ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3525/2010

Asupra contestației în anulare, reține

următoarele:

Prin

contestația formulată la data de 8 noiembrie 2008 (data poștei de pe plicul expediere

a cererii) și înregistrată la această instanță sub nr. 9350/1/2008, contestatorul

B.D.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București,

anularea deciziei nr. 5780 din 13 octombrie 2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, invocând dispozițiile

art. 317 alin. (2) și 318 C. proc. civ.

S-a susținut, în motivarea cererii, că

instanța, prin decizia atacată, a respins recursul fără a cerceta motivele de nelegalitate

evocate în recurs, respectiv nevalabilitatea titlului statului constituit prin preluarea

imobilului proprietatea contestatorului în raport de prevederile Legii nr. 213/1998,

inexistența unei despăgubiri la momentul preluării și necomunicarea deciziei administrative

de preluare către proprietar.

Au fost atașate dosarele instanțelor anterioare,

precum și Dosarul nr. 15441/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, în care s-a pronunțat decizia nr. 5780 din

13 octombrie 2008.

La termenul din 4 iunie 2010, Înalta

Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției inadmisibilității contestației

în anulare, invocate de către intimata Primăria Municipiului București.

Analizând excepția invocată, Înalta

Curte apreciază că este întemeiată, întrucât nu este întrunit niciunul dintre cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. ce reglementează

calea extraordinară de atac.

Contestatorul a formulat critici legate

exclusiv de modul de analiză a motivelor de recurs, ca atare, susținerile sale urmează

a fi analizate din perspectiva cazului descris de art. 318 teza ultimă C. proc.

civ., neavând nicio legătură cu situațiile reglementate de art. 317 C. proc.

civ., temei invocat, de asemenea, în motivarea contestației, respectiv cu neregularitatea

citării contestatorului pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs (art. 317

pct. 1) sau cu încălcarea dispozițiilor imperative privitoare la competență (pct.

2).

Potrivit art. 318 teza ultimă C. proc.

civ., exercitarea contestației în anulare este posibilă în cazul omisiunii din greșeală

de cercetare a vreunuia dintre motivele de modificare ori casare, atunci când instanța

a respins recursul sau l-a admis doar în parte.

Prin decizia nr. 5780 din 13 octombrie

2008, a fost respins ca nefondat recursul contestatorului împotriva deciziei

nr. 64 A din 4 februarie 2008 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a se pronunța această decizie, s-a

arătat că recurentul - contestatorul din cauză - a formulat notificarea în baza

Legii nr. 10/2001, pentru imobilul pretins preluat abuziv de către stat, cu depășirea

termenului prevăzut de art. 22 din lege, confirmând aprecierea instanțelor de fond

în sensul că a operat decăderea contestatorului din dreptul de a solicita măsuri

reparatorii.

S-a mai arătat că, în aceste condiții,

nu se mai poate analiza în fond cererea privind restituirea imobilului pretins preluat

abuziv.

Se constată că instanța de recurs a evaluat

legalitatea deciziei recurate în limitele verificărilor efectuate în fazele procesuale

anterioare, adică exclusiv prin prisma momentului formulării notificării, neavând

loc o cercetare a fondului cauzei.

Confirmând aprecierile instanțelor de fond,

instanța de recurs a înlăturat motivele de recurs care excedau acest cadru procesual

și vizau fondul cauzei, legate fiind de nevalabilitatea titlului statului constituit

prin preluarea imobilului.

Întrucât

art. 318 teza ultimă C. proc. civ. prevede

ca omisiunea cercetării motivelor de recurs să fie una culpabilă, această cerință

nu este întrunită în cauză, în condițiile în care instanța de recurs a justificat

necercetarea susținerilor recurentului ce nu constituiau critici de nelegalitate

ale deciziei de apel, vizând alte aspecte decât cele efectiv analizate.

În

consecință, nu este întrunit cazul prevăzut de art. 318

C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepția și va respinge

contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatorul B.D.C. împotriva deciziei nr. 5780 din

13

octombrie 2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

4 iunie 2010.