ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6024/2008

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 699

din 17 iunie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

contestația formulată de M.G. prin care s-a solicitat anularea dispoziției

Primarului General al Municipiului București nr. 3252 din 27 august 2004, restituirea

în natură a terenului în suprafață de 209 mp situat în București, și acordarea

despăgubirilor bănești pentru suprafața de 157 mp teren, situat la aceeași

adresă și pentru construcția demolată.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 1528 A din 15 noiembrie 2005

a respins apelul declarat de reclamant.

După soluționarea

apelului, respectiv la 12 ianuarie 2006 reclamantul inițial a decedat, iar

moștenitorii legali acestuia, M.I.G. și M.M., conform certificatului de

moștenitor nr. 5 din 24 februarie 2006 emis de BNP S.R.O., i-au preluat poziția

procesuală și au declarat recurs.

Prin decizia civilă

nr. 5193 din 26 mai 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de reclamanți, a casat hotărârile pronunțate în cauză și a trimis

dosarul la instanța de

fond pentru rejudecare, reținând că

instanțele nu au analizat situația terenului de 209 mp.

Rejudecând fondul

după casare, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 912

din 20 iunie 2007 a respins contestația ca neîntemeiată.

În considerentele

sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 3252 din 27 august 2004 emisă de

Primarul General al Municipiului București a fost respinsă cererea de

restituire în natură a terenului de 157 mp cu motivarea că acesta este afectat

de detalii de sistematizare și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub

forma titlurilor de valoare nominală sau acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital.

Entitatea investită

cu soluționarea notificării nu s-a pronunțat cu privire la terenul de 209 mp și

construcția demolată de la aceeași adresă.

Potrivit

înscrisurilor depuse la dosar terenul de 213 mp nu figura la data intrării în

vigoare a Legii 10/2001 ca proprietate de stat, iar cu privire la terenul de

157 mp s-a reținut că reclamanții dețin doar o cotă de 2/3 din acesta.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamanții M.I.G. și M.M. susținând că pentru construcția

demolată nu s-au acordat măsurile reparatorii și că nu s-a analizat situația

terenului de 209 mp pentru care Primăria a emis un proces verbal de punere în

posesie a numiților G.C. și P.I.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 814 A din 17 decembrie 2007,

a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul admiterii parțiale a

contestației și obligării intimatului să completeze dispoziția emisă cu

propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru

construcție, în limita cotei de 2/3 din dreptul de proprietate aparținând

reclamanților.

În motivarea deciziei

s-a reținut că reclamantul inițial, în calitate de persoană îndreptățită în

sensul Legii 10/2001, a formulat două notificări, una pentru terenul de 209 mp

și cealaltă pentru terenul de 157 mp și construcția demolată.

M.G. și soția sa C.A.,

împreună cu soții G.C. și A. au deținut în coproprietate, în cote egale,

terenul în suprafață de 366 mp situat în str. B.V. nr. 80. Din această

suprafață s-a expropriat doar suprafața de 157 mp teren, restul de 209 mp

rămânând în proprietatea numiților M.G., G.C. și P.I., fostă G., astfel încât

acest teren excede dispozițiilor Legii 10/2001.

Împrejurarea că

ceilalți coproprietari ai imobilului teren au făcut demersuri pentru intrarea

în posesia acestuia, cu ignorarea

actelor de proprietate urmează a

fi remediată pe calea dreptului comun.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs reclamanții M.I.G., M.M. și pârâtul

Municipiul București prin Primarul General.

În motivarea

recursului declarat de reclamanți și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. s-a solicitat casarea deciziei și obligarea Primarului General de

a soluționa notificarea nr. 3382 din 19 octombrie 2001 privind restituirea în

natură a terenului de 209 mp. De asemenea, instanțele erau obligate să verifice

legalitatea procesului verbal de punere în posesie a numiților G.C. și P.I. cu

acest teren.

Pârâtul Municipiul

București prin Primarul General și-a întemeiat recursul tot pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivare a susținut că terenul de 209 mp

și construcția demolată nu au făcut obiectul notificării depuse de reclamantul

inițial, M.G.

Recursul formulat de

pârât nu este fondat.

Critica inserată în

motivarea acestui recurs nu poate fi reținută întrucât M.G., prin notificarea

înregistrată sub nr. 3382/2001 a solicitat restituirea în natură a terenului de

209 mp, iar prin cea de-a doua notificare, nr. 3513/2001 a solicitat acordarea

despăgubirilor bănești pentru suprafața de teren de 157 mp și pentru

construcția demolată.

Recursul declarat de

reclamanți este fondat pentru considerentele care succed:

Așa cum s-a

menționat, pentru întreaga suprafață de teren de 366 mp și construcția demolată

au fost formulate două notificări. Deși din preambulul dispoziției contestate,

nr. 3252 din 27 august 2004 depusă la fila 32 a dosarului de fond, rezultă că

s-au soluționat ambele notificări, prin dispozitivul acesteia unitatea

deținătoare s-a pronunțat doar asupra terenului de 157 mp, lăsând, practic,

nesoluționată notificarea nr. 3382/2001 privind restituirea terenului de 209

mp.

Pe parcursul

derulării procesului reclamanții au susținut în mod constant că prin dispoziția

contestată nu s-a soluționat și această notificare, iar instanțele care au

instrumentat cauza în fazele procesuale anterioare nu s-au preocupat de acest

aspect. Mai mult, prin decizia recurată, instanța de apel a analizat amănunțit

situația juridică a terenului de 209 mp fără a dispune obligarea Primarului

General de a soluționa și această notificare în sensul rezultat din probele

administrate.

Potrivit

dispozițiilor Legii 10/2001 unitatea deținătoare a imobilului este obligată să

soluționeze notificarea prin emiterea unei dispoziții motivate care poate fi

cenzurată parțial sau în

totalitate de către instanță, pe calea

contestației. In situația în care unitatea deținătoare nu soluționează

notificarea cu care a fost investită, ceea ce valorează, practic, un refuz de

restituire, instanța este îndrituită să examineze fondul cauzei, cu

administrarea probatoriului necesar și, în final, să oblige această unitate la

emiterea dispoziției motivate.

Cea de-a doua

critică, privind controlul legalității procesului verbal de punere în posesie,

nu poate fi reținută întrucât excede cadrului procesual.

Ca atare, se impune

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță de apel. În rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.,

se vor avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente și

se vor administra probatoriile care se vor dovedi utile cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat

de reclamanții M.I.G., M.M. împotriva deciziei nr. 814 A din 17 decembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, pentru cauze cu

minori și familie.

Casează decizia menționată și trimite cauza

pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

octombrie 2008.