ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța din data de 18 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 270/P/2001, s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților I.E. și I.V. și aplicarea unei sancțiuni administrative în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b), b 1 ) și c) C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 289, art. 291 C.pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C.pen., scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b) C.proc.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 50 lit. c), 51-52 din Decretul nr. 244/1978, neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. b) și c) C.proc.pen.

pentru faptele prevăzute de art. 215, art. 26 raportat la art. 289 și art. 291 C.pen. Totodată, s-a dispus confiscarea a două înscrisuri false (un certificat sanitar-veterinar de transport și un bilet de adeverire a proprietății unor animale, fiind considerate bunuri rezultate din săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C.pen. Învinuiții au fost obligați la cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că, în cursul lunii noiembrie 1996, învinuiții I.E. și I.V. au valorificat 100 porci vii, folosind acte de proprietate și de sănătate false (un bilet de adeverire a proprietății animalelor și un certificat sanitar veterinar) și au obținut prima acordată de stat producătorilor agricoli, dar faptele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni, ori au fost săvârșite de alte persoane, sau faptele nu sunt prevăzute de legea penală, ori nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a mai reținut că valorificarea la BNR a unor bijuterii în perioada noiembrie 1997 – august 1998 de cei doi învinuiți, după ce le-au cumpărat de mai multe ori din Turcia, nu mai este prevăzută de legea penală, fapta fiind dezincriminată. La data de 30 ianuarie 2003, I.E. și I.V. au formulat plângere împotriva acestei soluții, fiind nemulțumiți, în ceea ce-i privește, de aplicarea art. 18 1 C.pen., precum și a prevederilor art. 10 lit. b) C.proc.pen. Prin Ordonanța din 17 februarie 2003 emisă în dosarul nr. 270/P/2001, procurorul șef de secție de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a respins ca neîntemeiată, plângerea, cu motivarea că, cele două acte false de însoțire a transportului animalelor erau necesare evidenței societății achizitoare și medicului veterinar, astfel că instigarea privind plăsmuirea acestor acte și folosirea lor pentru a produce efecte juridice constituie fapte prevăzute de legea penală.

În raport de inexistența unui pericol social specific și de persoana învinuitului, s-a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b 1 ), aplicându-se o sancțiune cu caracter administrativ. Pentru cealaltă învinuire cu privire la operațiunile efectuate cu metale prețioase, s-a dispus justificat scoaterea de sub urmărirea penală, întrucât fapta a fost dezincriminată, dar din probele administrate s-a dovedit că fapta a existat și a fost săvârșită de către învinuiți. Împotriva celor două ordonanțe, învinuiții I.E. și I.V. au formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, susținând că în mod greșit în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b 1 ) C.proc.pen.

s-a dispus scoterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1.000.000 lei pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 față de învinuitul I.V., corect trebuia să se dispună scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. De asemenea, cei doi învinuiți prin plângerile formulate au mai învederat că în mod greșit s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 51 lit. c), art. 51, 54 din Decretul nr. 244/1978, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., în mod corect trebuia să se dispună scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen.

În motivarea plângerilor s-a învederat că porcii au fost achiziționați de la persoane particulare, fiind astfel proprietari, astfel că eliberarea biletului de adeverire a proprietății emis de D.F. și certificatul sanitar-veterinar emis de O.D. nu au produs consecințe juridice, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracțiunilor reținute, respectiv intenția. De asemenea, s-a mai învederat că nu s-a făcut dovada participării lor la valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia către BNR, sucursalele Slatina și Vâlcea. Prin sentința penală nr.19 din 24 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis plângerile învinuiților, a desființat parțial Ordonanța din 18 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.10 lit.b 1 pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 și aret.

291 C.pen. și aplicarea art. 10 lit. b) C.proc.pen., cu privire la infracțiunile prevăzute de Decretul nr. 244/1978. S-a făcut aplicarea art. 10 lit. d) C.proc.pen. cu privire la scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiți pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 și art. 291 C.pen., precum și a art. 10 lit. c) C.proc.pen., cu privire la scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile prevăzute de Decretul nr. 244/1978. Celelalte dispoziții ale ordonanței au fost menținute. Instanța și-a motivat soluția, în esență, invocând faptul că, cele două acte false nu au produs consecințe juridice și că nu s-a făcut dovada participării învinuiților la valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Craiova, invocând motivele prevăzute de art. 385 9 pct. 1, pct. 17 1 și 18 C.proc.pen. Examinând recursul astfel formulat, Curtea constată că este întemeiat. Din analiza amplului material probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă că învinuitul I.E. s-a deplasat în ziua de 20 noiembrie 1996 la primăria comunei și l-a instigat pe agentul agricol să-i elibereze o adeverință falsă – bilet de adeverire a proprietății animalelor nr.1274/1996 pentru 100 de porci din „prăsilă proprie” și pe numitul O.D., medic veterinar, să-i elibereze în fals certificatul nr. 316/1996 ce atesta fictiv că, cei 100 porci au fost examinați înainte de predarea lor la SC „C.O.” SRL de la care s-a încasat suma de 58.837.100 lei, în care era introdusă și suma de 21.006.150 lei recuperată de cumpărător de la bugetul statului.

Învinuiții nu puteau preda porcii dacă nu aveau aceste acte și nici nu puteau încasa contravaloarea lor, astfel că instigarea la emiterea actelor false și folosirea acestor acte constituie fapte penale. În raport de aprecierea organelor de urmărire penală, că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, soluția de scoatere de sub urmărire penală bazată pe dispozițiile art. 10 lit. b 1 C.proc.pen. și art.18 1 C.pen. este corectă. În ceea ce privește valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia, Curtea consideră că faptele au fost dovedite ca fiind săvârșite de învinuiți, cu declarațiile numitei P.L., borderourile de depunere și comunicările Direcției Poliției și Frontieră Giurgiu.

Constatându-se că temeiurile în baza cărora s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiți sunt în concordanță cu probatoriile administrate în dosarul nr. 270/P/2001, Curtea va admite recursul în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. Se va casa hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală și rejudecând cauza, în baza art. 278 1 C.proc.pen. se va respinge ca nefondată, plângerea formulată de învinuiții I.E. și I.V. împotriva Ordonanței din 18 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 270/P/2001. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.proc.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr.19 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe învinuiții I.E. și I.V. Casează sentința penală atacată și rejudecând cauza, respinge ca nefondate, plângerile formulate de intimații învinuiți I.E. și I.V. Obligă intimații I.E. și I.V. să plătească statului suma de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2004.