ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 93/ E din 25

februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL cu sediul social în Iași în

contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P.

J.I.

cu sediul social în Iași și A.F.P.L.M.I. – D.F.P.L. din cadrul P.M.I. cu sediul

în Iași, în sensul că a fost dispusă întoarcerea executării silite efectuată de

pârâte în baza titlului executoriu, proces verbal din 18 noiembrie 1996 al C.C.I.

– C.C.F. A fost obligată pârâta D.G.F.P.

J.I.

către reclamantă la plata sumei de 1.343.530.066 lei reprezentând valoarea

actualizată la data de 12 ianuarie 2005 a sumei de 402.452.379 lei. De asemenea

a mai fost obligată pârâta A.F.P.L.M.I. – D.F.P.L. din cadrul P.M.I. către

reclamantă la plata sumei de 1.812.871.811 lei, reprezentând valoarea

actualizată la data de 12 ianuarie 2005 a sumei de 113.188.656 lei. Pârâtele au

fost obligate să plătească reclamantei și suma de 184.676.020 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut în principal că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile

art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ. care prevede că în toate cazurile

în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel

interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației

anterioare acesteia. S-a dovedit cu titlul executoriu, procesul verbal din 18

noiembrie 1996 întocmit de C.C.F. al C.C.I. a fost desființat prin decizia nr. 700

din 19 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ, astfel că reclamanta este îndreptățită la restituirea sumelor

plătite în baza titlului executoriu desființat, la valoarea actualizată în

raport cu rata inflației.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin decizia nr. 58 din 19 mai 2005 a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocate de apelanta P.M.I. – D.E.F.P.L.I. De

asemenea a respins excepția necompetenței materiale invocate de apelanta D.G.F.P.J.I.

De asemenea au fost respinse ca

nefondate apelurile formulate de P.M.I. D.G.F.P.J.I., împotriva sentinței nr. 93/

E din 23 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială. Au

mai fost obligate pârâtele să plătească intimatei SC A.C. SRL Iași suma de

89.250.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a stabilit că apelanta P.M.I. – D.E.F.P.L.I. are calitate

procesuală pasivă indiferent de denumirea care a avut-o anterior, cu atât mai

mult cu cât până în prezent nu a obiectat în acest sens și a restituit o parte

din sumele datorate reclamantei. Cât privește excepția necompetenței materiale

invocate de a doua pârâtă D.G.F.P.J.I. și aceasta a fost respinsă, cauza

nefiind de competența contenciosului administrativ, fiind de competența

instanței comerciale, având ca obiect întoarcerea executării către reclamantă

care este o societate comercială.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că în

mod corect prima instanță a obligat pe cele două pârâte, să remită intimatei

reclamante sumele încasate ilegal, actualizate la data de 12 ianuarie 2005.

Împotriva deciziei nr. 58 din 19 mai

2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială au promovat recurs D.G.F.P.J.I.

și C.L.I. – D.E.F.P.L.I., care au criticat această hotărâre judecătorească

pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.

Recurenta pârâtă D.G.F.P.J.I. a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, exonerarea de plată a

sumei de 1.343.530.066 lei precum și a cheltuielilor de judecată, argumentând

că în mod greșit instanța de apel a respins excepția necompetenței materiale a

instanței de drept comun în soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor de

contencios administrativ deoarece izvorul cauzei este în reglementările de

drept fiscal, iar hotărârile pronunțate în materia contenciosului administrativ

au o singură cale de atac care este recursul și nu cum greșit a fost

considerată calea de atac apelul, invocând ca temei de drept al cererii de

recurs prevederile art. 304 C. proc. civ.

La rândul său recurenta pârâtă C.L.I.

– D.E.F.P.L.I. a criticat decizia atacată sub aspectele greșitei soluționări a

excepției de necompetență materială, litigiul dedus judecății fiind în materia

contenciosului administrativ, existând o singură cale de atac recursul și nu

apelul, precum și a greșitei soluționări a excepției lipsei calității

procesuale pasive, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și

exonerarea de plată a sumei de 1.812.871.811 lei și a cheltuielilor de

judecată, fără a indica temeiul de drept al cererii de recurs.

Intimata reclamantă SC A.C. SRL a

depus întâmpinare motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, le

găsește întemeiate, urmând a admite ambele recursuri, în limitele și pentru

considerentele care vor fi expuse.

Este de necontestat că obiectul

cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.C. SRL îl

constituie întoarcerea executării silite efectuată de cele două pârâte în baza

titlului executoriu menționat anterior și care a fost desființat prin decizia nr.

700 din 19 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ, prin aplicarea temeiului de drept al art. 404

1

– 404

3

C. proc. civ.

Instituția juridică a întoarcerii

executării își are sediul de reglementare în art. 404

1

și 404

3

din secțiunea VI

1

intitulată „întoarcerea executării” C. proc. civ.,

care face parte integrantă din Cartea V, despre executarea silită. Astfel,

potrivit art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în

care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel

interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației

anterioare acesteia. De asemenea, dispozițiile art. 404

2

alin. (1)

și (3) mai precizează că în cazul în care instanța judecătorească a desființat

titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va

dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare

executării, iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare

executării, aceasta va putea fi făcută de instanța judecătorească competentă

potrivit legii.

Pentru determinarea corectă a

instanței judecătorești competente potrivit legii, din interpretarea

sistematică a dispozițiilor procedurale privind executarea, se poate reține cu

maximă certitudine că întreaga reglementare legislativă a executării silite

stabilește atribuții și competențe numai în sarcina judecătoriilor ca instanțe

de executare, fiind lipsite de relevanță, în această materie, criteriile

valorice sau calitatea părților. Rațiunea juridică care impune acest argument

este și aceea că cererea de întoarcere a executării vizează restituirea unor

prestații executate în temeiul unui titlu executoriu desființat, astfel că

deținătorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care să

justifice deținerea lor.

Deși actele procesuale specifice

întoarcerii executării, sub aspect cronologic, sunt subsecvente actelor de

executare silită propriu-zise, ele circumscriu fără echivoc aceleiași instanțe

de executare, care este judecătoria în raza căreia a fost efectuată executarea,

existând în acest sens și reglementările art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Întreaga materie a executării silite

are o reglementare legislativă unitară, prin care legiuitorul a stabilit și

instituit atribuții și o plenitudine de competență numai pentru judecătorii, ca

instanță de executare, fiind irelevante criteriile după calitatea părților,

valoarea litigiului sau natura și izvorul litigiului.

Pentru rațiunile expuse anterior

urmează a admite recursurile declarate de pârâții

D.G.F.P.J.I.

și

C.L.I.

– D.E.F.P.L.I.,

va casa decizia nr. 58 din 19 mai 2005 pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția comercială și sentința nr. 93/ E din 25 februarie

2005, pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și în temeiul art. 304 pct.

9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă

soluționare în fond la Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții D.G.F.P.J.I. și C.L.I. – D.E.F.P.L.

I.

Casează decizia nr. 58 din 19 mai

2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială și sentința nr. 93/ E din 25

februarie 2005 a Tribunalului Iași, secția comercială și trimite cauza spre

competentă soluționare în fond la Judecătoria Iași.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.