ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5827/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 octombrie 2008, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Beiuș a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R. și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea să se dispună anularea dispoziției prin care pârâții au reziliat de drept contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare nr. 55 denumit Forău și 60 Dumbrăvița nr. 240 din 23 noiembrie 2000 și nr. 243 din 23 noiembrie 2000, dispoziție comunicată cu adresa din 17 iunie 2008. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de reziliere a celor două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare este nelegală și netemeinică, neexistând abateri sau încălcări ale clauzelor contractuale care să justifice măsura dispusă de pârâți, fără derularea procedurii obligatorii a concilierii prevăzute în art. 21 din contracte.

Reclamanta a mai arătat că motivele reținute de pârâți în decizia de reziliere nu subzistă, fiind superficiale și nefondate. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 41/CA/2009 – P.I. din 9 martie 2009, prin care a respins acțiunea ca nefondată. Instanța de fond a reținut că măsura rezilierii celor două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare a fost legal dispusă în baza Notelor de control din 8 februarie 2008 și 28 martie 2008 și a raportului nr. 236081/MG din 13 mai 2008 aprobat de M.A.D.R. Conform constatărilor cuprinse în aceste acte administrative, rezilierea de drept a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare s-a impus datorită încălcării de către reclamantă a prevederilor Cap. 3 art. 7 alin. (7), (9) și (18) din contractul-cadru de gestionare a fondurilor de vânătoare aprobat prin Ordinul nr. 126/2004 emis de M.A.P.A.P.M., cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a avut în vedere că art. 17 din contractul – cadru cuprinde un pact comisoriu de gradul IV, prin care părțile au prevăzut că în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se reziliază de plin drept, fără punerea în întârziere și fără intervenția instanței. Încălcarea de către reclamantă a obligațiilor contractuale a fost constatată pentru neprezentarea documentelor solicitate de organele de control, atât la primul control (6 februarie 2008), cât și la al doilea control (28 martie 2008), De asemenea,s-a avut în vedere nerespectarea condițiilor de licențiere ale asociației, prin aceea că directorul nu are studii superioare și nu a dovedit că a desfășurat activitate în domeniul respectiv pe o perioadă mai mare de 5 ani, fiind astfel încălcate prevederile art. 3 din Ordinul nr. 219/2008 emis de M.A.D.R.

pentru aprobarea criteriilor de acordare a licenței pentru gestionarea fondurilor de vânătoare. Cu privire la încălcarea prevederilor Cap. III art. 7 alin. (7) și (9) din contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare, s-a reținut că reclamanta nu a respectat obligațiile gestionarului de a asigura cantitățile minime de hrană complementară la principalele specii de vânat și respectiv, la întreținerea construcțiilor și instalațiilor vânătorești existente pe cele două fonduri de vânătoare. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Beiuș, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta a criticat interpretarea dată de instanța de fond clauzelor contractuale prevăzute la art. 17 și art. 21 din contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare, arătând că pactul comisoriu de gradul IV este nerelevant în privința procedurii de conciliere care este obligatorie și în cazul rezilierii de drept a contractelor, fără să se mai formuleze acțiune în justiție. Asemenea celorlalte forme de mediere, recurenta a susținut că parcurgerea procedurii de mediere este obligatorie, iar consecința nerespectării ei de către intimați este anularea dispoziției lor de reziliere a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare nr. 55 denumit Forău și nr. 60 Dumbrăvița.

Referitor la neprezentarea directorului asociației cu ocazia efectuării celor două contracte, precum și a documentelor solicitate de inspectorii intimaților, recurenta a arătat că s-a reținut greșit răspunderea sa contractuală, deși a dovedit existența unor condiții obiective care au înlăturat unul din elementele răspunderii și anume, culpa. Recurenta a criticat și concluzia instanței de fond privind nerespectarea condițiilor de licențiere față de nivelul studiilor absolvite de directorul asociației, motivând că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 3 din Ordinul M.A.D.R. nr. 216/2008, care prevăd că sunt valabile și studiile medii care au avut printre disciplinele de studiu vânatul și vânătoarea, astfel cum s-a dovedit în cazul de față.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată și pentru preluarea greșită a susținerilor nedovedite de intimați cu privire la faptul că nu ar fi întocmit fișa fondului de vânătoare și că nu ar fi asigurat hrana necesară vânatului, cu motivarea că nu au fost analizate înscrisurile depuse la dosar și din care rezulta îndeplinirea acestor obligații contractuale. Recurenta a solicitat și suspendarea executării sentinței recurate și a dispoziției de reziliere de drept a celor două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare, arătând că lipsirea sa de gestiunea fondurilor de vânătoare până la soluționarea recursului este de natură să-i producă prejudicii materiale irecuperabile. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 17 lit. b) din contractul-cadru de gestionare a fondurilor de vânătoare, aprobat prin Ordinul M.A.P.A.M. nr. 126/2004, completat și modificat prin Ordinul nr. 509/2005, rezilierea de drept a contractului la inițiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanței și fără punerea în întârziere, în cazul în care gestionarul nu și-a îndeplinit oricare dintre obligațiile contractuale în termenele prevăzute. Această clauză contractuală, prevăzută în actele adiționale nr. 6/2005 la cele două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare încheiate de recurentă, a fost corect interpretată de instanța de fond, care a reținut existența unui pact comisoriu de gradul IV, potrivit căruia în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere, și fără intervenția instanței.

