ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1690/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 978 din 23 august 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva deciziei nr. 753 din 18 iunie 2004 a Tribunalului Prahova și în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului Ploiești, E.C., primarul municipiului Ploiești, ca neîntemeiată. S-a reținut că la data soluționării recursului, contestatorul a fost prezent în instanță, susținându-și cererea formulată, context în care procedura de citare a fost legal îndeplinită, nefiind incidente dispozițiile art. 386 lit. a), b) și c) C. proc. pen. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 1000 din 23 septembrie 2004, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I.

S-a motivat că, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., instanța de recurs, judecând recursul îl respinge ca inadmisibil atunci când constată că nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale. Or, în cazul în speță s-a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de recurs conform dispozițiilor ce reglementează calea de atac a recursului. Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat din nou recurs, cerând să-i fie admisă contestația în anulare. Recursul este inadmisibil. Prin decizia atacată s-a statuat deja, în conformitate cu dispozițiile procesual penale ce reglementează competența instanțelor și calea de atac a recursului că decizia Tribunalului Prahova este definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs, deoarece obiectul cauzei viza plângerea împotriva rezoluției procurorului, care se judecă în primă instanță de judecătorie și în recurs de tribunal.

Ca atare, recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a stabilit deja inadmisibilitatea acestei căi de atac este la rândul său inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 1000 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2005.