ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4287/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta A.V.P.S.C.

a chemat în judecată pe pârâții I.T.R.S.V.B. și M.A.D.R. solicitând ca, prin

sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea măsurii de reziliere a

contractului de gestionare pentru fondul de vânătoare nr. 15, denumit Peretu,

din județul Teleorman și să se constate valabilitatea contractului încheiat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsura de

reziliere a contractului de gestionare a fondurilor de vânătoare aprobat prin

OM nr. 126/2004 a fost justificată prin încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (7),

alin. (11) și alin. (17), precum și a dispozițiilor art. 17 lit. b) din

contract, că niciuna dintre faptele invocate nu se regăsesc între cauzele care

pot determina rezilierea de plin drept a contractului, astfel cum acestea sunt

enumerate la art. 14.

De asemenea, reclamanta a susținut că nu corespund

realității faptele reținute, întrucât asociația a asigurat în teren cantități

mari de hrană pentru animale, dovadă fiind creșterea numărului animalelor an de

an în fondurile de vânătoare, iar evidențele statistice din fișele fondurilor

de vânătoare s-au ținut în mod corespunzător.

La data de 08 octombrie 2007,

reclamanta a formulat precizare la acțiune, în sensul că solicită constatarea

valabilității contractului de gestionare

pentru

fondul de vânătoare nr. 15, denumit Peretu, județul Teleorman, cu

nr.

119/313725/CI din 30 noiembrie 2000, constatarea nulității rezilierii

unilaterale a contractului și a faptului că nu au fost încălcate prevederile

art. 7, alin. (11) și alin. (17), art. 17 lit. b) din contractul de gestionare

a fondurilor de vânătoare, aprobat prin OM nr. 126/2004.

Prin sentința civilă nr. 16051 din 19

noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a admis

excepția de necompetență materială a instanței și s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București .

Prin încheierea din data de

25.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus trimiterea cauzei la Secția de

Contencios Administrativ și Fiscal a aceleiași instanțe.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivat de faptul că reclamanta nu a

îndeplinit procedura prealabilă, condiție de investire a instanței de

contencios administrativ, ce constituie fine de neprimire a acțiunii.

Pârâtul a precizat că suntem în prezenta unui contract

administrativ, astfel că plângerea prealabilă are semnificația concilierii în

cazul litigiilor comerciale, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (6) din Legea

nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, susținând, în esență, că dispoziția de reziliere a

contractului este justificată, în condițiile în care, cu ocazia controalelor

efectuate la asociația reclamantă, s-au constatat mai multe deficiente în

gestionarea fondului de vânătoare.

Pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare București a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea

acțiunii ca nefondată și menținerea rezilierii Contractului nr. 119 de

gestionare a fondului de vânătoare nr. 15 Peretu, înregistrat sub nr. 313725/CI

din 30 noiembrie 2000, ca fiind legală și temeinică.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 135 din 15 ianuarie 2009, a admis excepția privind neîndeplinirea

procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța a

reținut că soluția se impune, deoarece reclamanta nu a dovedit că a îndeplinit

procedura prealabilă a consilierii directe, prevăzută de dispozițiile art. 7

alin. (6) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 720

1

C.

proc. civ., în cauză adresa nr. 239 din 31 mai 2007, invocată de reclamantă în

acest sens, nefiind o probă în sensul specificat .

Împotriva

susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A.V.P.S.C.

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând

casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la aceeași instanță pentru

judecarea pe fond a cauzei.

Recurenta a

susținut că, în mod eronat, prima instanță a considerat că nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, cu toate că, prin adresa nr. 239 din 31 mai

2007, a probat acest aspect.

Analizând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu critica formulată de

recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit

prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act

administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, in

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau in

parte, a acestuia”.

Având în vedere

că, în cauză, obiectul acțiunii îl constituie un contract administrativ,

respectiv contractul nr. 119 de gestionare a fondului de vânătoare nr. 15

Peretu, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,

care prevăd că „Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect

contractele administrative are semnificația concilierii in cazul litigiilor

comerciale, dispozițiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător”.

În mod eronat,

prima instanță a considerat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a

parcurs procedura administrativă prealabilă prin conciliere directă cu

autoritatea intimată, așa cum prevăd dispozițiile art. 720

1

C. proc.

civ.

Prin adresa nr.

239 din 31 mai 2007, înregistrată la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale sub nr. 55922 din 31 mai 2007, recurenta-reclamantă și-a exprimat în mod

direct intenția de efectuare a concilierii prevăzute de lege, împrejurarea că

nu s-a depus și rezultatul acestei concilieri nefiind imputabilă recurentei,

iar intimata neputîndu-și invoca, sub acest aspect, propria culpă.

Având în vedere

că, prin actul menționat, s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile

sub forma prevăzută de lege, recursul declarat în cauză se va admite, se va

casa sentința atacată și se va trimite dosarul aceleiași instanțe pentru

rejudecarea în fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A.V.P.S.C. București împotriva sentinței civile nr. 135

din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.