ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6328/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 702 din 19 mai 2006, prin care a admis în parte contestația formulată de C.A.A., a anulat dispoziția nr. 3611 din 15 decembrie 2004 emisă de Primarul General al municipiului București și a obligat pe cel din urmă să propună acordarea de despăgubiri contestatorului în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru cota de ¾ din imobilul situat în București. Apelul declarat de Primăria municipiului București prin Primarul General a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 6 din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Municipiul București a declarat recurs prin Primarul General solicitând modificarea hotărârilor de mai sus în sensul respingerii contestației formulate de C.A.A. Invocând cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că numai analizând greșit probele administrate și interpretând eronat prevederile art. 21.1 din normele metodologice emise în aplicarea Legii nr. 10/2001 instanțele au hotărât că arătatul contestator a făcut dovada dreptului de proprietate pretins și a calității sale de persoană îndreptățită.

Dezvoltând în acest sens recursul, municipiul București a arătat pe de o parte că instanțele au validat dreptul pretins de contestator pe baza unor acte doveditoare depuse ulterior împlinirii termenului stabilit prin art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, prelungit ulterior, iar pe de altă parte că aceleași înscrisuri nu sunt de natură să facă dovada dreptului de proprietate al contestatorului pentru că nu fac parte din categoria celor definite prin art. 21.1 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003. Recursul astfel motivat nu este întemeiat. Este esențial de precizat că actualul recurent nu a motivat apelul pe care l-a declarat împotriva sentinței primei instanțe. În aceste condiții, instanța de apel s-a conformat dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cu care „în cazul în care apelul nu se motivează ... instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”. Într-un atare context, instanța de apel a hotărât că înscrisurile aflate la dosarul cauzei atestă calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în calitatea sa de moștenitor al fostei proprietare. Critica din recurs făcută în contra constatării de mai sus se limitează la a afirma că respectivele acte doveditoare nu au forța probantă dată de instanța de apel, reprezentând un simplu enunț, nesusținut prin argumente de fapt și de drept. Mai mult, recurentul nu face (și nici nu propune) dovada contrarie constatării instanței de apel.

În raport cu starea descrisă a cauzei, recursul de față nu este întemeiat și va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de municipiul București, prin primarul general împotriva deciziei nr. 6 din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.