ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2020/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. (în reorganizare judiciară), a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Biroul Soluționare Contestații și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, anularea în tot a Deciziei nr. 481 din 08 septembrie 2015, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Biroul Soluționare Contestații, Raportului de inspecție fiscală nr. F-PH 292 din 17 iulie 2013, emis de reprezentanții DGFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, Deciziei de impunere nr. F-PH nr. 334 din 17 iulie 2013, emisă de reprezentanții DGFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 1.182.452 RON, din care: 514.586 RON TVA și 667.866 RON accesorii aferente TVA de plată.

În baza art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, reclamanta a solicitat instanței suspendarea executării actelor administrativ - fiscale atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară) prin administrator judiciar B. și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-PH 334 din 17 iulie 2013 până la soluționarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele pârâte.

1.3.1. Pârâta Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Ploiești, a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea încheierii atacate și respingerea cererii de suspendare.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat că în mod eronat a apreciat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Motivele invocate în dovedirea cazului bine justificat impun cercetarea a numeroase aspecte ce vizează temeinicia și legalitatea actului administrativ și nu constituie împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului, iar motivele invocate de reclamant privind paguba iminentă au fost greșit reținute de instanța de fond, care nu a arătat cât de iminent este prejudiciul, cât de imediat, considerațiile referindu-se la un viitor nedeterminat, în producerea lui.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2015, reținută de instanța de fond, prin care au fost anulate actele administrative a căror suspendare s-a solicitat, nu este definitivă, astfel încât nu poate constitui "îndoiala serioasă" în privința actelor administrative atacate.

1.3.2. Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a solicitat, la rândul său, casarea încheierii atacate și respingerea cererii de suspendare, argumentând că reclamanta în prezenta cauză nu a făcut dovada îndeplinirii prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară) a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, a se constata nulitatea recursului pârâtei Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Ploiești, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, respectiv nulitatea recursului formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, pentru neindicarea motivelor de casare

În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, argumentând, în esență, că anularea actelor administrativ-fiscale prin care s-a stabilit obligația sa de plată a accizei reprezintă un motiv suplimentar de suspendare a executării actelor administrative care vizau obligația intimatei de plată a unor sume reprezentând TVA-ul aferent accizei.

Paguba iminentă se justifică prin declanșarea procedurii de reorganizare judiciară, generată tocmai de sumele stabilite în sarcina intimatei prin actele fiscale contestate, aspect la care se adaugă măsurile asigurătorii luate deja cu privire la conturile intimatei.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate, a respins excepția nulității recursurilor, invocată de intimată prin întâmpinare, și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestora.

Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentelor-pârâte, constată recursurile nefondate și le va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Se reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, prima instanță a admis cererea reclamantei, apreciind, în esență, că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-PH nr. 334 din 17 iulie 2013, emisă de reprezentanții DGFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin care s-a stabilit, în sarcina reclamantei, obligația de plată a sumei de 1.182.452 RON, din care: 514.586 RON TVA și 667.866 RON accesorii aferente TVA de plată.

Decizia contestată a fost întocmită ca urmare a controlului inopinat desfășurat de activitatea de inspecție fiscala din cadrul DGFP Prahova, declanșat ca urmare a primirii de către această pârâtă a adresei din 18 aprilie 2013, emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova.

Inspecția fiscală efectuată de către pârâta DGFP Prahova a avut ca obiectiv stabilirea influențelor fiscale în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a constatărilor și obligațiilor fiscale reprezentând accize stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 și Raportul de inspecție fiscală nr. 3759 din 02 aprilie 2013, emise de D.J.A.O.V, prin care au fost stabilite în sarcina de plată a reclamantei obligații fiscale suplimentare în suma totală de 6.296.146 RON, din care: 2.708.350 RON accize aferente produsului motorină, 3.181.544 RON majorări de întârziere, 406.252 RON penalități de întârziere.

Organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de Inspecție Fiscală Prahova au verificat tranzacțiile cu uleiuri minerale vrac efectuate de reclamantă în perioada 2007 - 2009 în vederea stabilirii taxei pe valoarea adăugată aferentă accizelor calculate de D.J.A.O.V. Prahova.

D.J.A.O.V. a calculat accize în cuantum de 2.708.350 RON, la nivelul produsului "motorină", apreciind că uleiurile minerale industriale vândute de intimată ar avea proprietăți fizico-chimice asemănătoare motorinei.

Recurentele-pârâte au reținut că, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora accizele reprezintă taxe ce se cuprind în baza de impozitare a TVA, pentru accizele de plată stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013, transmisă de D.J.A.O.V., reclamanta ar datora bugetului de stat, în conformitate cu prevederile art. 140 alin. (1) și art. 157 alin. (1) din C. fisc. , TVA de plată în suma de 514.586 RON (2.708.350 RON X 19%).

Fără a antama fondul cauzei, Înalta Curte constată, față de cele expuse anterior, că, în speță, există interdependență între Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 și raportul de inspecție fiscală nr. 3759 din 02 aprilie 2013, emise de D.J.A.O.V., prin care s-a stabilit în sarcina intimatei obligația de plată a unor accize, și actele contestate în prezenta cauză, prin care intimatei i se impută plata TVA aferent accizelor de plată stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013.

Se mai reține și că prin Sentința civilă nr. 2871 din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat Decizia nr. 174 din 12 iunie 2015, a admis contestația fiscală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat Raportul de inspecție fiscală nr. 3759 din 02 aprilie 2013 și Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, exonerând reclamanta de plata sumei de 6.296.146 RON, reprezentând 2.708.350 RON accize, 3.181.544 RON dobânzi/majorări de întârziere și 406.252 RON penalități de întârziere.

A anulat Referatul justificativ nr. 2439 din 01 martie 2013 și Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2393 din 01 martie 2013 și, în consecință, ridică măsurile asigurătorii impuse prin această decizie, respectiv sechestrul asigurător asupra bunurilor și poprirea asigurătorie.

A admis cererea de suspendare a executării și, în consecință, a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, precum și a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2393 din 01 martie 2013, până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni în anulare.

În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel a reținut, în esență, că este nelegală stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată a accizelor în sumă de 2.708.350 RON, cu consecința nelegalității accesoriilor (3.181.544 RON dobânzi/majorări de întârziere și 406.252 RON penalități de întârziere), conform principiului accesorium sequitur principale.

Așa cum a apreciat și instanța de fond, hotărârea de anulare, în primă instanță, a actelor administrative care au stat la baza emiterii actelor a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiției cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca efect lipsirea de fundament a oricăror măsuri subsecvente adoptate.

Îndeplinirea condiției referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din punerea în executare a actelor administrative contestate, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității intimatei-reclamante, raportat la cuantumul sumelor ce fac obiectul titlului executoriu.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova împotriva încheierii din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.

Procesat de GGC - NN