ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6915/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploiești, a solicitat anularea actelor administrative fiscale nr. x/28.09.2016 și nr. y/07.11.2016, obligarea pârâtului să elibereze autorizația de construire pentru imobilul balcon, parte integrantă din imobilul proprietatea sa, situat în Ploiești, str. x, jud. Prahova, sancționarea pârâtului cu amendă pentru fiecare zi de întârziere până la eliberarea acestei autorizații, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1461 din 27 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploiești - prin Primar, Direcția Generală de Dezvoltare Urbană.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., arătând că instanța i-a respins cererea de chemare în judecată fără nici un motiv, deoarece recurenta a depus toate actele, iar salariații de la Serviciul Urbanism Ploiești nu s-au prezentat la nici un termen de judecată, ci chiar i-au întocmit un proces-verbal contravențional prin care au amendat-o cu 1000 RON, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

Prin decizia nr. 2571 din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului și a anulat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1461 din 27 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Ploiești - prin Primar, Direcția Generală de Dezvoltare Urbană.

Împotriva deciziei nr. 2571 din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, Înalta Curte reține că decizia nr. 2571 din 15 iunie 2018 a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva soluției pronunțate în primă instanță de Tribunalul Prahova, iar recursul declarat de reclamanta A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2571 din 15 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.