ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2302/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița, sub nr. 847/2004, reclamanta SC E.S. Călărași, prin reprezentanții săi legali L.M. și L.L. i-a chemat în judecată pe pârâții SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița și SC R.A. SA Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în cauză, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041 din 9 august 1996 și a celor trei contracte de asigurări accesorii ale contractului de vânzare-cumpărare, iar ca urmare a restabilirii situației anterioare, pârâtele SC R.A. SA Craiova și SC A.R.A.

SA să fie obligate la plata către reclamantă a sumei de 14.256 dolari S.U.A., reprezentând valoarea ilicită a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și respectiv 23.193 dolari S.U.A., reprezentând valoarea asigurată prin contractul de asigurare facultativă încheiat la data de 9 august 1996, să se constate investirea în fals cu formulă executorie a înscrisului nul absolut și neautentic constând în contractul de asigurare facultativă de garanție nr. 0001728 din 9 august 1996, să se procedeze la desființarea sentinței civile nr. 682 din 8 noiembrie 1999 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr. 1938/1999, având în vedere decizia civilă nr. 6210/2001 a Curții Supreme de Justiție, în dosarul nr. 7770/2000 și să se constate că în baza acestei decizii, prin care s-a desființat însăși executarea silită, se impune întoarcerea executării silite ilegal, sub forma obligării la plata către reclamantă a pârâtei SC A.R.A.

SA a sumei de 24,193 dolari S.U.A., reprezentând valoarea asigurată a bunului conform contractului de asigurare facultativă încheiat între părți la data de 9 august 1996. Prin sentința comercială nr. 60/ F din 4 martie 2005, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins excepția invocată de pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița, privind lipsa calității de reprezentanți legali a numiților L.M. și L.L., pentru reclamanta SC E.S. SRL Călărași. Prin aceeași sentință, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de aceeași pârâtă și pe fond, a respins cererea reclamantei SC E.S. SRL Călărași, pentru autoritate de lucru judecat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că numiții L.M.

și L.L. au calitatea de reprezentanți ai reclamantei, nu le-a fost ridicat dreptul de administrare asupra bunurilor societății și prin urmare, în calitate de reprezentanți legali puteau introduce cererea de chemare în judecată. În ce privește excepția autorității de lucru judecat a constatat că între cererea soluționată prin sentința comercială nr. 146/F/2003, rămasă irevocabilă și cererea ce formează obiectul dosarului nr. 847/2004, există triplă identitate de părți, obiectul și cauza. Astfel, prin sentința comercială nr. 146/2003, pronunțată, în dosarul nr. 80/2003, au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind anularea contractului de asigurare facultativă nr. 0001728/1996, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și întoarcerea executării silite, cereri formulate de reclamanta SC E.S.

SRL în contradictoriu cu pârâtele SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița și SC R.A. SA Craiova. În raport de aceste date, a constatat că în ambele dosare există identitate de părți, în ambele dosare s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și contractului de asigurare facultativă de garanție nr. 0001728/1996, precum și întoarcerea executării, existând identitate de obiect. În ce privește identitatea de cauză, instanța a reținut că în ambele dosare cererile au fost motivate pe încălcarea ordinii publice și bunelor moravuri. Prin sentința comercială nr. 749 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, ca nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că întâmpinarea formulată de intimata SC R.A. SA Craiova în dosarul nr. 4528/2003 al Judecătoriei Slobozia nu are legătură cu excepția autorității de lucru judecat privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și a contractelor de garanție și a apreciat că instanța de fond în mod corect a reținut că între cererea soluționată prin sentința comercială nr. 146/2003, pronunțată în dosarul nr. 80/2003 și cererea ce a format obiectul dosarului nr. 847/2004 există triplă identitate de părți, obiect și cauză, existând autoritate de lucru judecat. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., Legea Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 2 din Decretul nr. 167/1958 și solicitând următoarele: - admiterea recursului său, modificarea deciziei curții de apel, admiterea apelului pe care l-a formulat împotriva sentinței tribunalului, casarea acestuia și trimiterea cauzei la tribunal, pentru rejudecarea fondului; - constatarea nelegalității atât a deciziei comerciale nr. 749 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cât și a sentinței comerciale nr. 60/ F din 4 martie 2005 a Tribunalului Ialomița, prin care s-a reținut autoritatea de lucru judecat, în ce privește cererile formulate de reclamantă; - punerea în aplicare a deciziei irevocabile nr. 6210 din 2 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, căreia instanțele de judecată, care s-au pronunțat în cauză refuză să i se conformeze.