Față de voința părților exprimată prin stipularea pactului comisoriu de gradul IV, instanța de fond a constatat judicios că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 21 din contractul – cadru, conform cărora, eventualele litigii dintre gestionar și administrator se supun în prealabil în vederea concilierii ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului. Această primă critică formulată în recurs se dovedește a fi neîntemeiată și în raport de procesul-verbal încheiat de părți la 21 iulie 2008 cu ocazia concilierii desfășurate în vederea clarificării litigiului creat de emiterea dispoziției de reziliere de drept a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare nr. 55 denumit Forău și nr. 60 Dumbrăvița.

Din conținutul acestui înscris rezultă că s-a efectuat procedura concilierii, conform mențiunilor semnate fără obiecțiuni de reprezentanții recurentei, care nu au contestat legalitatea procedurii, formulând apărări numai pe fondul litigiului. Împrejurările expuse de recurentă cu privire la imposibilitatea de prezentare a directorului asociației la cele două controale efectuate de intimați nu dovedesc existența unei cauze legale de exonerare de răspundere contractuală, întrucât răspunderea aparține persoanei juridice, subiect distinct de drept și aceasta avea obligația să asigure desfășurarea controlului și prezentarea documentelor necesare, conform art. 7 alin. (18) Cap. III din contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare.

Instanța de fond a considerat întemeiat că recurenta a încălcat aceste obligații contractuale prin neprezentarea documentelor solicitate de organele de control atât la primul control din 6 februarie 2008, cât și la cel de-al doilea control din 28 martie 2008. Judecătorul fondului a constatat de asemenea în mod corect că recurenta nu îndeplinește cerințele legale de licență în privința nivelului de studii al directorului asociației, dat fiind că art. 3 din Ordinul M.A.D.R. nr. 216/2008 instituie obligativitatea îndeplinirii mai multor condiții cumulative de specialitate, care nu au fost dovedite în cauză.

Conform acestei reglementări, persoana angajată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru coordonarea și conducerea pe linie tehnică a activității de vânătoare trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții de specialitate: este absolventă a unei instituții de învățământ superior în care a studiat vânatul și vânătoarea pe o perioadă de minimum două semestre sau este absolventă a unei unități de învățământ de nivel superior, dar de altă specialitate, ori de nivel mediu, care a avut printre disciplinele de studiu vânatul și vânătoarea, a desfășurat activități în domeniul cinegetic pe o perioadă de minimum 5 ani și deține calitatea de vânător.

Directorul asociației recurente nu a dovedit îndeplinirea acestor ultime două condiții prevăzute cu caracter obligatoriu, de la care au fost exceptate numai acele persoane care au absolvit cursurile unei instituții de învățământ superior în care au studiat vânatul și vânătoarea pe o perioadă de minimum două semestre. Instanța de fond nu a constatat neîndeplinirea condițiilor de studii, cum neîntemeiat a susținut recurenta, stabilind însă că, față de studiile absolvite de directorul asociației, acesta trebuie să fi îndeplinit și condiția desfășurării activității în domeniul cinegetic pe o perioadă de minimum 5 ani, ceea ce nu s-a dovedit în cauză. Neîndeplinirea acestui criteriu, după termenul acordat prin actul de control, atrage retragerea licenței de funcționare și rezilierea contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare.

Considerentele instanței de fond privind nerespectarea de către recurentă a obligațiilor contractuale de a identifica pe teren limitele fondului de vânătoare și de a asigura hrana complementară au fost neîntemeiat criticate în recurs, în condițiile în care acestea corespund celor constatate prin notele de control întocmite la 8 februarie 2008 și la 28 martie 2008 și semnate fără obiecțiuni de reprezentanții recurentei. În consecință, concluzia instanței de fond este rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor care au fost administrate în cauză. Recurenta nu a solicitat anularea celor două note de constatare care au fundamentat decizia de reziliere a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare și nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută de organele de control, astfel că este nefondată susținerea sa privind înlăturarea nejustificată a înscrisurilor înfățișate la judecata în fond a litigiului.

Cererea de suspendare a executării sentinței recurate se dovedește a fi lipsită de obiect față de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare care prevăd că recursul suspendă executarea. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Beiuș împotriva sentinței civile nr. 41/CA/2009 – PI din 9 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.