ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5726/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 29269/3 din 3 septembrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamantul G.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului București și Primăria municipiului București, anularea deciziilor nr. 8407 și 8408 din 25 iunie 2007 emise de Primarul General al municipiului București. Î n motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin deciziile nr. 8407 și 8408 din 25 iunie 2007 emise de Primarul municipiului București, s-a dispus în mod greșit respingerea ca tardivă a notificării nr. 540/2003, prin care acesta a solicitat restituirea cotei ce i se cuvenea din imobilul situat în București, sector 4 și care, se precizează, a fost depusă în termenul legal, prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 1414 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a respins contestația formulată de contestatorul G.A. în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului București și Primăria Municipiului București împotriva dispozițiilor nr. 8407 și 8408 din 25 iunie 2007 emise de Primarul General al Municipiului București, prin care a fost respinsă notificarea formulată de contestator ca fiind tardiv introdusă. A respins cererea contestatorului de anulare parțială a dispozițiilor nr. 8407 și nr. 8408 din 25 iunie 2007, prin care au fost stabilite măsuri reparatorii în favoarea persoanei îndreptățite, S.S.P.D., pentru întreg imobilul situat în București, ca fiind inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 736 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.I.A. împotriva sentinței civile nr. 1414 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalul București, secția a IV a civilă. Totodată, așa cum rezultă din practicaua deciziei instanței de apel, instanța a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de G.D., având în vedere că aceasta este formulată direct în apel și nu există acordul părților din dosar cu privire la încuviințarea acesteia în principiu.

Instanța de apel a reținut, în considerentele deciziei pronunțate, că soluția primei instanțe este legală, atât sub aspectul tardivității notificării pentru încălcarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din Legea nr. 10/2001, cât și sub aspectul solicitării de anulare parțială a dispozițiilor nr. 8407 și 8408 din 25 iunie 2007, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în favoarea petentului S.S.P.D. Împotriva deciziei nr. 736 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs atât reclamantul G.A.I., cât și G.D. În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul G.A.I. a susținut, în esență, că decizia instanței de apel este „nelegală și neteminică pentru că nu s-au respectat dispozițiile legale privind garantarea dreptului de proprietate", fiind încălcate dispozițiile art. 41 și art. 42 din Constituție și ale art. 481 C. civ.

Prin cererea de recurs formulată, Georgescu Dumitru a susținut, în esență, că instanțele nu au respectat dispozițiile privind restituirea imobilelor „în baza titlului executoriu, scop în care au fost depuse hotărârile penale investite cu formulă executorie, din care reiese că Statul Român este obligat să îi restitui partea ce i se cuvine din imobilul din București". Recursurile sunt nule. Dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care să întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În speță, recurenții nu s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 302, art. 304 C. proc. civ., deoarece, în cererile de recurs nu a fost indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu au formulate critici care, raportat la soluția pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-una din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Susținerile din cererile de recurs sunt imprecise, având caracter general, nefiind structurate din punct de vedere juridic.

Astfel fiind, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se vor constata nule recursurile declarat de G.D. și G.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Constată nule recursurile declarate de G.D. și G.A.I. împotriva deciziei nr. 736/A din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.