ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4274/2008

HOTĂRÂRE
26.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4274/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial

pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București reclamanții F.A. și C.A. au chemat

în judecată Municipiul București prin Primarul General solicitând ca prin

hotărâre judecătorească pârâtul să fie obligat să emită dispoziție/decizie

motivată prin care să soluționeze cererea reclamanților de restituire în natură

a imobilului situat în București, compus din teren în suprafață de 177,40 mp și

construcție.

Judecătoria sectorului 5, prin

sentința civilă nr. 3402 din 12 mai 2006 a admis acțiunea și a obligat pârâtul

să emită o dispoziție motivată prin care să răspundă la notificarea nr. 3437

din 13 decembrie 2001 formulată de reclamanți.

Apelul declarat de pârât împotriva

acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 1355 din 7 septembrie 2006 a

Tribunalului București, secția a IV- a civilă.

Ambele hotărâri pronunțate în cauză

au fost casate prin decizia civilă nr. 304 din 15 februarie 2007 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost admis recursul

declarat de Municipiul București, prin Primarul General și a fost trimisă cauza

spre competentă soluționare pe fond la Tribunalul București, reținându-se că

instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate

împotriva refuzului persoanei juridice notificate de a emite decizie sau

dispoziție motivată potrivit Legii nr. 10/2001 este secția civilă a

tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul aceasta, astfel cum s-a

stabilit și prin decizia nr. IX din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Prin sentința civilă nr. 877 din 11

iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligat Municipiul București, prin Primarul

General să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării nr.

3437/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) și art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, indiferent dacă persoanei

îndreptățite i se restituie în natură imobilul sau i se oferă restituirea prin

echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificării.

Municipiul București, prin Primarul

General, a declarat apel împotriva acestei sentințe, apel în motivarea căruia a

susținut că termenul de 60 de zile care poate avea ca dată de referință fie

data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, este un termen

de recomandare, a cărui depășire poate fi sancționată cel mult cu obligarea la

despăgubiri a unității deținătoare.

Prin decizia civilă nr. 282 A din 13

noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, apelul a fost respins ca

nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut, în esență, că în cauză lipsește răspunsul persoanei juridice

notificate, în forma cerută de lege, respectiv decizie sau dispoziție, iar

lipsa acestui răspuns este imputabilă unității notificate care nu a respectat

dispozițiile legale în materie, respectiv art. 22, art. 23 alin. (1) și art. 24

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel,

invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurentul a susținut că nu este vorba de un refuz în soluționarea notificării,

aceasta urmând a fi rezolvată în ordinea numerelor de înregistrare, iar pe de

altă parte că potrivit art. 23, în înțelesul dat de Normele Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea

obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire

poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data

depunerii actelor doveditoare.

Recursul declarat în cauză este

nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

23 alin. (1), actualmente art. 25, din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de

zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii

actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în

natură.

Potrivit art. 24 alin. (1) din

același act normativ, dacă restituirea în natură nu este posibilă, după caz,

deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o ofertă de

restituire prin echivalent.

Față de aceste prevederi rezultă

fără echivoc că, indiferent de situație, respectiv dacă persoanei îndreptățite

i se restituie imobilul în natură i se oferă restituirea prin echivalent sau i

se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe

asupra solicitării adresată prin notificare.

Lacuna legiuitorului care nu a

reglementat expres situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă

dispozițiile legale menționate este acoperită de instanță care, la solicitarea

celor îndreptățiți stabilește în sarcina entității deținătoare obligația

emiterii deciziei sau dispoziției motivată, întrucât o atare obligație decurge

din lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională

prealabilă, instituită în mod imperativ.

Față de considerentele expuse, în

corelare cu dispozițiile legale menționate sau rezultate din interpretarea

prevederilor Legii nr. 10/2001, potrivit caracterului reparatoriu al acestui

act normativ, criticile recurentei se privesc ca nefondate, astfel că se va

dispune respingerea recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul general împotriva

deciziei nr. 282/A din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 iunie 2008

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-03
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5462/2008
Municipiul București prin Primarul General, invocând excepția de necompetență materială a tribunalului, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, deoarece nu s-au depus toate documentele care să facă dovada calității de per
ÎCCJ 2008-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6024/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 699 din 17 iunie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația formulată de M.G. prin care s-a solicitat anu
ÎCCJ 2013-06-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3267/2013
pe care a anulat-o, constatând că Tribunalul București are competență materială în primă instanță în soluționarea cererii astfel cum s-a decis prin decizia în interesul Legii nr. 9/2006, în sensul că cererile formulate împotriva refuzului p
ÎCCJ 2007-06-14
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 137 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea, precizată, formulată de
ÎCCJ 2009-07-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7441/2009
Deliberând asupra recursului de față,din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a V – a civilă, la 19 decembrie 2007, reclamanții C.A. și I.T. au chemat în
Sursă