ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6217/2010

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 3005/1/2010, petentul K.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul București, anularea deciziei nr. 5827 din 20 mai 2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 9637/3/2007, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. In motivarea cererii, s-a susținut, pe de o parte, că procedura de citare pentru termenul la care pricina a fost soluționată, respectiv cel din 14 mai 2009, nu a fost legal îndeplinită, deoarece partea a fost citată pe numele H. - nume ce apare și în dispozitivul deciziei, în loc de K., iar, pe de altă parte, partea a fost citată la o adresă greșită, respectiv blocul 1 D de pe B.N.N., în loc de blocul 1, B.N.N.

sector 1. S-a mai arătat că, având în vedere viciul de procedură arătat, petentul a solicitat Înaltei Curți amânarea cauzei, cerere care a fost respinsă de către instanță. Au fost atașate dosarele regăsite sub nr. unic 9637/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Curții de Apel București și al Tribunalului București. Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente: Prezenta cale extraordinară de atac a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația în anulare poate fi promovată împotriva unei hotărâri irevocabile în ipoteza în care procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită în conformitate cu prevederile legale.

Conform art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., citația trebuie să cuprindă, printre alte elemente obligatorii, numele și domiciliul părții citate. In cauză, petentul a fost citat pentru termenul de judecată din 14 mai 2009, la care recursul a fost soluționat, pe numele H.C., la adresa din București, B.N.N. nr. 5, bloc 1 D, sector 1, cu toate că petentul-recurent se numește K.C. și a indicat drept domiciliu ales, la care să fie îndeplinite actele de procedură în cursul judecății, adresa din B.N.N. nr. 5, bloc 1 sector 1. Chiar dacă elementele prevăzute de art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

sunt redate greșit în actul de procedură întocmit în cauză, inclusiv în procesul-verbal de citare întocmit de persoana însărcinată cu înmânarea citației, nu se poate ignora faptul că, la data de 14 mai 2009, ce coincide cu termenul la care a fost soluționat recursul, petentul a depus la dosar, prin serviciul Registratură, o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui avocat sau, în caz contrar, amânarea pronunțării, pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise. Această cerere a fost avută în vedere de către instanța de recurs, după cum rezultă din încheierea de dezbateri întocmită la acel termen (astfel cum a fost refăcută în dosarul de față, în conformitate cu originalul de la mapa de decizii a instanței), dispunându-se amânarea pronunțării pentru data de 20 mai 2009, când a fost pronunțată decizia supusă contestației în anulare formulate în cauză.

In aceste condiții, nelegalitatea actului de procedură a fost acoperită prin cererea părții, din care rezultă că a avut cunoștință de termenul de judecată și nu a înțeles să invoce neregularitatea citării, operând decăderea din dreptul de a se prevala de atare apărare, conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ. Pentru acest motiv, în mod corect, instanța de recurs nu a procedat la amânarea cauzei, nefiind aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ. De asemenea, în aplicarea art. 89 alin. (2) C. proc. civ., partea căreia nu i s-a înmânat citația cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată - cu atât mai mult dacă nu s-a efectuat comunicarea citației, atunci când cunoaște termenul de judecată, este îndreptățită să solicite instanței amânarea cauzei.

Deși a formulat cerere de amânare a cauzei, recurentul nu s-a prevalat de neregularitatea citării, mai mult, a acceptat soluționarea recursului în aceste condiții, solicitând, pentru ipoteza în care nu s-ar fi acordat un nou termen de judecată, amânarea pronunțării, în vederea depunerii de concluzii scrise. Atitudinea părții, astfel redată, semnifică acoperirea neregularității citării, însă și lipsa vătămării procesuale din perspectiva dreptului la apărare, drept procesual ce nu a fost încălcat în cauză. Așadar, chiar dacă s-ar considera că nulitatea actului de procedură al citării nu este acoperită, nu se impune aplicarea sancțiunii nulității, în absența producerii unei vătămări, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată ca fiind nefondată contestația în anulare formulată în cauză și o va respinge ca atare, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de K.C. împotriva deciziei nr. 5827 din 20 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.