ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2302/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița, sub nr. 847/2004, reclamanta SC E.S. Călărași, prin reprezentanții săi

legali L.M. și L.L. i-a chemat în judecată pe pârâții SC A.R.A. SA, sucursala

Ialomița și SC R.A. SA Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va

pronunța în cauză, să constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 004041 din 9 august 1996 și a celor trei contracte de

asigurări accesorii ale contractului de vânzare-cumpărare, iar ca urmare a

restabilirii situației anterioare, pârâtele SC R.A. SA Craiova și SC A.R.A. SA

să fie obligate la plata către reclamantă a sumei de 14.256 dolari S.U.A.,

reprezentând valoarea ilicită a contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996

și respectiv 23.193 dolari S.U.A., reprezentând valoarea asigurată prin

contractul de asigurare facultativă încheiat la data de 9 august 1996, să se

constate investirea în fals cu formulă executorie a înscrisului nul absolut și

neautentic constând în contractul de asigurare facultativă de garanție nr. 0001728

din 9 august 1996, să se procedeze la desființarea sentinței civile nr. 682 din

8 noiembrie 1999 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr. 1938/1999,

având în vedere decizia civilă nr. 6210/2001 a Curții Supreme de Justiție, în

dosarul nr. 7770/2000 și să se constate că în baza acestei decizii, prin care

s-a desființat însăși executarea silită, se impune întoarcerea executării

silite ilegal, sub forma obligării la plata către reclamantă a pârâtei SC A.R.A.

SA a sumei de 24,193 dolari S.U.A., reprezentând valoarea asigurată a bunului

conform contractului de asigurare facultativă încheiat între părți la data de 9

august 1996.

Prin sentința comercială nr. 60/ F

din 4 martie 2005, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins excepția

invocată de pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița, privind lipsa calității de

reprezentanți legali a numiților L.M. și L.L., pentru reclamanta SC E.S. SRL

Călărași.

Prin aceeași sentință, a admis

excepția autorității de lucru judecat invocată de aceeași pârâtă și pe fond, a

respins cererea reclamantei SC E.S. SRL Călărași, pentru autoritate de lucru

judecat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că numiții L.M. și L.L. au calitatea de reprezentanți

ai reclamantei, nu le-a fost ridicat dreptul de administrare asupra bunurilor

societății și prin urmare, în calitate de reprezentanți legali puteau introduce

cererea de chemare în judecată.

În ce privește excepția autorității

de lucru judecat a constatat că între cererea soluționată prin sentința comercială

nr. 146/F/2003, rămasă irevocabilă și cererea ce formează obiectul dosarului nr.

847/2004, există triplă identitate de părți, obiectul și cauza. Astfel, prin

sentința comercială nr. 146/2003, pronunțată, în dosarul nr. 80/2003, au fost

respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind anularea contractului de

asigurare facultativă nr. 0001728/1996, a contractului de vânzare-cumpărare nr.

004041/1996 și întoarcerea executării silite, cereri formulate de reclamanta SC

E.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița și SC R.A.

SA Craiova.

În raport de aceste date, a

constatat că în ambele dosare există identitate de părți, în ambele dosare s-a

solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996

și contractului de asigurare facultativă de garanție nr. 0001728/1996, precum

și întoarcerea executării, existând identitate de obiect.

În ce privește identitatea de cauză,

instanța a reținut că în ambele dosare cererile au fost motivate pe încălcarea

ordinii publice și bunelor moravuri.

Prin sentința comercială nr. 749 din

2 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, ca

nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța

de apel a reținut că întâmpinarea formulată de intimata SC R.A. SA Craiova în

dosarul nr. 4528/2003 al Judecătoriei Slobozia nu are legătură cu excepția

autorității de lucru judecat privind nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și a contractelor de garanție și a apreciat

că instanța de fond în mod corect a reținut că între cererea soluționată prin

sentința comercială nr. 146/2003, pronunțată în dosarul nr. 80/2003 și cererea

ce a format obiectul dosarului nr. 847/2004 există triplă identitate de părți,

obiect și cauză, existând autoritate de lucru judecat.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7,

8, 9 și 10 C. proc. civ., Legea Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 2

din Decretul nr. 167/1958 și solicitând următoarele:

- admiterea recursului său,

modificarea deciziei curții de apel, admiterea apelului pe care l-a formulat

împotriva sentinței tribunalului, casarea acestuia și trimiterea cauzei la

tribunal, pentru rejudecarea fondului;

- constatarea nelegalității atât a

deciziei comerciale nr. 749 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cât și a sentinței comerciale nr. 60/ F

din 4 martie 2005 a Tribunalului Ialomița, prin care s-a reținut autoritatea de

lucru judecat, în ce privește cererile formulate de reclamantă;

- punerea în aplicare a deciziei

irevocabile nr. 6210 din 2 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, căreia instanțele de judecată, care s-au pronunțat în cauză refuză

să i se conformeze.

