 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de apelanta S.C. E.S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 689/ F din
8 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu
intimata S.C. A.S.R. S.A., sucursala Ialomița.
Rejudecând apelul după casare, instanța de apel
constată că pârâta S.C. E.S. S.R.L. nu a dovedit că și-ar fi îndeplinit în
vreun fel obligațiile contractuale asumate atât față de cumpărător, dar refuză
nejustificat și plata datorată asiguratului, conform contractului de asigurare
încheiat între părți (art. 1.3, 1.4 și 1.5). Instituirea sechestrului
asigurător asupra autoturismului în litigiu este determinată de clauzele
contractuale, respectiv de dispozițiile art. 1.6 al capitolului al IV-lea din
contractul de asigurare.
Împotriva deciziei civile nr. 108 din 3 iunie 2002,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat
recurs pârâta S.C. E.S. S.R.L. care a criticat pe larg hotărârea instanței de
apel pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în esență, obligarea la
plată a A.S.R. S.A., sucursala Ialomița, către S.C. E.S. S.R.L. a sumei de
14.820 dolari SUA sau echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea
autoturismului Daewoo executat silit și ilegal la data de 4 mai 2001, precum și
anularea formelor de ipotecă ale imobilului ce face obiectul contractului de
garanție imobiliară nr. 9284 din 2 august 1996.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în
raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt
nefondate pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor,
instanțele judecătorești anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice
dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate, instituirea
răspunderii care intervine în situația nerespectării clauzelor contractuale,
stabilind că litigiului de natură comercială dedus judecății îi sunt aplicabile
dispozițiile art. 43 C. com.
Între părți, la data de 9 august 1996, a fost
încheiat contractul de asigurare facultativă de garanție având ca obiect
garantarea plății debitelor reclamate de S.C. R.A. S.A. în baza contractului de
vânzare a autoturismului Daewoo, asupra căruia asigurătorul are un drept de gaj
constituit prin chiar respectivul contract de asigurare.
Tot prin voința părților s-a precizat expres, că
respectivul contract de asigurare facultativă de garanție este accesoriu la
contractul de vânzare-cumpărare din 9 august 1996, mai mult, conform art. 1.6
al capitolului al IV-lea din același contract, “asigurătorul va putea cere
oricând instanței de judecată instituirea unui sechestru asigurător atât asupra
bunului gajat, cât și asupra celorlalte bunuri ale debitorului asigurat, dacă
debitorul nu achită ratele scadente pentru care asigurătorul a făcut plata în
locul lui”.
Deoarece prin contractul de garanție imobiliară din 2
august 1996, autentificat în 2 august 1996 la notarul public C.M.D., pârâta a
ipotecat apartamentul în favoarea S.C. A.S.G. S.A., sucursala Călărași,
reclamanta a uzat de dispozițiile art. 1.6 al capitolului al IV-lea din
contractul de asigurare, solicitând instanței instituirea sechestrului
asigurător asupra autoturismului, în vederea valorificării drepturilor legale.
Deși legal citată, pârâta, în faza procesuală a
soluționării cauzei la instanța de fond, nu s-a prezentat pentru a-și depune
formula apărărilor, în sensul depunerii de întâmpinare sau formulării unei
cereri reconvenționale, astfel încât, în fata procesuală a recursului,
pretențiile solicitate nu pot fi supuse examinării sau admiterii lor, nefiind
posibilă schimbarea calității părților și nici formularea unor cereri noi.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator
administrat în cauză, au condus la o justă apreciere a situației de fapt și de
drept, instanțele judecătorești anterioare, pronunțând hotărâri legale și
temeinice.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta S.C. E.S. S.R.L. Călărași, nefiind îndeplinite nici
una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică
decizia civilă nr. 108 din 3 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. E.S. S.R.L.
Călărași, împotriva deciziei nr. 108 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie
2003.