ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4210/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul N.M. a solicitat revizuirea deciziei nr. 4095 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate, pronunțată în Dosarul nr. 9180/3/2007, în contradictoriu cu intimatul Municipiul București, prin Primarul General. Revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 5 și 7 C. proc. civ., arătând, în esență, că decizia pronunțată de instanța de recurs este dată cu încălcarea și nerespectarea legii și cu interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauză. De asemenea, revizuentul și-a arătat nemulțumirea legată de modul cum au fost soluționate demersurile sale judiciare.

La termenul de judecată din 19 mai 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Cererea de revizuire formulată de revizuentul N.M. este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Așadar, față de caracterul extraordinar al acestei căi de atac, se constată că cererea de revizuire poate fi formulată numai în situația în care se raportează la una din cele două categorii de hotărâri judecătorești prevăzute de textul de lege. În prezenta cauză, prin decizia atacată pe calea revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de N.M.

împotriva deciziei nr. 524A din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reținând că reclamantul nu s-a conformat exigențelor impuse de legiuitor pentru exercițiul căii extraordinare de atac a recursului, în sensul că nu a indicat în cererea sa vreunul din motivele de casare și de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul de lege arătat. Ca atare, prin această hotărâre nu s-a abordat fondul litigiului, astfel încât nu poate forma obiect al cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă prin textul de lege arătat, și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazurile de revizuire, devine inutilă. Față de cele arătate, se va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 4095 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală formulată de revizuentul N.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.