ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5726/2009

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 29269/3 din 3 septembrie 2007 pe rolul

Tribunalului București, secția a

V

a civilă, reclamantul G.A.

a solicitat, în contradictoriu cu Primarul

municipiului București și

Primăria municipiului București, anularea

deciziilor nr. 8407 și 8408 din 25 iunie 2007 emise de Primarul General al

municipiului București.

Î

n

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin deciziile nr. 8407 și 8408 din

25 iunie 2007 emise de Primarul municipiului

București, s-a dispus în mod greșit respingerea ca tardivă a

notificării nr. 540/2003, prin care acesta a solicitat restituirea cotei ce i

se cuvenea din imobilul situat în București, sector 4 și care, se precizează, a

fost depusă în termenul legal, prevăzut de Legea

nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005.

Prin

sentința civilă nr. 1414 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a

IV

a civilă, a respins contestația formulată de contestatorul G.A.

în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului București și

Primăria Municipiului București împotriva dispozițiilor nr. 8407 și 8408 din 25

iunie 2007 emise de Primarul General

al

Municipiului București, prin care a fost respinsă notificarea formulată

de

contestator ca fiind tardiv introdusă.

A respins cererea contestatorului de anulare

parțială a dispozițiilor

nr. 8407 și nr. 8408 din 25 iunie

2007, prin care au fost stabilite măsuri reparatorii în favoarea persoanei

îndreptățite, S.S.P.D., pentru întreg imobilul situat în București, ca fiind

inadmisibilă.

Prin

decizia civilă nr. 736 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de

reclamantul G.I.A. împotriva sentinței

civile nr. 1414 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalul București, secția a

IV

a civilă.

Totodată, așa cum rezultă din practicaua deciziei

instanței de apel,

instanța a respins în principiu cererea

de intervenție în interes propriu formulată de G.D., având în vedere că aceasta

este formulată direct în apel și nu există acordul părților din dosar cu

privire la încuviințarea acesteia în principiu.

Instanța de apel a reținut, în considerentele

deciziei pronunțate, că

soluția

primei instanțe este legală, atât sub aspectul tardivității notificării

pentru încălcarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din Legea nr.

10/2001, cât și sub aspectul solicitării de anulare parțială a dispozițiilor

nr. 8407 și 8408 din 25 iunie 2007, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii

în favoarea petentului S.S.P.D.

Împotriva

deciziei nr. 736 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, au declarat recurs atât reclamantul G.A.I., cât și G.D.

În

cuprinsul cererii de recurs, reclamantul G.A.I. a susținut, în esență, că

decizia instanței de apel este „nelegală și neteminică pentru că nu s-au

respectat dispozițiile legale privind garantarea dreptului de

proprietate", fiind încălcate dispozițiile art. 41 și art. 42 din

Constituție și ale art. 481 C. civ.

Prin

cererea de recurs formulată, Georgescu Dumitru a susținut, în esență, că

instanțele nu au respectat dispozițiile privind restituirea imobilelor „în baza

titlului executoriu, scop în care au fost depuse hotărârile penale investite cu

formulă executorie, din care reiese că

Statul

Român este obligat să îi restitui partea ce i se cuvine din imobilul

din

București".

Recursurile

sunt nule.

Dispozițiile

înscrise în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru

care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care să

întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Recursul

fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea

legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Conform

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal.

În

speță, recurenții nu s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 302, art. 304

C. proc. civ., deoarece, în cererile de recurs nu a fost indicat vreun motiv

din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu au formulate critici care,

raportat la soluția pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea

lor într-una din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Susținerile

din cererile de recurs sunt imprecise, având caracter general, nefiind

structurate din punct de vedere juridic.

Astfel

fiind, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se vor constata nule

recursurile declarat de G.D. și G.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Constată nule recursurile declarate de G.D. și G.A.I. împotriva

deciziei nr. 736/A din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.