ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6817/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1143 din 15

septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a, a fost admisă cererea

formulată de A.E., dispunându-se obligarea Primăriei municipiului București de

a emite dispoziție motivată privind acordarea de despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 452,63 mp din București, în condițiile art. 7 și urm. din Legea

nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că prin dispoziția nr. 4161 din 31 martie 2005 primarul

municipiului București a soluționat notificarea nr. 521/2001, restituind în

natură o parcelă de teren celei în cauză, fără a se pronunța asupra porțiunii

de teren ce aparține domeniului public și nu poate fi restituită în natură.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost respins a nefondat prin decizia nr. 63 din 12 aprilie

2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

S-a apreciat de asemenea că în mod

greșit pârâta nu s-a pronunțat asupra despăgubirilor solicitate, deși a

recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a celei în cauză.

Împotriva acestei decizii municipiul

București, reprezentat de către primarul general a declarat recursul de față,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației.

În motivarea recursului se arată că

nu s-a refuzat soluționarea cererii, toate rezolvându-se în ordinea numerelor

de înregistrare și nu preferențial. Se susține și că termenul de 60 de zile

este un termen de recomandare, obligație de rezolvare având două date de

referință, data depunerii notificării sau a actelor doveditoare. Cum nu s-a

făcut precizarea că nu mai sunt acte de depus, rezultă că obligația de a emite

dispoziție de restituire sau despăgubire este prematură.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

În primul rând se constată că

motivele de recurs redate nu se regăsesc în situația concretă din cauză.

Astfel nu se poate susține cu temei

că reclamanta nu a depus actele doveditoare în susținerea notificării sau că

acesteia nu i-a venit rândul spre a fi rezolvată, în situația în care

solicitarea celei în cauză a fost luată în examinare și s-a dispus restituirea

terenului liber, omițându-se a se pronunța comisia și asupra cererii de

despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi retrocedat.

În aceste condiții, soluția adoptată

de instanțe de a se dispune obligarea pârâtei de a emite dispoziție motivată și

cu privire la terenul ce nu a fost restituit este în afara criticii, pentru că

numai astfel se poate soluționa în întregime notificarea, în condițiile art. 7,

art. 10, art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr.

63/A din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2007.