În motivarea recursului, fără o sistematizare a criticilor formulate și reiterând motivele exprimate și în apel, reclamanta arată, în esență, următoarele: - greșit instanțele nu au avut în vedere că acțiunea reclamantei în dosarul nr. 847/2004 a avut la bază un înscris nou, respectiv întâmpinarea nr. A 3/383 din 19 noiembrie 2003, emisă de SC R.A.

SA Craiova, înscris despre care Tribunalul Ialomița nu a avut cunoștință la soluționarea dosarului nr. 80/2003 și care era hotărâtoare pentru dezlegarea legală, în tot a cauzei; eronat nu s-a observat că în dosarul nr. 847/2004 au fost invocate temeiurile de drept diferite față de dosarul nr. 80/2003, iar în acest dosar nu s-a soluționat cererea privind nulitatea absolută a contractului de asigurare facultativă de garanție nr. A 0001728/1996 și cererea de constatare a investirii nelegale a acelui înscris cu formulă executorie la Judecătoria Călărași; - mai arată că, în dispozitivul sentinței comerciale nr. 146/2003, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asigurare nr. 0001728/19996, însă în raport de faptul că actul nu este autentic etc., și nu de faptul că, neautentic fiind, a fost investit în fals, cu formulă executorie la Judecătoria Călărași; - de asemenea, în dosarul nr. 847/2004, investirea nelegală cu formula executorie, la Judecătoria Călărași, a contractului de asigurare facultativă de garanție nr. 0001728/1996 este cerută și ca urmare a faptului că este un înscris accesoriu al contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996, nul absolut prin încălcarea dispozițiilor O.G.

nr. 3/1992, O.G. nr. 406/1992, Legea nr. 82/1992, art. 3 din Decretul nr. 311/1954 și art. 1303 C. civ. În concluzie, susține că în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, atât timp cât nu există identitate de obiect și cauză între cererile ce au făcut obiectul dosarului nr. 847/2004 și dosarul nr. 80/2003, așa cum eronat au reținut instanțele care s-au pronunțat în cauză. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În ce privește motivul de recurs în conformitate cu care se susține că în mod greșit nu s-a luat în considerare întâmpinarea nr. A3/383 din 19 noiembrie 2003 formulată de SC R.A.

SA Craiova, ca înscris nou, care nu a fost cunoscut de Tribunalul Ialomița, când a fost soluționat dosarul nr. 80/2003, se constată că nu este fondat, instanța de apel reținând corect că prin întâmpinarea respectivă au fost invocate excepții și s-a răspuns la capetele de cerere ce au făcut obiectul dosarului nr. 4528/2003 al Judecătoriei Slobozia și, prin urmare, acest act nu era în măsură să înlăture efectele autorității de lucru judecat.

Referitor la susținerea potrivit căruia eronat nu s-a observat că în dosarul nr. 847/2004 au fost invocate temeiuri de drept diferite față de dosarul nr. 80/2003, se reține că este de asemenea nefondată, întrucât, indiferent de temeiurile de drept invocate, s-a reținut corect că există identitate de cauză între cele două dosare, în sensul că ambele cereri au fost motivate prin aceea că actele a cărei nulitate absolută s-a solicitat au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale și conțin cauze care contravin ordinii publice și bunelor moravuri.

Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat că există și identitate de obiect între cele două dosare, deoarece în ambele dosare s-a cerut ca instanța să constate, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și, pe cale de consecință, și a celor trei contracte de asigurare, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare; cererile accesorii pe care reclamanta le-a formulat fiind de fapt efectele de drept ce s-ar fi produs ca urmare a admiterii cererii principale privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și a contractelor de asigurări încheiate în baza actului principal, așa cum corect s-a reținut de instanța de apel.

Există și identitate de părți, întrucât în ambele dosare, nr. 80/2003 și nr. 847/2004, calitatea de reclamant o are SC E. SRL Călărași, iar pe cea de pârâți SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița și SC R.A. SA Craiova. În ce privește solicitarea de a fi pusă în aplicare decizia nr. 6210 din 2 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, susținându-se că instanțele refuză să i se conformeze, este de menționat că această decizie este o hotărâre de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare, așa cum s-a dispus. În consecință, se reține că în mod corect s-a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ., și a fost respinsă ca atare cererea reclamantei, formulată în dosarul nr. 847/COM/2004 și, constatându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care să justifice desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută și se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de reclamanta SC E.S. SRL CĂLĂRAȘI prin administrator judiciar H.N. împotriva sentinței nr. 749 din 2 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 iunie 2006.