În motivarea recursului, fără o

sistematizare a criticilor formulate și reiterând motivele exprimate și în

apel, reclamanta arată, în esență, următoarele:

- greșit instanțele nu au avut în

vedere că acțiunea reclamantei în dosarul nr. 847/2004 a avut la bază un

înscris nou, respectiv întâmpinarea nr. A 3/383 din 19 noiembrie 2003, emisă de

SC R.A. SA Craiova, înscris despre care Tribunalul Ialomița nu a avut

cunoștință la soluționarea dosarului nr. 80/2003 și care era hotărâtoare pentru

dezlegarea legală, în tot a cauzei; eronat nu s-a observat că în dosarul nr. 847/2004

au fost invocate temeiurile de drept diferite față de dosarul nr. 80/2003, iar

în acest dosar nu s-a soluționat cererea privind nulitatea absolută a

contractului de asigurare facultativă de garanție nr. A 0001728/1996 și cererea

de constatare a investirii nelegale a acelui înscris cu formulă executorie la Judecătoria Călărași;

- mai arată că, în dispozitivul

sentinței comerciale nr. 146/2003, instanța a respins capătul de cerere privind

constatarea nulității absolute a contractului de asigurare nr. 0001728/19996,

însă în raport de faptul că actul nu este autentic etc., și nu de faptul că, neautentic

fiind, a fost investit în fals, cu formulă executorie la Judecătoria Călărași;

- de asemenea, în dosarul nr. 847/2004,

investirea nelegală cu formula executorie, la Judecătoria Călărași, a contractului de asigurare facultativă de garanție nr. 0001728/1996

este cerută și ca urmare a faptului că este un înscris accesoriu al

contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996, nul absolut prin încălcarea

dispozițiilor O.G. nr. 3/1992, O.G. nr. 406/1992, Legea nr. 82/1992, art. 3 din

Decretul nr. 311/1954 și art. 1303 C. civ.

În concluzie, susține că în mod

greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, atât timp cât nu

există identitate de obiect și cauză între cererile ce au făcut obiectul

dosarului nr. 847/2004 și dosarul nr. 80/2003, așa cum eronat au reținut

instanțele care s-au pronunțat în cauză.

Recursul nu este fondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ce privește motivul de recurs în

conformitate cu care se susține că în mod greșit nu s-a luat în considerare întâmpinarea

nr. A3/383 din 19 noiembrie 2003 formulată de SC R.A. SA Craiova, ca înscris nou,

care nu a fost cunoscut de Tribunalul Ialomița, când a fost soluționat dosarul nr.

80/2003, se constată că nu este fondat, instanța de apel reținând corect că prin

întâmpinarea respectivă au fost invocate excepții și s-a răspuns la capetele de

cerere ce au făcut obiectul dosarului nr. 4528/2003 al Judecătoriei Slobozia

și, prin urmare, acest act nu era în măsură să înlăture efectele autorității de

lucru judecat.

Referitor la susținerea potrivit

căruia eronat nu s-a observat că în dosarul nr. 847/2004 au fost invocate

temeiuri de drept diferite față de dosarul nr. 80/2003, se reține că este de

asemenea nefondată, întrucât, indiferent de temeiurile de drept invocate, s-a

reținut corect că există identitate de cauză între cele două dosare, în sensul

că ambele cereri au fost motivate prin aceea că actele a cărei nulitate

absolută s-a solicitat au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale și

conțin cauze care contravin ordinii publice și bunelor moravuri.

Astfel fiind, în mod corect s-a

apreciat că există și identitate de obiect între cele două dosare, deoarece în

ambele dosare s-a cerut ca instanța să constate, nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și, pe cale de consecință, și

a celor trei contracte de asigurare, întoarcerea executării și restabilirea

situației anterioare; cererile accesorii pe care reclamanta le-a formulat fiind

de fapt efectele de drept ce s-ar fi produs ca urmare a admiterii cererii

principale privind constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 004041/1996 și a contractelor de asigurări încheiate în

baza actului principal, așa cum corect s-a reținut de instanța de apel.

Există și identitate de părți,

întrucât în ambele dosare, nr. 80/2003 și nr. 847/2004, calitatea de reclamant

o are SC E. SRL Călărași, iar pe cea de pârâți SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița

și SC R.A. SA Craiova.

În ce privește solicitarea de a fi

pusă în aplicare decizia nr. 6210 din 2 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, susținându-se că instanțele refuză să i se conformeze, este de

menționat că această decizie este o hotărâre de casare și trimitere a cauzei

spre rejudecare, așa cum s-a dispus.

În consecință, se reține că în mod

corect s-a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind

îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ., și a fost respinsă ca atare cererea

reclamantei, formulată în dosarul nr. 847/COM/2004 și, constatându-se că

recurenta-reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care să

justifice desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută și se

va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat de

reclamanta SC E.S. SRL CĂLĂRAȘI prin administrator judiciar H.N. împotriva

sentinței nr. 749 din 2 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 iunie 2006.