ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2840/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară), prin administrator judiciar B., a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Biroul Soluționare Contestații și Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală Ploiești, solicitând anularea în tot a deciziei nr. 481/08 septembrie 2015, emisa de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Biroul Soluționare Contestații, raportului de inspecție fiscala nr. x/17.07.2013, emis de reprezentanții D.G.F.P. Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, deciziei de impunere nr. xnr. 334/17.07.2013, emisă de reprezentanții D.G.F.P. Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 1.182.452 RON, din care: 514.586 RON TVA și 667.866 RON accesorii aferente TVA de plată. În baza art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, reclamanta a solicitat instanței suspendarea executării actelor administrativ - fiscale atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 95 din 11 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară) prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Biroul Soluționare Contestații, și Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală Ploiești și a fost anulată decizia nr. 481/08.09.2015, decizia de impunere nr. x/17.07.2013 și raportul de inspecție fiscală nr. x/17.07.2013, emise de pârâte privind sumele de: 514.586 RON TVA și 667.866 RON accesorii aferente; au fost obligate pârâtele la plata sumei de 6.100 RON către reclamantă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 95 din 11 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a declarat recurs. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea cererii, al cărei temei juridic nu a fost menționat, recurenta-pârâtă a expus situația de fapt și prevederile legale apreciate ca fiind incidente, reiterând apărările formulate prin întâmpinare în fața instanței de fond.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pe fond solicitând respingerea recursului, în opinia sa, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu corecta aplicare/interpretare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului Prin Rezoluția din data de 28 noiembrie 2018 a completului învestit cu soluționarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 25 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. La data de 13 septembrie 2018, recurenta-pârâtă a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea acțiunii și la prezentul recurs, care a fost comunicată intimatei-reclamante, care nu a formulat un punct de vedere cu privire la aceasta. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac. În cauză, cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de către recurentă la data de 13 septembrie 2018, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre". Așa fiind, manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentei, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de fond. Având în vedere că manifestarea de voință a recurentei este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acesteia în sensul de a renunța la cererea de recurs în sensul reținut nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentei-pârâte la judecarea recursului exercitat în cauză. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.