ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Ordonanța din data de 18 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în

dosarul nr. 270/P/2001, s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire

penală a învinuiților I.E. și I.V. și aplicarea unei sancțiuni administrative

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b), b

1

) și c)

C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la

art. 289, art. 291 C.pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea

prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C.pen., scoaterea de sub urmărire

penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b) C.proc.pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 50 lit. c), 51-52 din  Decretul nr. 244/1978,

neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. b) și c)

C.proc.pen. pentru faptele prevăzute de art. 215, art. 26 raportat la art. 289

și art. 291 C.pen.

Totodată,

s-a dispus confiscarea a două înscrisuri false (un certificat sanitar-veterinar

de transport și un bilet de adeverire a proprietății unor animale, fiind

considerate bunuri rezultate din săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289

C.pen.

Învinuiții

au fost obligați la cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că, în cursul lunii noiembrie

1996, învinuiții I.E. și I.V. au valorificat 100 porci vii, folosind acte de

proprietate și de sănătate false (un bilet de adeverire a proprietății

animalelor și un certificat sanitar veterinar) și au obținut prima acordată de

stat producătorilor agricoli, dar faptele nu prezintă pericolul social al unor

infracțiuni, ori au fost săvârșite de alte persoane, sau faptele nu sunt

prevăzute de legea penală, ori nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii.

S-a mai

reținut că valorificarea la BNR a unor bijuterii în perioada noiembrie 1997 –

august 1998 de cei doi învinuiți, după ce le-au cumpărat de mai multe ori din

Turcia, nu mai este prevăzută de legea penală, fapta fiind dezincriminată.

La data

de 30 ianuarie 2003, I.E. și I.V. au formulat plângere împotriva acestei

soluții, fiind nemulțumiți, în ceea ce-i privește, de aplicarea art. 18

1

C.pen., precum și a prevederilor art. 10 lit. b) C.proc.pen.

Prin

Ordonanța din 17 februarie 2003 emisă în dosarul nr. 270/P/2001, procurorul șef

de secție de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a respins ca

neîntemeiată, plângerea, cu motivarea că, cele două acte false de însoțire a

transportului animalelor erau necesare evidenței societății achizitoare și

medicului veterinar, astfel că instigarea privind plăsmuirea acestor acte și

folosirea lor pentru a produce efecte juridice constituie fapte prevăzute de

legea penală. În raport de inexistența unui pericol social specific și de

persoana învinuitului, s-a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b

1

),

aplicându-se o sancțiune cu caracter administrativ. Pentru cealaltă învinuire

cu privire la operațiunile efectuate cu metale prețioase, s-a dispus justificat

scoaterea de sub urmărirea penală, întrucât fapta a fost dezincriminată, dar

din probele administrate s-a dovedit că fapta a existat și a fost săvârșită de

către învinuiți.

Împotriva

celor două ordonanțe, învinuiții I.E. și I.V. au formulat plângere la Curtea de

Apel Craiova, susținând că în mod greșit în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art.

10 lit. b

1

) C.proc.pen. s-a dispus scoterea de sub urmărire penală

și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1.000.000 lei

pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 față de

învinuitul                           I.V., corect trebuia să se dispună

scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la

art. 10 lit. d) C.proc.pen.

De

asemenea, cei doi învinuiți prin plângerile formulate au mai învederat că în

mod greșit s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 51 lit. c), art. 51, 54 din Decretul nr. 244/1978,

în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., în mod

corect trebuia să se dispună scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11

pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen.

În

motivarea plângerilor s-a învederat că porcii au fost achiziționați de la

persoane particulare, fiind astfel proprietari, astfel că eliberarea biletului

de adeverire a proprietății emis de D.F. și certificatul sanitar-veterinar emis

de O.D. nu au produs consecințe juridice, lipsind astfel unul din elementele

constitutive ale infracțiunilor reținute, respectiv intenția.

De

asemenea, s-a mai învederat că nu s-a făcut dovada participării lor la

valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia către BNR, sucursalele Slatina și

Vâlcea.

Prin

sentința penală nr.19 din 24 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis

plângerile învinuiților, a desființat parțial Ordonanța din 18 noiembrie 2002 a

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție numai în ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art.10 lit.b

1

pentru infracțiunile prevăzute

de art. 25 raportat la art. 289 și aret. 291 C.pen. și aplicarea art. 10 lit. b)

C.proc.pen., cu privire la infracțiunile prevăzute de Decretul nr. 244/1978.

S-a

făcut aplicarea art. 10 lit. d) C.proc.pen. cu privire la scoaterea de sub

urmărire penală a celor doi învinuiți pentru infracțiunile prevăzute de art. 25

raportat la art. 289 și art. 291 C.pen., precum și a art. 10 lit. c)

C.proc.pen., cu privire la scoaterea de sub urmărire penală pentru

infracțiunile prevăzute de Decretul nr. 244/1978.

Celelalte

dispoziții ale ordonanței au fost menținute.

Instanța

și-a motivat soluția, în esență, invocând faptul că, cele două acte false nu au

produs consecințe juridice și că nu s-a făcut dovada participării învinuiților

la valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel

Craiova, invocând motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 1, pct. 17

1

și 18 C.proc.pen.

Examinând

recursul astfel formulat, Curtea constată că este întemeiat.

Din

analiza amplului material probator administrat în cursul urmăririi penale

rezultă că învinuitul I.E. s-a deplasat în ziua de 20 noiembrie 1996 la

primăria comunei și l-a instigat pe agentul agricol  să-i elibereze o

adeverință falsă – bilet de adeverire a proprietății animalelor nr.1274/1996

pentru 100 de porci din „prăsilă proprie” și pe numitul O.D., medic veterinar,

să-i elibereze în fals certificatul nr. 316/1996 ce atesta fictiv că, cei 100

porci au fost examinați înainte de predarea lor la SC „C.O.” SRL   de la care

s-a încasat suma de 58.837.100 lei, în care era introdusă și suma de 21.006.150

lei recuperată de cumpărător de la bugetul statului.

Învinuiții

nu puteau preda porcii dacă nu aveau aceste acte și nici nu puteau încasa

contravaloarea lor, astfel că instigarea la emiterea actelor false și folosirea

acestor acte constituie fapte penale. În raport  de aprecierea organelor de

urmărire penală, că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor

infracțiuni, soluția de scoatere de sub urmărire penală  bazată pe dispozițiile

art. 10 lit. b

1

C.proc.pen.

și art.18

1

C.pen.

este corectă.

În ceea

ce privește valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia, Curtea consideră că

faptele au fost dovedite ca fiind săvârșite de învinuiți, cu declarațiile

numitei P.L., borderourile de depunere și comunicările Direcției Poliției și

Frontieră Giurgiu.

Constatându-se

că temeiurile în baza cărora s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

celor doi învinuiți sunt în concordanță cu probatoriile administrate în dosarul

nr. 270/P/2001, Curtea va admite recursul în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C.proc.pen.

Se va

casa hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală și rejudecând cauza, în baza

art. 278

1

C.proc.pen. se va respinge ca nefondată, plângerea

formulată de învinuiții I.E. și I.V. împotriva Ordonanței din 18 noiembrie 2002

a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pronunțată în dosarul nr.

270/P/2001.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.proc.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

sentinței penale nr.19 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind

pe învinuiții I.E. și I.V.

Casează

sentința penală atacată și rejudecând cauza, respinge ca nefondate, plângerile

formulate de intimații învinuiți I.E. și I.V.

Obligă

intimații I.E. și I.V. să plătească statului suma de câte 700.000 lei

cheltuieli judiciare, din care, câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi  6 februarie 2004.