ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 93/ E din 25 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL cu sediul social în Iași în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. J.I. cu sediul social în Iași și A.F.P.L.M.I. – D.F.P.L. din cadrul P.M.I. cu sediul în Iași, în sensul că a fost dispusă întoarcerea executării silite efectuată de pârâte în baza titlului executoriu, proces verbal din 18 noiembrie 1996 al C.C.I. – C.C.F. A fost obligată pârâta D.G.F.P. J.I. către reclamantă la plata sumei de 1.343.530.066 lei reprezentând valoarea actualizată la data de 12 ianuarie 2005 a sumei de 402.452.379 lei.

De asemenea a mai fost obligată pârâta A.F.P.L.M.I. – D.F.P.L. din cadrul P.M.I. către reclamantă la plata sumei de 1.812.871.811 lei, reprezentând valoarea actualizată la data de 12 ianuarie 2005 a sumei de 113.188.656 lei. Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei și suma de 184.676.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut în principal că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. S-a dovedit cu titlul executoriu, procesul verbal din 18 noiembrie 1996 întocmit de C.C.F.

al C.C.I. a fost desființat prin decizia nr. 700 din 19 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, astfel că reclamanta este îndreptățită la restituirea sumelor plătite în baza titlului executoriu desființat, la valoarea actualizată în raport cu rata inflației. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 58 din 19 mai 2005 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de apelanta P.M.I. – D.E.F.P.L.I. De asemenea a respins excepția necompetenței materiale invocate de apelanta D.G.F.P.J.I. De asemenea au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de P.M.I. D.G.F.P.J.I., împotriva sentinței nr. 93/ E din 23 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială.

Au mai fost obligate pârâtele să plătească intimatei SC A.C. SRL Iași suma de 89.250.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a stabilit că apelanta P.M.I. – D.E.F.P.L.I. are calitate procesuală pasivă indiferent de denumirea care a avut-o anterior, cu atât mai mult cu cât până în prezent nu a obiectat în acest sens și a restituit o parte din sumele datorate reclamantei. Cât privește excepția necompetenței materiale invocate de a doua pârâtă D.G.F.P.J.I. și aceasta a fost respinsă, cauza nefiind de competența contenciosului administrativ, fiind de competența instanței comerciale, având ca obiect întoarcerea executării către reclamantă care este o societate comercială.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că în mod corect prima instanță a obligat pe cele două pârâte, să remită intimatei reclamante sumele încasate ilegal, actualizate la data de 12 ianuarie 2005. Împotriva deciziei nr. 58 din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială au promovat recurs D.G.F.P.J.I. și C.L.I. – D.E.F.P.L.I., care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează. Recurenta pârâtă D.G.F.P.J.I.

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, exonerarea de plată a sumei de 1.343.530.066 lei precum și a cheltuielilor de judecată, argumentând că în mod greșit instanța de apel a respins excepția necompetenței materiale a instanței de drept comun în soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor de contencios administrativ deoarece izvorul cauzei este în reglementările de drept fiscal, iar hotărârile pronunțate în materia contenciosului administrativ au o singură cale de atac care este recursul și nu cum greșit a fost considerată calea de atac apelul, invocând ca temei de drept al cererii de recurs prevederile art. 304 C. proc. civ. La rândul său recurenta pârâtă C.L.I. – D.E.F.P.L.I.

a criticat decizia atacată sub aspectele greșitei soluționări a excepției de necompetență materială, litigiul dedus judecății fiind în materia contenciosului administrativ, existând o singură cale de atac recursul și nu apelul, precum și a greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și exonerarea de plată a sumei de 1.812.871.811 lei și a cheltuielilor de judecată, fără a indica temeiul de drept al cererii de recurs. Intimata reclamantă SC A.C. SRL a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, le găsește întemeiate, urmând a admite ambele recursuri, în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse.

Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.C. SRL îl constituie întoarcerea executării silite efectuată de cele două pârâte în baza titlului executoriu menționat anterior și care a fost desființat prin decizia nr. 700 din 19 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin aplicarea temeiului de drept al art. 404 1 – 404 3 C. proc. civ. Instituția juridică a întoarcerii executării își are sediul de reglementare în art. 404 1 și 404 3 din secțiunea VI 1 intitulată „întoarcerea executării” C. proc. civ., care face parte integrantă din Cartea V, despre executarea silită. Astfel, potrivit art. 404 1 alin. (1) C. proc.

civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. De asemenea, dispozițiile art. 404 2 alin. (1) și (3) mai precizează că în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării, iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării, aceasta va putea fi făcută de instanța judecătorească competentă potrivit legii.

Pentru determinarea corectă a instanței judecătorești competente potrivit legii, din interpretarea sistematică a dispozițiilor procedurale privind executarea, se poate reține cu maximă certitudine că întreaga reglementare legislativă a executării silite stabilește atribuții și competențe numai în sarcina judecătoriilor ca instanțe de executare, fiind lipsite de relevanță, în această materie, criteriile valorice sau calitatea părților. Rațiunea juridică care impune acest argument este și aceea că cererea de întoarcere a executării vizează restituirea unor prestații executate în temeiul unui titlu executoriu desființat, astfel că deținătorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care să justifice deținerea lor.

Deși actele procesuale specifice întoarcerii executării, sub aspect cronologic, sunt subsecvente actelor de executare silită propriu-zise, ele circumscriu fără echivoc aceleiași instanțe de executare, care este judecătoria în raza căreia a fost efectuată executarea, existând în acest sens și reglementările art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Întreaga materie a executării silite are o reglementare legislativă unitară, prin care legiuitorul a stabilit și instituit atribuții și o plenitudine de competență numai pentru judecătorii, ca instanță de executare, fiind irelevante criteriile după calitatea părților, valoarea litigiului sau natura și izvorul litigiului. Pentru rațiunile expuse anterior urmează a admite recursurile declarate de pârâții D.G.F.P.J.I.

și C.L.I. – D.E.F.P.L.I., va casa decizia nr. 58 din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială și sentința nr. 93/ E din 25 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare în fond la Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții D.G.F.P.J.I. și C.L.I. – D.E.F.P.L. I. Casează decizia nr. 58 din 19 mai 2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială și sentința nr. 93/ E din 25 februarie 2005 a Tribunalului Iași, secția comercială și trimite cauza spre competentă soluționare în fond la Judecătoria Iași. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.