Decizia nr. 6817/2007 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1143/2006 a Tribunalului București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1143 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a, a fost admisă cererea formulată de A.E., dispunându-se obligarea Primăriei municipiului București de a emite dispoziție motivată privind acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 452,63 mp din București, în condițiile art. 7 și urm. din Legea nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că prin dispoziția nr. 4161 din 31 martie 2005 primarul municipiului București a soluționat notificarea nr. 521/2001, restituind în natură o parcelă de teren celei în cauză, fără a se pronunța asupra porțiunii de teren ce aparține domeniului public și nu poate fi restituită în natură.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins a nefondat prin decizia nr. 63 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă. S-a apreciat de asemenea că în mod greșit pârâta nu s-a pronunțat asupra despăgubirilor solicitate, deși a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a celei în cauză. Împotriva acestei decizii municipiul București, reprezentat de către primarul general a declarat recursul de față, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației. În motivarea recursului se arată că nu s-a refuzat soluționarea cererii, toate rezolvându-se în ordinea numerelor de înregistrare și nu preferențial. Se susține și că termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, obligație de rezolvare având două date de referință, data depunerii notificării sau a actelor doveditoare.

Cum nu s-a făcut precizarea că nu mai sunt acte de depus, rezultă că obligația de a emite dispoziție de restituire sau despăgubire este prematură. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: În primul rând se constată că motivele de recurs redate nu se regăsesc în situația concretă din cauză. Astfel nu se poate susține cu temei că reclamanta nu a depus actele doveditoare în susținerea notificării sau că acesteia nu i-a venit rândul spre a fi rezolvată, în situația în care solicitarea celei în cauză a fost luată în examinare și s-a dispus restituirea terenului liber, omițându-se a se pronunța comisia și asupra cererii de despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi retrocedat.

În aceste condiții, soluția adoptată de instanțe de a se dispune obligarea pârâtei de a emite dispoziție motivată și cu privire la terenul ce nu a fost restituit este în afara criticii, pentru că numai astfel se poate soluționa în întregime notificarea, în condițiile art. 7, art. 10, art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 63/A din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.